7,232 matches
-
veți fi încă așa de tinere atunci, frumoase mâni. LACRIMILE Când izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întîiul om căzu cu fața-n pulberea pămîntului: "Stăpîn, ia-mi vederea, ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mai În largul meu cu ei decît cu familia Cooper. Cum spuneam, Tom e bine, dar, pe de altă partă, eu și Dan nu sîntem. Ce ironie că vacanța după care tînjeam s-a transformat atît de repede dintr-un paradis În sudul Franței Într-un iad și continuă să ne afecteze viețile În fiecare clipă. Dan repetă Întruna că nu e vina lui și, la nivel rațional, știu că e adevărat. El afirmă că e de domeniul trecutului, că singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai mici detalii. Orice sfori va fi fost nevoit să tragă, oricît Îl vor fi costat seara și excursia asta, e sigur că totul merită fiecare bănuț, căci n-am văzut de cînd mă știu un loc mai aproape de imaginea paradisului ca acesta. Pe masă, ne așteaptă șampania. Toastăm și sorbim din pahare, stînd toți cu ochii pe ceas. La opt fără zece fix, exact cum spusese Michael În instrucțiunile sale, Îi vedem pe cei doi intrînd În restaurant. Michael Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vântul. Și n-ai înțeles că iubirea e pentru mine ceea ce se opune spaimelor? Ajunge să văd cerul, chiparoșii, iarba însorită, și simt în mine o pasiune amară. Tot ce nu voi atinge acum, voi fi pierdut pentru totdeauna. Singurele paradisuri reale sunt cele pe care le-am cutreierat, unde am iubit și am fost recunoscători, iată la ce mă gândesc în fiecare dimineață când lumina curge pe coaja chiparoșilor. ― Crezi că ajunge să întinzi mâna spre fericire, Galilei? Și că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
justifică tot ce se întîmplă imediat. ― În timp ce Ecleziastul spune că această lume e o vale a plângerii, eu nu-mi doresc decât să rătăcesc prin ea și găsesc, vara mai ales, destule motive să-i plâng pe cei plecați în paradis. ― Afirmi lucruri periculoase. ― Cu atât mai bine. Totul e să compari. ― Ce anume? ― Îndrăznelile mele și spaimele mele. Dar tu, tu ai fi în stare să înfrunți rugul? ― Nu știu, Galilei. Însă nu ne place să vedem în alții ceea ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
într-un alt vis. Stăteam pe o stâncă arsă de soare, într-o insulă necunoscută, izolată de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui pomi cu crengile aplecate sub greutatea fructelor, iarbă moale
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de lume, undeva în mijlocul mării. La picioarele mele băteau valurile, iar prin apa sângerie și leneșă foiau rechinii. Dacă nu izbuteam să-mi imaginez paradisul, urma să fiu izgonit din insulă și dat pradă rechinilor. La început, toată povestea cu paradisul mi s-a părut un lucru copilăresc de simplu. N-aveam decât să-mi închipui pomi cu crengile aplecate sub greutatea fructelor, iarbă moale și tandră, izvoare în care lumina se contopește cu umbra, în sfârșit, chiar și lui Dumnezeu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Africa, dar care și-a pierdut mulți adepți. Ei cred, precum acele bande de fanatici, că sunt luptători întru Hristos și doresc să fie martiri, considerând că moartea în numele credinței este cel mai mare dar divin și o garanție pentru paradis. Motiv pentru care îi provoacă pe cei care li se par a fi păgâni și eretici; speră să-i omoare sau să-i aducă în starea de a-și justifica sinuciderea. În plus, sunt fanatici și nu lucrează, fiindcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
învierea. A tăcut câtăva vreme, după care a spus răutăcios: - Întinde-mi-o pe-a ta, până să vină timpul acela, dacă tot crezi în înviere. Am să-ți ating mâna, și voi avea parte de fericirea pe care niciun paradis n-ar putea să mi-o ofere. Poate să pară paradoxal, însă frica a fost cea care mi-a dat curaj. Am scos mânios brațul pe geam și am întors mâna spre figura albă. A înaintat spre mine, calmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se pregătea să-l cucerească. Arabii, după ce puseseră stăpânire pe felurite nații prin forța armelor, își ademeneau populația nemulțumită de stăpânirea bizantină cu credința și legea lui Mahomed. Fără teama de a fi contraziși, făgăduiau celor săraci fericirea doar în paradis, întocmai ca donatiștii; în schimb, prin convertire, deveneau pe loc oameni liberi. Mulți bogătani se prosternau în fața lui Allah doar pentru a nu-și pierde averile și puterea. Și unii, și alții, dacă nu se închinau noilor stăpâni, deveneau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Populație mitică citată de cronicile medievale 1 Erezie a patriarhului Sergiu de Constantinopol (610-619) conform căreia în Hristos ar exista o singură voință sau o unică energie. 1 Identificată de Islam drept primul templu dedicat cultului monoteist, construcție pogorâtă din paradis și dăruită de Dumnezeu 1 Cutiuțe cu versete din Scripturile ebraice, pe care evreii și le leagă pe frunte sau la încheietura mâinilor când se roagă. 2 Concepție eretică potrivit căreia Dumnezeu reprezintă, în esență, atât binele, cât și răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
comentă Elio amărât. Oricine e mai important decât tatăl tău. Zero clătină din cap, luă cecul și-l făcu să dispară În buzunarul hanoracului. a treisprezecea oră — Nu, nu, nu, nu vreau nimic! protestă Kevin, privind cu disperare ușa de la Paradisul Copiilor - unde, ca pentru a-i tăia orice posibilitate de fugă, se așezase vânzătoarea. De ce Îl arestaseră din nou? Ce vină avea? Maja Îi adresă un surâs degajat patroanei, care, deosebit de serviabilă, Înșirase pe tejghea toate noile achiziții de la Pitti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dată când i se Întâmpla așa ceva. Hotărâse să facă tot ce spunea ea, fiind sigur că așa nu avea cum să greșească. Doamna Fioravanti se sprijini obosită de tejghea. Poate se simțea rău. Era albă ca o brânzică. Patroana de la Paradisul Copiilor Își privi plictisită ceasul. Da’ ce-i asta, era ora unu și ea trebuia să Închidă, de fapt ar fi făcut-o deja dacă n-ar fi intrat ei - sunt teribile mamele astea nehotărâte, câtă vorbă, ce chin, cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-l vadă cum se transformase din broscoi În Micul Prinț, dar mama nu era aici. Și nu avea să vie nici la petrecere. Toată eleganța lui Îi părea acum inutilă. Maja luă copiii de mână. Kevin legăna sacoșa de la Paradisul Copiilor În care Își Îngrămădise haina de fâș, treningul și chiloții, pentru că nu trebuia să contamineze costumașul cel nou cu chiloții ăia urâți. Mergeau spre casă grăbiți, căci doamna Fioravanti părea purtată de vânt. Camilla rostea În gând cuvântul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întâlnească, deoarece ea era fascinată de cultura lui, iar el o făcea să descopere cărți care vorbeau despre misterele sufletului, despre Dumnezeu și despre viață. Îi dăruise Simpozionul lui Platon, Siddharta, Cartea tibetană a morților, și Poeziile mistice de Rumi, Paradisul pierdut al lui Milton și apoi poeții ruși, Marina Cvetaeva, Pasternak, Mandelștam - poeți deosebiți, căci poți Înțelege totul despre bărbați, despre dragoste, chiar dacă nu crezi Într-un Dumnezeu, dar crezi În ființa umană. Se sărutaseră și apoi se Întâmplase. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Copiii lui credeau că trăgea să moară. Însă generalul considera că are o voce deosebit de senzuală și scrisese pe tăbliță cu singura mână disponibilă, că prefera să trăiască deoarece nimeni nu-i garanta că ar fi lăsat să intre În Paradis o femeie ca Emma Tempesta. Ei Îi plăceau orele senine pe care le petrecea În compania generalului, În lumina difuză a acelui palat În stil baroc din centrul istoric, lângă omul acela mic și stafidit În patul lui, cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Berlinului fusese dărâmat. E o periferie, chiar foarte degradată - din punct de vedere cultural, se Înțelege -, În care orice talent și orice avânt autentic creator este reprimat, sufocat și redus la o apăsătoare uniformitate. Dar Italia rămânea totuși țara lui, paradisul anilor ’80 - pe care nu știuse să-l guste -, tărâmul adolescenței sale, boom-ul economic al anilor ’90 - cărora nu știuse să le culeagă roadele - cel al tinereții sale, și apoi era Berlusconi - pe care, la fel ca mulți alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o croazieră cu iola În Insulele Tonga. Voi ce faceți, Maja? Tot la vila voastră din Maremma? Ei bine, te Înțeleg, e inutil să zbori douăsprezece ore cu avionul, să te pașaportezi până În Mauritius sau Andamane atunci când ești stăpânul unui paradis ce se deschide În spatele casei tale. Maja aprobă Înclinând capul. Vila, o, Doamne, ideea de a se Închide Împreună cu Camilla În vila aceea luxoasă ce dădea spre Marea Tireniană, la umbra ruinelor etrusce din Cosa, timp de trei luni, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Întâmplă? Nimic, iubire, Îi spuse Elio. Nu se Întâmplă nimic, totul se termină. Apoi, dându-și seama că era un om credincios - sau cel puțin așa fusese până În dimineața aceea -, se corectă. — Dar cine a fost bun merge În Paradis. — Și cine n-a fost bun? insistă Camilla. Elio o invită să nu se mai gândească la lucruri triste și nu-i răspunse. Noi n-am fost buni, mărturisi Camilla dintr-o răsuflare. Astăzi a fost nunta mea. Elio simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Eu, te iubesc și gândul mi-e la tine, Ești tot ce îmi doresc! Oare fac eu, bine? Parfumul tău mi-e mângâiere, Și simt o dulce adiere! Și lacrimi sincere, când tu apari în vis, Iubirea noastră, vine din Paradis! Inima mea spre tine bate, Pe calea vieții tale, sufletu-mi străbate! Mama Chipul mamei mele, mereu zâmbitor, Plânge și se roagă și îi este dor, Lacrimi curg pe față cu gândul la noi, Plânge și se roagă, când e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
De unde? nu știu. Soarele fuge spre orizont cu picioarele întinse pre zenit. Luna privește mereu cu un ochi Întredeschis; de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor de descifrat Răspunsul fiind Speranța. Cerul+marea O ecuație sclipitoare.. Simplu de interpretat Mesajul fiind Zâmbetul. Cer +mare Albastru de Rai Fericire divină Soare în inima frântă de mai. Răspunsul e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai spun Că e altfel lumea mea Cu rimă și vers în ea. Copilărie Timpul trece-n ritm alert Clipele se duc încet Tot ce-mi trece-acum prin cap Este visul ce-am păstrat Visul e copilăria Ce-i un paradis pierdut În amintirea ei găsesc Momente ce le trăiesc Și știu, acum nu sunt copil Dar visele mi le-am păstrat Dovadă a tot ce-a însemnat Copilăria. Ignat Raluca, clasa a VII-a Liceul Tehnologic Jidvei - Alba profesor coordonator
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
viitorul mă alungă nepăsător. Mă sting pe marginea prezentului. Prihoancă Alexandra-Lăcrămioara, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Violet Violet: O culoare simplă, O culoare limpede, O culoare veșnică. Violet: Un colt de paradis, Un colt de iad, Sau ce mai vrei. Violet: O picătură pe-o pagină De suflet, O oază de gând. Prietenie adevărată Prietena cea adevărată, Spre calea cea bună Ea te îndrumă, De fiecare dată. Nu exista o zi fără
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Din nefericire, nu este posibil pentru toți. De aceea, rămân recunoscătoare părinților mei pentru lucrurile pe care mi le oferă în fiecare an. Hodoiu David, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator. Pânișoară Elena-Ștefania Copilăria, paradis al fiecărei vieți ,,Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă și uluitoare.” (Eugen Ionesco) ,,Așa eram eu la vârsta cea fericită și așa cred că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și erou de care s-a auzit și în zilele noastre, a avut nevoie și el de niște clipe de relaxare. Vă voi povesti una dintre aceste clipe, adică mai precis pe cea în care s-a dus în Insulele Paradisului, numite Hawai. Sherlock Holmes s-a decis să aibă o clipă în care să se odihnească. Și-a luat un bilet, la clasa a II-a, spre Hawai. A auzit că e un loc foarte bun și liniștit, plin de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]