8,430 matches
-
CULTURAL AL DEFINIRII TERMENULUI 16 2.1. Definiția transdisciplinarității 19 2.2. Caracteristici 21 2.2.1. Viziunea transdisciplinară despre lume 21 2.2.2. Viziunea transdisciplinară despre cunoaștere 26 2.2.3. Viziunea transdisciplinară despre om 29 3. NOUA PARADIGMĂ EDUCAȚIONALĂ: EDUCAȚIA INTEGRALĂ 33 2.2. Un proiect didactic transdisciplinar de la teorie la practica didactică (Mirela Mureșan) 41 3. FAPTA GÂNDULUI: Scenarii didactice eleborate în cadrul proiectului "Anonimul din spatele măștii" 49 3.1. "Măștile" omului 49 3.1.1. De la portret
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sine ori, mai exact, își arată grandoarea lăsând prim-planul spiritului operei pe care o transpune scenic. Într-o lume în care prea mulți își croiesc, pentru arlechinade artistice, veșminte "originale" forfecând stofa celestă a marilor autori, el creează în paradigma lui Caragiale, în sensul acelui "îl prinde sau nu-l prinde", care acoperă nu doar specificitatea stilistică, ci și viziunea operei dramatice. El știe, cum spunea cu îndreptățire Theodor Codreanu, că "geniul regizorului e să inoveze în spiritul operei", să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
creația shakespeariană și teatrul, în ansamblul său: Că operele shakespeariene sunt totalități este un fapt dintotdeauna recunoscut, atât pe plan teoretic, cât și în perimetrul practicii teatrale. Mai mult, încă, piesele lui Shakespeare au fost folosite în alte domenii ca paradigme pentru ceea ce este un întreg autentic, o structură complexă, organizată. Înțelegerea acestui fapt este decisivă tocmai pentru translarea prin interpretare a operei lui Shakespeare într-un regim de autenticitate, virtuozitate și valoare.16 O idee novatoare care străbate paginile cărților
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu accente pe Înainte de tăcere și Înghițitorul de săbii pe hotarul dintre real și imaginar. Întotdeauna acel ceva care rămâne nespus, e menit să-i deschidă spectatorului drumul spre propriile-i obsesii. Pentru Alexa Visarion, realitatea este imaginația privirii. O paradigmă comună căreia îi aparține și regizorul Andrei Zviaghințev, cel care îi și dă o expresie adecvată. Întrebat fiind în ce fel a fost influențat de Tarkovski, Zviaghințev insistă asupra atitudinii față de ritm și de curgerea timpului: Spectatorii sunt atrași către
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
real-ireal ca element constitutiv al unei poetici de rang superior. Aș îndrăzni aici o alăturare de un alt mare regizor la care memoria mea afectivă face mereu recurs. Numele lui este Nikita Mihalkov, iar filmul care îl integrează nemijlocit acestei paradigme este Piesă neterminată pentru pianină mecanică. Nu numai pentru că A.P. Cehov este numitor comun al celor trei Tarkovski, Alexa și Mihalkov -, mereu prezent la vedere, ca text (pentru demersul regizoral la ultimii doi) sau ascuns în pliurile unei poetici recuperatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ștefan Iordache în Manole: "Auzi! Și Ștefan Iordache, cu toată sinceritatea, nu e ceea ce trebuie în rolul ăsta... Are o față de babă... Nu! Nu cadrează cu indicațiile pentru un erou național." Referențial și autoreferențial, Alexa Visarion articulează elementele a trei paradigme tematice: ale temelor majore din filmografia și teatrografia sa, ale temelor majore dintr-o viață interioară bogată și mereu îmbogățită și experiența trăirii în două regimuri politice, într-un fel sau altul, adverse. Cred că, așa cum în La strada lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
generatie, '60, '70, '80, '90 etc., fiecare insistând să demonstreze că se revendică de la un program estetic autonom, în regia de teatru nu operează asemenea criterii și delimitări temporale, nimeni nu-și asumă programe și opțiuni colective, modificările radicale de paradigmă aparțin unor mari individualități. Potrivit este să vorbim de aceea, în deceniile șapte și opt ale secolului trecut, de o generație non stop de regizori, una într-adevăr de aur, fără hiatusuri și segmentări, pe meterezele căreia Alexa Visarion, bazându
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sînt reglate de "servomecanisme". Aceste servomecanisme, în funcție de feed-back-urile pozitive sau negative, permit existența unor reacții între nivelurile de organizare. Această expunere, foarte cibernetică, era orientată spre viață și societate. Cît despre Edgar Morin, el avea deja în minte o nouă paradigmă pentru specia umană. Ne-a făcut demonstrația a ceea ce sînt efectiv problemele suprapuse; nu cred că utiliza deja termenul de "complexitate". Prin prisma curiozității sale atît de diversificate, a experienței pe care a avut-o cu stalinismul, a participării sale
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
europeni înainte de a ne considera francezi, ori mai degrabă în același timp. Fiecare dintre noi își transmitea propria grilă de lectură întru-un spirit de deschidere, pentru a o ameliora. Grupul celor Zece a încercat să dea naștere unor noi paradigme. Alte tentative în acest sens au fost aprofundate mai mult, de exemplu, în opera lui Morin sau în cea a lui Braudel. Ceea ce François Dosse numește l'Empire du sens (Imperiul sensului) (1995) a fost reprezentat de asemenea de personalități
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
grupuri au încercat să dea naștere unei noi mișcări de idei. François Dosse descrie în cartea sa o revoluție a științelor sociale, dar nu face apel la ideea de transdisciplinaritate. Cred că prin transdisciplinaritate vom ajunge în viitor la o paradigmă a intelectualității care va depăși paradigma încă limitată pe care unii ar dori să o centreze prea mult pe științele sociale. Chiar dacă științele sociale au progresat deoarece țin cont de noțiuni de antropologie, economie și de istorie, le lipsește relația
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
unei noi mișcări de idei. François Dosse descrie în cartea sa o revoluție a științelor sociale, dar nu face apel la ideea de transdisciplinaritate. Cred că prin transdisciplinaritate vom ajunge în viitor la o paradigmă a intelectualității care va depăși paradigma încă limitată pe care unii ar dori să o centreze prea mult pe științele sociale. Chiar dacă științele sociale au progresat deoarece țin cont de noțiuni de antropologie, economie și de istorie, le lipsește relația cu conceptele de informație și de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
mult pe științele sociale. Chiar dacă științele sociale au progresat deoarece țin cont de noțiuni de antropologie, economie și de istorie, le lipsește relația cu conceptele de informație și de complexitate. În opinia mea, ele nu pot ajunge la o nouă paradigmă. B.C. V-ați gîndit la un efect pervers al folosirii termenului de "transdisciplinaritate"? Mai puteți vorbi de transdisciplinaritate și dori să vă impuneți punctul de vedere și propriile concepte dacă sunteți în același timp legat de o disciplină pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
provenind de la diferite grupuri, printre care și Grupul celor Zece, a eșuat. Am decis așadar să nu mai continuăm publicarea în acest mod, cu atît mai mult cu cît unii dintre noi intenționau să scrie cărți. Prima a apărut Le paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natura umană) a lui Edgar Morin, în 1973; menționa în prefața sa importanța pe care au avut-o pentru el discuțiile în cadrul Grupului celor Zece. Alain Laurent a fost cel care a insistat după
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
care și Grupul celor Zece, a eșuat. Am decis așadar să nu mai continuăm publicarea în acest mod, cu atît mai mult cu cît unii dintre noi intenționau să scrie cărți. Prima a apărut Le paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natura umană) a lui Edgar Morin, în 1973; menționa în prefața sa importanța pe care au avut-o pentru el discuțiile în cadrul Grupului celor Zece. Alain Laurent a fost cel care a insistat după aceea, în prefața cărții sale
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
omului (1972-1978). Sînt organizate diverse colocvii interna-ționale. Un mare colocviu bioantropologic intitulat Unitatea omului are mare succes și oferă ocazia publicării unei cărți: L'unité de l'homme/ Unitatea omului (în colaborare cu Massimo Piattelli-Palmarini, 1974). În 1973 apare Le Paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natură umană), sinteză a lucrărilor acestui colocviu, apoi, din 1977, La Méthode (Metoda). Și anii `80 și `90 sînt bogați în publicații: Pour sortir du XXe siècle (Pentru a ieși din secolul XX) (1981
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
colocvii interna-ționale. Un mare colocviu bioantropologic intitulat Unitatea omului are mare succes și oferă ocazia publicării unei cărți: L'unité de l'homme/ Unitatea omului (în colaborare cu Massimo Piattelli-Palmarini, 1974). În 1973 apare Le Paradigme perdu: la nature humaine (Paradigma pierdută: natură umană), sinteză a lucrărilor acestui colocviu, apoi, din 1977, La Méthode (Metoda). Și anii `80 și `90 sînt bogați în publicații: Pour sortir du XXe siècle (Pentru a ieși din secolul XX) (1981), Journal d'un livre (Jurnalul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
o fază intermediară în care au apărut două caiete (unul despre desproprietărire, celălalt despre agresivitate, violență și politică), însă n-a existat o continuare. În schimb, cărțile unora și altora au adus multe lucruri. Cartea-joncțiune a lui Edgar Morin, Le Paradigme perdu (Paradigma pierdută), a apărut în 1973, Le Macroscope, al lui Joël de Rosnay, în 1975. Cît despre mine, rezultatul a fost L`économique et le vivant (Economicul și viul), carte în jurul căreia se lega o nouă coerență, schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
intermediară în care au apărut două caiete (unul despre desproprietărire, celălalt despre agresivitate, violență și politică), însă n-a existat o continuare. În schimb, cărțile unora și altora au adus multe lucruri. Cartea-joncțiune a lui Edgar Morin, Le Paradigme perdu (Paradigma pierdută), a apărut în 1973, Le Macroscope, al lui Joël de Rosnay, în 1975. Cît despre mine, rezultatul a fost L`économique et le vivant (Economicul și viul), carte în jurul căreia se lega o nouă coerență, schimbarea de optică pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
evoluează, perspectiva noastră asupra lumii se schimbă la lumina cunoștințelor noastre. Perspectiva echilibrului ar putea părea că justifică liberalismul economic. Cea a distrugerii creatoare cere intervenția armonizantă a puterii publice. Întrebarea pusă lumii se schimbă și ea odată cu timpul. Cu paradigmele mecaniciste (Newton), sau termodinamica (în sensul pe care îl are la Carnot), universul, viața sînt asimilate unor mașini orologiul, mași-na cu aburi și ne punem întrebări privind modul de funcționare a mașinii. Mod de funcționare înseamnă repetiție; ne limităm, deci
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la un moment dat în jurul unei teorii ce părea profitabilă: cea a informației. Cum scrisesem mult despre această teorie la vremea respectivă, fără îndoială că am fost invitat în această calitate. Exista în ea ceva ce reprezenta pentru unii o paradigmă care promitea mult, și e posibil ca această paradigmă să nu fi fost mai mult decît o promisiune, să nu fi fost urmată de efectele dorite. Grupul celor Zece nu a fost fondat pentru asta, dar s-a centrat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
profitabilă: cea a informației. Cum scrisesem mult despre această teorie la vremea respectivă, fără îndoială că am fost invitat în această calitate. Exista în ea ceva ce reprezenta pentru unii o paradigmă care promitea mult, și e posibil ca această paradigmă să nu fi fost mai mult decît o promisiune, să nu fi fost urmată de efectele dorite. Grupul celor Zece nu a fost fondat pentru asta, dar s-a centrat pentru o vreme în jurul conceptului de informație, care i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Zece nu a fost fondat pentru asta, dar s-a centrat pentru o vreme în jurul conceptului de informație, care i-a interesat mult pe Henri Atlan și Edgar Morin. B.C. Și Joël de Rosnay? M.S. Da, a fost enunțată o paradigmă cu privire la teoria informației, despre care unii membri au scris cărți și de care m-am interesat o vreme. Dar e, poate, unul dintre motivele pentru care m-am îndepărtat mai tîrziu de grup. Mi-am dat seama că ideile de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
regrupate în jurul a patru teme: sociologia, metoda complexității, antropologia, autobiografia, e greu de încadrat. Refuzînd o specializare care "mutilează gîndirea", Edgar Morin a fost interesat de filosofie, sociologie, antropologie, epistemologie, și încearcă să înțeleagă complexitatea omului și a lumii. În Paradigma pierdută, publicată în 1973, recunoaște contribuția Grupului celor Zece la orientarea noilor sale lecturi și, prin Jacques Sauvan, la descoperirea unei "cibernetici care, departe de a fi o reducere simplistă la scheme mecaniciste, reprezintă, dimpotrivă, o introducere în complexitate". În
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fi o reducere simplistă la scheme mecaniciste, reprezintă, dimpotrivă, o introducere în complexitate". În această carte, pe care o scrie pe cînd participa la Grupul celor Zece, Edgar Morin insistă asupra ideilor de auto-organizare și de complexitate și propune, în locul paradigmei ce opune natura și cultura, una care leagă evoluția biologică și pe cea culturală. El înlocuiește o logică finalistă cu una a sistemului auto-organizat complex ce prezintă o "aptitudine de a folosi forțele de dezorganizare pentru a-și menține și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
un adevăr uman care cuprinde eroarea", dar o eroare care poate provoca apariția unei inovații și a unei complexități mai fecunde. În cartea sa Mes Démons (Demonii mei), încercare de introspecție-retrospecție, publicată la mai mult de douăzeci de ani după Paradigma pierdută, Morin mai cita încă Grupul celor Zece. René Passet se numără printre puținii economiști care au încercat să desprindă o nouă paradigmă a teoriei economice, mai ales în L'Économique et le vivant. Fără a transpune în mod simplist
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]