KorAP: Find »[drukola/base=orgoliu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...178 179 180 ...238 >

5,945 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

în mintea ei. Ar fi de-a dreptul bolnavă, uluită ea însăși de ce-ar putea să facă și ce-ar trebui să facă, adică scenele acelea de care o cred capabilă, cu lacrimi și crize de gelozie și de orgoliu și pe urmă indiferență sau indiferența de la început și scenele de gelozie rămase numai în capul ei și interzise din orgoliu. Dar nici atunci n-ar înțelege. Și ar vrea îndată să mă prindă iarăși în îmbrățișările ei părelnice, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
trebui să facă, adică scenele acelea de care o cred capabilă, cu lacrimi și crize de gelozie și de orgoliu și pe urmă indiferență sau indiferența de la început și scenele de gelozie rămase numai în capul ei și interzise din orgoliu. Dar nici atunci n-ar înțelege. Și ar vrea îndată să mă prindă iarăși în îmbrățișările ei părelnice, n-ar ști dacă se cuvine, dar s-ar lăsa pradă imboldului mult prea puternic din ea, pentru că mă iubește, își va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
întrucât li se părea - și o și spuneau - că îi face asemănători celor mari: siguri pe ei, orgolioși, agresivi, aroganți. Numai că nimic din toate acestea nu i se părea necesar și micului Andrei Vlădescu, care găsea că aroganța și orgoliul nu erau, până la urmă, decât urățenie inutilă; oamenii mari vor fi avut motivele lor, neștiute, nu orice fac ei trebuie imitat. Și-a impus, pipăindu-și o vreme tot timpul fruntea, să nu facă la fel. Sau i se păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
numit, încheiate atât de repede, nu-i lăsau numai un gust amar care sporea cu timpul, ci îl și avertizau asupra prostiei, lăudăroșeniei, aroganței, stupidității, prea marii încrederi în sine, incapacității de a vorbi despre altceva decât modă și amor, orgoliului și obsesiilor. Rămânea cu un ușor și, desigur, și relativ amuzament și cu suspiciune și neîncredere care nu făceau decât să amplifice dorința ori sentimentul ori nevoia Îpe care nu și-ar fi recunoscut-o) de iubire. Atunci se accentua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
mult mai puțin, ba chiar un accident care nici n-ar putea fi dibuit într-o rememorare a curgerii anilor? Și, de fapt, cine ar putea spune sau ar avea curajul și tăria să mărturisească unde și de ce apare acest orgoliu, în fiecare din noi? Nu cumva, cel mai adesea, este o mască pe care trebuie s-o ridicăm cu precaută atenție, pentru a nu tulbura apele de dedesubt, a căror oglindă s-ar putea întuneca, precum atunci când se arunca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nu este în stare sau încă nu e în stare de nimic ce ar putea rămâne după el, nici măcar de acea povestire a intensității foamei, este foarte posibil deci ca nevoia de iubire să fi fost cu încetul acoperită, prin orgoliu, nu numai de lăudăroșenia observată la acele nenumărate fete și femei Îpe care nu putea și nici nu voia să le învinuiască de ceva ce, credea el, aparținea firii lor ori sexului lor) ori de lipsa de înțelegere și neacoperirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
de pieptul zidurilor, și acum era stăpân. Numai asta putea fi. Ori și altele, dar asta îndeosebi. Ar trebui căutat cu mulți ani în urmă firul oblojit și devenit plantă și apoi grilaj și apoi țesătură densă. Firul acela de orgoliu care se înstăpânise acum, definitiv și care îl făcea să creadă că este în stare să obțină de unul singur tot ce vrea să obțină. Făcându-l să uite că în învălmășelile lumii e nu numai imposibil să socoți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Într-atât, încât nu mai știa să primească. Conștient de temerile sale, de îndoielile și suspiciunile sale în chiar clipele în care simțea refuzul, însă incapabil să se poarte altfel, deși se vedea învins și suferind. Dar firul acela, viermele orgoliului, oblojit la început, crescuse și devenise plantă și acum țesătură deasă și nu-i mai putea scăpa. Pentru că orgoliul lui - mare, dar neajuns încă la a fi nemăsurat - nu primise loviturile ce l-ar fi putut însufleți ori știuse să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
clipele în care simțea refuzul, însă incapabil să se poarte altfel, deși se vedea învins și suferind. Dar firul acela, viermele orgoliului, oblojit la început, crescuse și devenise plantă și acum țesătură deasă și nu-i mai putea scăpa. Pentru că orgoliul lui - mare, dar neajuns încă la a fi nemăsurat - nu primise loviturile ce l-ar fi putut însufleți ori știuse să le evite. Urmărea posomorât, tăcut și palid încercarea oricui de a-i oferi ceva ce nu și-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
teamă că și-ar compromite sau chiar ar fi împiedicat în țelurile lui: libertatea și iubirea. Iubirea înțeleasă așa cum o înțelegea el și mai ales iubirea pentru gândul acela foarte îndepărtat în timp și atotcuprinzător de a scrie. Din viermele orgoliului și din teama aceasta difuză, nedefinită, fără obiect real, aproape ezoterică, apăruse voința de a respinge compromisurile, de care, iarăși, era conștient, dar în măsura în care poți fi conștient de o ceață în care bâjbâi și, prin urmare, îți refuzi înaintarea sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ce învăluie mintea lui, cel mai adesea la o beție și pe care orice efort al brațelor ori al simțurilor nu reușește s-o alunge. Așa cum apăruse, mai înainte, voința de a îndura, adică de a îndura la un loc orgoliul și voința de a respinge compromisurile, de parcă trupul și sufletul lui ar fi știut că nimic nu se poate fără îndârjire și furie și luptă și răni și singurătate și amărăciune. Și închizându-se în el cu încrâncenare, strângând tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
încă mai refuza. Nu era laș, orice s-ar spune, chiar dacă, uneori, până și conștiința lui se răzvrătea, cerându-i ce el îi explica, pe îndelete, că nu-i poate da. Nu era laș pentru că există o virtute a viermelui orgoliului care împiedică orice ar putea fi altfel decât canoanele lui, făcând ca până și austeritatea stearpă a orgoliului să arate pură și chiar să fie: uscată și pură, cel puțin o vreme. Însă toate acestea la un loc, spuse în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
cerându-i ce el îi explica, pe îndelete, că nu-i poate da. Nu era laș pentru că există o virtute a viermelui orgoliului care împiedică orice ar putea fi altfel decât canoanele lui, făcând ca până și austeritatea stearpă a orgoliului să arate pură și chiar să fie: uscată și pură, cel puțin o vreme. Însă toate acestea la un loc, spuse în vorbe atât de puțin meșteșugite, ce se înlănțuie, se cheamă, își răspund și încearcă să acopere o realitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
ale mele? sau ale tale? nu cumva, vorbind despre el, eu uit că mai vorbesc despre el și...? Dar atunci, în acele zile de după începutul de an, ar trebui spus, pe scurt și direct, că se trezise în el viermele orgoliului. Atât. Ce însemna aceasta o va ști el mai târziu și o știm noi acum. Dar atunci arăta altfel. A insistat să-l lase acasă, ca și cum ar fi avut treabă sau n-ar mai fi avut chef de nimic. După-amiaza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
o idee pe care n-o dusesem la capăt, nu mai știam dacă exact așa era sau nu, și înainte să mă gândesc la altele și s-o pierd, mi-am zis că nu putea fi decât un vierme al orgoliului - deși nu înțelegeam prea bine ce vreau să zic cu asta - care crescuse, devenise acaparator, întinzându-se ca o iederă ce se agață cu vârfurile aspre ale vrejurilor. Al patrulea cerîc) Acum se schimbase parcă peste noapte, dar nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nu mi-l explici, să mă lămuresc și eu odată!“, „Am încercat, amintește-ți că am încercat. Am înaintat pe un drum pe care vreau să fac ceva și nu vreau să mor înainte de a reuși lucrul ăsta...“, „O, ce orgoliu!“, „Numești orgoliu că nu mă mulțumesc cu ce e anost și nu vreau un trai călduț și că am niște gânduri pe care le socotesc mai deosebite și nu vreau să renunț la ele și cred că am o șansă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-l explici, să mă lămuresc și eu odată!“, „Am încercat, amintește-ți că am încercat. Am înaintat pe un drum pe care vreau să fac ceva și nu vreau să mor înainte de a reuși lucrul ăsta...“, „O, ce orgoliu!“, „Numești orgoliu că nu mă mulțumesc cu ce e anost și nu vreau un trai călduț și că am niște gânduri pe care le socotesc mai deosebite și nu vreau să renunț la ele și cred că am o șansă și sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
că am o șansă și sunt gata să risc pentru ea și că simt că am ceva de spus și vreau să apuc să spun, deși știu că s-ar putea să nu fiu în stare până la urmă? Asta numești orgoliu? Că nu pierd vremea în îmbuibări fără rost sau petreceri sau beții? Că încerc să rezist chiar și atunci când mi se ridică stavile în cale, cum a fost cu manuscrisul pe care nu mi l-au publicat acum trei ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Și după un timp am aflat că la vreo câteva zile după cearta noastră se căsătorise, trăia într-o vilă, aveau mașină. Nu știu cine-i nevastă-sa, n-am vrut să aflu. Simțeam că o să mor de durere, de ciudă și orgoliu. Mă înșelasem cu totul, acum știu că eram vinovată, atunci nu pricepeam asta. Am slăbit, umblam ca o năucă, eram o umbră. Exact atunci a murit unchiu-meu. Pe urmă m-am îmbolnăvit. Când ne-am mai întâlnit, s-a purtat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
vreodată? Nu-mi răspunde, nu-ți dau încă voie să vorbești. Am să-ți spun eu totul, cum bănuiesc câte îți trec prin cap... Am dispărut atunci, demult, din teamă și de ciudă. Eram de-a dreptul furioasă, mă rodea orgoliul îngrozitor, mi se părea că mă făcusem de râs inutil, persoana mea îți era indiferentă. Adică îți eram indiferentă ca iubită. Ții minte că am venit la tine speriată, înainte să plec într-o vacanță de iarnă, și ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
fiecare, cum își așterne, așa doarme. Bărbatu-meu s-a mirat când a văzut că sunt fată mare, îi împuiasem și lui capul cu experiența mea și cu multele mele aventuri. Cel puțin în el s-au trezit satisfacția și orgoliul că el a fost primul. Mă uitam la el amuzată, de parcă ar fi căzut de pe altă planetă sau din alt secol. Era îndesat și durduliu, mai târziu a început să se îngrașe, soacră-mea îl corcolește tot timpul: băiatu’ mamii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Ioanei Sandi contribuise în nu știu care fel la obținerea casei în care locuia acum. I se părea că i se întinde o plasă în ale cărei ochiuri nu mai poate mișca și că va fi obligat să precipite lucrurile. Erau mândrie, orgoliu și independență în el mai mult decât își dădea seama. Avea dintotdeauna convingerea că iubirea trebuie să fie scutită de presiuni. Dar mai era un fapt pe care nu-l mărturisea nimănui. Niciodată nu promisese un lucru cuiva fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
care, chiar dispărute, le cred cu o putere mai mare asupra iubiților lor. Dar era promisiunea față de el însuși înainte de orice. Știa că s-ar fi scârbit de el însuși dacă ar fi încălcat-o. Era încă o manifestare de orgoliu. Dar nu vorbea despre toate astea. Simțea că nu poate să vorbească. Avea mult de lucru și după zilele pierdute în neștire atunci când i se părea că se prăbușesc toate în el, trebuia să recupereze. Se apropia ultima sesiune de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
și așteptarea și speranța că totul e un vis urât și că într-o zi sau o săptămână lucrurile se vor schimba, speranța pe care o știe inutilă? Cum le-ar putea numi altfel? Dar dacă totul nu-i decât orgoliu, pentru că a fost înfrânt și părăsit și planurile lui s-au prăbușit când se aștepta mai puțin? Dar să zicem că ar fi orgoliu, suferința ar fi alta? Nu se simte la fel, cu mâinile legate și neputincios? A urât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
care o știe inutilă? Cum le-ar putea numi altfel? Dar dacă totul nu-i decât orgoliu, pentru că a fost înfrânt și părăsit și planurile lui s-au prăbușit când se aștepta mai puțin? Dar să zicem că ar fi orgoliu, suferința ar fi alta? Nu se simte la fel, cu mâinile legate și neputincios? A urât întotdeauna cel mai mult să nu fie liber, să nu se simtă liber și acum nu era, nimic din ce dorea el să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]