5,469 matches
-
au devenit documente prețioase 21. Cât privește interiorul casei, nefotografiat niciodată, se poate recompune cu aproximație din puținele mărturii rămase. Nu lipsită de interes este descrierea Constanței Dunca (realizată din amintirile copilăriei) referitoare la interiorul locuinței Eminoviceștilor de la Dumbrăveni: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți albi, văruiți, dar și perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulcină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben. La dreapta două divanuri cu macaturi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau rămuroși. [...] Înlăuntrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastră în față și două laterale, dând cu ușa înspre sală, alcătuia camera de meditație și de lucru a lui Gh. Eminovici, iar în zilele mari salonul de primire a musafirilor. La perete erau dulapuri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
două sfeșnice, o călimară și o scrumelniță, câteva scaune împrejur, pe pereți unele chipuri de domnitori făcute de un neamț bătrân, anume Antoni Zigri, pripășit pe la moșia lui Balș și care zugrăvise și pe Raluca cu destulă măiestrie. În această odaie, închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia câteodată spre a-și face socotelile sau a frunzări prin cronici. [...] Cealaltă odaie, de dormit, era fără îndoială mobilată cu lucruri aduse de Raluca drept zestre. În afară de necesarele crivaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pripășit pe la moșia lui Balș și care zugrăvise și pe Raluca cu destulă măiestrie. În această odaie, închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia câteodată spre a-și face socotelile sau a frunzări prin cronici. [...] Cealaltă odaie, de dormit, era fără îndoială mobilată cu lucruri aduse de Raluca drept zestre. În afară de necesarele crivaturi, se aflau acolo două scrinuri conținând multa, meticuloasa rufărie mirosind a sulfină, un "gardirop" de cele masive, de nuc, așa cum romantismul de la 1840 a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
alamă și, mai cu seamă, icoana ferecată în argint a Maicii Domnului, sub care ardea necontenit, cu subite eclipse, o candelă de asemenea de argint, menită peste noapte să vegheze ca un opaiț somnul casei. Ne închipuim că o altă odaie dindărăt va fi servit de dormitor copiilor, având aspectul nud al unei săli de internat cu lucruri puține și tari. Copiii mulți nu erau însă acasă decât în vacanță, deoarece umblau pe la școli, iar diferența de vârstă face ca nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
petrecut vacanțele copilăriei și Mihai, alături de ceilalți frați. Asta nu însemna că ziua nu era chilăcăială în casa mare, mai ales când tatăl era plecat de-acasă cu treburi pe moșie. G. Călinescu este perfect îndreptățit să afirme că în afară de odaia de musafiri, copiii alergau oriunde 27 cât erau la vârste mici. După ce au crescut, ei aveau acces și în salonul-sufragerie; spre încântarea bătrânului el însuși om citit și mare iubitor de istorie copiii stăteau adesea în camera cu biblioteca, mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
moșia Ipotești, situată în comuna Cucoreni, plasa Târgu-Miletin, județul Botoșani, în întindere de aproximativ 150 de fălci de pământ, din care 100 fălci arabil, iar restul fânaț și imaș; pe moșie se află o curte pentru locuință, compusă din 9 odăi, păreții parte din vălături, parte din cărămidă, acoperită cu șindrilă; pe jos podită, aflându-se în stare proastă; în ogradă o cuhnie, cu două odăi, pereții de cărămidă, acoperită cu șindrilă; lângă curte este o jumătate de pogon de vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
restul fânaț și imaș; pe moșie se află o curte pentru locuință, compusă din 9 odăi, păreții parte din vălături, parte din cărămidă, acoperită cu șindrilă; pe jos podită, aflându-se în stare proastă; în ogradă o cuhnie, cu două odăi, pereții de cărămidă, acoperită cu șindrilă; lângă curte este o jumătate de pogon de vie și livadă cu pomi roditori în întindere de aproximativ ca la 4 fălci, având în mijlocul ei un iaz cu pește; împrejurul curții sunt cinci case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Gheorghe Eminovici, compusă din 2 trupuri, având aproximativ ca la 300 fălci pământ în care intră tot cu aproximație 23 fălci pădure, 200 fălci pământ arabil, ear restul fânaț și imași; pe moșie se află o casă compusă din două odăi acoperită cu șindrilă ce servește de crâșma pe șleahul Dorohoiului și două eazuri cu pește; în vatra satului se află casa de locuință cu păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
află o casă compusă din două odăi acoperită cu șindrilă ce servește de crâșma pe șleahul Dorohoiului și două eazuri cu pește; în vatra satului se află casa de locuință cu păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca atenanse sunt: o bucătărie cu două odăi, păreții tot din vălătuci, acoperită cu șindrilă, un hambar de scânduri, un grajdiu de nuele acoperit cu scânduri, pentru cai și o șură de furci, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
crâșma pe șleahul Dorohoiului și două eazuri cu pește; în vatra satului se află casa de locuință cu păreții de vălătuci acoperită cu șindrilă, compusă din trei odăi și o camară; în ogradă ca atenanse sunt: o bucătărie cu două odăi, păreții tot din vălătuci, acoperită cu șindrilă, un hambar de scânduri, un grajdiu de nuele acoperit cu scânduri, pentru cai și o șură de furci, acoperită cu paie; împrejurul curții este o livadă cu pomi roditori și trei pogoane vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
decât în proză) și fixând cadrele miniaturizate în care dormea tânăra copilă. O realitate de basm cuprinde întregul tablou. Așa trebuie să fi fost interiorul dependinței, văzută cu ochii copilăriei, din moment ce o găsim descrisă aievea, în amintirile unei sătence: o odaie mică, joasă, sclipitoare de curățenie, apoi o alta mai mare. Aici iarăși pereți albi, văruiți, dar și perdele albe, dese, slobozite. Miros mare de sulfină, podele uscate, gălbii, proaspăt unse cu lutișor galben 50. Atmosfera de interior generează o intensă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul[ui] cu un pieptene de aur, mânele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea superbă maiestate în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la gura cu care-o transmit altora. Ei înșii rămân neatinși de ea. La un om cu talent fondul e luminos, ei sunt mai mari pin cugetările proprii ce conține capul lor [...]. În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer și ce lumină e în ea și ce societate găsești 23. Prin urmare, condiția sine qua non pentru ca opera poetică să aibă sens este aceea de a încorpora în structura sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ei înșii rămân neatinși de ea. La un om cu talent fondul e luminos, ei sunt mai mari pin cugetările proprii ce conține capul lor [...]. În genere orice cap omenesc samănă c-o odaie, numai e-ntrebarea ce fel de odaie, ce aer și ce lumină e în ea și ce societate găsești 23. Prin urmare, condiția sine qua non pentru ca opera poetică să aibă sens este aceea de a încorpora în structura sa intimă intuiția sentimentală, de a crea lumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
adânc în vis/ De suflet să se prindă/ Ea trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă. Există în poem aceeași imagine a plutirii line: Venea plutind în adevăr; Și pas cu pas pe urma ei/ Alunecă-n (s.n.) odaie; Ușor el trece ca pe prag/ Pe marginea ferestrei; Am coborât cu-al meu senin (s.n.); Și se tot duce... s-a tot dus. Numai că aceleași aripi, însemn esențial al zborului-plutire, devin în poem un cutremur nervos și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
consemnările îl surprind pe poet în cele mai varii ipostaze. Iată-l în localul lui Berl Finkelstein, de pe strada Lăpușneanu, unde adesea puteau fi întâlniți Iacob Negruzzi, Gh. Panu, Caragiale: "De câte ori Eminescu nu se așeza într-un colț al unei odăi, singuratic, scriind cu creionul pe fâșii de hârtie înguste, pe care le avea gata tăiate în buzunar și apoi le arunca pe sub masă, când nu-i plăcea ce a scris! Și de câte ori băiatul de serviciu nu a măturat, diminețile, foile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
picurii de ceară. O teamă rece mă așteaptă-n prag. Întind spre clanță mâna, mi-o retrag. Nu simt decât pustiu. Și chem și strig. Și mă-nfior de-al neființei frig. Ecou de râs și jocuri de copii Colindă prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
le făceam! Făceam curățenie în casă, puneam cearceafuri de in țesute la război, culegeam pelin, flori de salcâm și puneam sub pernă și pe paturi, era permanent un aer curat și miros plăcut de nu-ți venea să ieși din odaie. Eu doamna Ana din suflet vă trimit un guleraș croșetat de mânuța mea, din papiotă, să-l puneți la bluzița roșie, că mie rozu mi-a plăcut întotdeauna. Îmi plac culorile galben, bej, roz, portocaliu. Vă trimit gulerașul și o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
apă și mâncare la găini, la rațe, la gâște. Să duc și să aduc mieii la păscut și să-i priponesc din loc în loc, să aibă iarbă proaspătă și bună! Să caut ouăle în cuibare și să le aduc în odaia mare, la răcoare, într-un lighean. Să dau apă și lături la porc și să fierb altele, din barabulele vechi și urluială pentru ziua următoare. Să tai lemne că adusese tata niște crengi uscate din prundul Moldovei și mă îndemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
anume. Și, după aceea, se apucă iarăși de scris. După amiază iese la pescuit pe lacul Vovidenie ori citește în chioșcul acela din mijlocul lacului, sau în livada din spatele casei. Apoi, spre seară, rămâne iarăși singur, ore-n șir, în odaia de lucru cu foile albe în față, zămislind lumea cărților sale... Urcând pe alee, spre casa unde se află El, Maestrul, îmi iese-n cale doamna Sadoveanu. E o femeie măruntă, sprintenă. Cu părul aureolat de argintul anilor. În mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ei, ei...! Haidem în casă, mormăie El într-un târziu, râzând, după ce m-a împuns încă o dată cu sulițele privirilor sale, ca pe o lighioană, mult prea mică și prea îndrăzneață, pe care a voit, parcă, să o răpună acolo, în fața odăii Sale. Martorul întâlnirii noastre este părintele stareț Melchisedec care ne aștepta deja înăuntru, unde sosise înaintea noastră. Starețul l-a informat, poate, că în toamna aceea, am căzut la Facultatea de Filozofie, că am venit să încerc marea cu degetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
îmbrobodită pe sub bărbie cu un tulpan de aceeași culoare, ca și mantia monahală. Se repede spre "șerif" și dă să-i sărute dreapta, ca unui preot dar el și-o retrage. Fiți bineveniți în Casa Domnului! Poftiți, vă rugăm în odaia de oaspeți în sala de mese sunt măicuțele vă rugăm, să mergem, să gustați ceva. Nu avem vreme, Cecilia, ne grăbim, îi răspunde "șeriful". Ei îs din Suceava, vin pentru prima oară aici, dar se grăbesc. Pleacă mai departe. Om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
șeriful". Ne abatem, iarăși, din drumul drept, spre Timișoara. O luăm pe un drumeag spre miazăzi, pietruit, bun. Dar, ocolim puțin. Ajungem, astfel, în satul său, Chișoda. Într-un pâlc de copaci zărim o căsoaie mare, din piatră, cu 7-8 odăi, cu acoperiș din olane, cu o bucătărie de vară, cu șură mare în preajmă și magazie de lemne toate împrejmuite cu un gard înalt din plase de sârmă și stâlpi de beton. Cu ce v-ați ocupat? Am lucrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
colegul său, Ghiță Popovici, au găsit aici un cuibușor liniștit și relativ ieftin. Își procurau lemne și brichete de cocs, pe care le depozitau fie parțial în holișorul de sus, din capătul treptelor, fie în cantități mai mici, chiar în odaie. Pentru mâncare, dimineața și seara, își procurau pâine neagră, marmeladă, brânză telemea, ceapă și alte marafeturi, în funcție de banii disponibili. La prânz mâncau la cantina studențească de la Fundația care se chema "Iustin Georgescu" sau la cea de pe Sărărie, "Teodor Codrescu". Banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]