9,085 matches
-
nu-i mai făgăduia nimic. Apăsa pe o singură pedală și, cu fiecare învârtitură a roților, i se părea că a mai îmbătrânit puțin. Își simțea sufletul tot mai greu când se gândea la atelier, la tovarășii de muncă, la patron, cu care în curând va trebui să dea ochii. Fernande se neliniștise: - Ce-o să-i spuneți? - Nimic. Yvars încălecase pe bicicletă, dând din cap. Strângea din dinți; pe fața lui mică, negricioasă și zbârcită, cu trăsături fine, nu puteai desluși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
părăsită de pe vremea când întreprimderea începuse să ia avânt, și care acum nu mai slujea decât ca depozit de mașini stricate și de butoaie vechi. Dincolo de această curte, despărțită de ea printr-o cărare pardosită cu țigle sparte, începea grădina patronului, în fundul căreia se înălța casa. Era mare și urâtă, dar vița sălbatică și caprifoiul de la intrare îi dădeau o înfățișare veselă. Yvars înțelesese de îndată că porțile atelierului erau închise. În fa'ța lor aștepta în tăcere un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îi dădeau o înfățișare veselă. Yvars înțelesese de îndată că porțile atelierului erau închise. În fa'ța lor aștepta în tăcere un grup de muncitori. De când lucra aici era prima oară când găsea dimineața porțile închise. Se vede treaba că patronul ținuse să le arate că tot el e mai tare. Yvars o luă spre stânga, își duse bicicleta sub șopronul aflat în prelungirea hangarului, apoi se îndreptă către intrarea atelierului. Îl recunoscu de departe pe Esposito, un vlăjgan oacheș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
împingă încet pe șina ei de fontă. Ballester, cel mai bătrân dintre ei, era împotriva grevei, dar nu mai scosese nici un cuvânt spre a-și arăta părerea din clipa în care Esposito îi spusese că în felul ăsta slujește interesele patronului. Acum stătea lângă poartă, îndesat și scurt în tricoul lui albastru, desculț (numai el și Saïd lucrau cu picioarele goale), privindu-i cum intră unul câte unul, cu ochii lui atât de spălăciți, încât, în contrast cu fața-i bătrână și oacheșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
proaspătă inunda hangarul, năvălind prin geamurile mari, fumul se înălța albastru în aerul auriu; Yvars auzi în preajmă bâzâitul unei insecte. În acea clipă, ușa aflată în peretele din fund, care dădea în fosta dogărie, se deschise și domnul Lassalle, patronul, se arătă în prag. Era subțire și negricios, abia împlinise treizeci de ani. Purta o cămașă albă, cu gulerul larg răsfrânt peste un costum de gabardină bej, și părea că se simte foarte în largul lui. Fața lui, deși osoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și mai puternic decât înainte. Domnul Lassalle făcu câțiva pași nehotărâți, apoi se îndreptă către Valéry, băiatul care era la el numai de un an. Lângă ferăstrăul mecanic, la câțiva pași de Yvars, potrivea un fund la o balercă, și patronul se opri, privindu-l cum lucrează. Dar Valéry își vedea de treabă fără un cuvânt. - Merge, băiete, merge? spuse domnul Lassalle. Mișcările tânărului deveniră dintr-o dată neîndemânatice. Aruncă o privire către Esposito care, alături, își încărca brațele uriașe cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
alături, își încărca brațele uriașe cu un maldăr de doage, spre a i le duce lui yvars. Esposito îl privea și el, fără a se opri din lucru, și Valéry își băgă din nou nasul în balercă, nerăspunzându-i nimic patronului. Lassalle, puțin surprins, rămase o clipă în fața tânărului, apoi ridică din umeri și se întoarse către Marcou. Acesta, călare pe banc, tocmai terminase de subțiat, cu mișcări încete și precise, marginea unui fund de butoi. - Bună ziua, Marcou, spuse Lassalle, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o țigară, se ridică greoi și porni către ușa din fund. După plecarea lui, loviturile de ciocan slăbiră; unul dintre muncitori chiar se oprise, când Ballester se ivi din nou. Le spuse doar atât, din ușă: - Marcou, Yvars, vă cheamă patronul. În prima clipă Yvars vru să se ducă să se spele pe mâini, dar Marcou îl apucă de braț din mers, iar el îl urmă șchiopătând. Afară, în curte, lumina era atât de proaspătă, atât de lichidă, încât Yvars o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ramurile de caprifoi, pe care îmbobociseră câteva flori. Când intrară în coridorul cu pereții plini de diplome, auziră un plânset de copil și vocea domnului Lassalle, care spunea: - O s-o culci după ce mănâncă. Dacă nu-i trece chemăm doctorul. Apoi patronul se ivi pe neașteptate în coridor și-i duse într-un mic birou în care mai fuseseră și altă dată, mobilat într-un fals stil rustic, cu pereții împodobiți cu trofee sportive. - Luați loc! le spuse Lassalle, așezându-se în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-vă dracului, le strigă. Când se întoarseră în atelier, muncitorii prânzeau. Ballester nu era acolo. Marcou spuse doar atât: - Vorbe goale, și se duse la locul lui. Esposito, care mușca din pâine, se opri și-i întrebă ce-i răspunseseră patronului. Yvars spuse că nu-i răspunseseră nimic. Apoi își aduse tașca și se așeză pe bancul la care lucra, începuse să mănânce, când îl zări în apropiere pe Saïd, culcat pe spate pe un morman de așchii, privind în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Gore! Sandu Șpriț dă din cap pe ritmul unei melodii interpretată de Puceanca și murmură. La anu’ nu mă mai duc la nicio biserică, mi s-a acrit. Pe onoarea mea, facem altar, naos și pronaos În cârciumă. Vorbim cu patronul, să țină deschis, Îmi pun eu o pătură În cap, pe post de patrafir și vă spovedesc. Că sunteți păcătoși amândoi. Dau și lumină, la oră fixă, să mă țineți minte. Vă bag lanterna În ochi... Ridicându-se În picioare
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gri-șoarece. Poartă o șapcă proletară pe cap și cântă pianissimo hei rup, hei rup, sar stânci de fier, În lupta dusă de brigadier... Este 1 mai muncitoresc, tovarăși, după cum anunță chiar el, În timp ce se așază la masă și face semn patronului să-i aducă nelipsita sticlă de Tămâioasă. O primește cu zâmbet de satisfacție Întipărit pe chip și o mângâie tandru. Pare În formă, e proaspăt bărbierit, iar Gore și Gicu Îi admiră uniforma de campanie fără nicio reținere. Sandule, parcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
m-am născut lângă Carpați, la poale de munte, nu Fane de la Bărbulești sau Jean de la Craiova! Ehe, nici 1 Mai nu mai e cum a fost! Unu mai merge!, strigă Gore, fiindcă apariția lui Sandu l-a binedispus teribil. Patronul apare În câteva clipe și Îi așează În față paharul cu bitter. Lichidul se Îmbrățișează cu o felie de lămâie și cu două cuburi de gheață. Ce, măi, Sandule, te gâdilă nostalgia la tălpi? Era mai bine atunci decât acum
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
monșer, vorba lu’ nenea Iancu Caragiale... Se topesc și fețele de masă, dragilor, iar noi suntem ca untul la soare a pufnit Sandu Șpriț, nemulțumit, de cum s-a așezat pe scaun, iar apoi i-a tras un cot lui Gore. Patronul ar trebui să ne pună la dispoziție și evantaie... Mânuite de hostese de-alea nurlii! Gicu stă Într-o rână și dă pe gât halbă după halbă, ca și cum s-ar teme că rezervele de bere ale cârciumii se vor termina
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu dai cu sapa, scrii de-alea neînțelese pentru mine. Hai, conașule, că ești fercheș și cu portofelul doldora, fă-i safteaua lu’ Carolina, producătoarea primantâi la trandafiri cu miros mirositor. Tot cartieru’ ia de la mine, mă știe directorii și patronii, toți e clienții mei dă dinainte de revoluție. Ia de aci, conașule! Gicu dă din cap de la stânga la dreapta, În semn că că nu vrea să cumpere flori - privirea lui chiar spune mă vezi pe mine mergând pe trei cărări
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zici că i-au pus și drojdie, plus că vine și nenorocita de votare peste noi și nu mai știm pe unde să scoatem cămașa cu gulerul ros. Criza rânjește, până și soacră-mea rânjește, cică dacă eram și eu patron acum nu mă mai stresam atât. Da, ce să zică și hoașca, nu se putea să nu comenteze ceva, niciodată nu m-a suferit. Aș cânta toată ziua Dă, mamă, cu biciu-n mine, da’ nici voce nu mai am de când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
omului, respectiv câine, cel mai bun prieten al animalului numit om. Șopenhauăr, reține numele, poți să Îl notezi dacă vrei, spre verifcări ulterioare pe net, Îți spun pe litere, ca la școală, a zis ăsta niște chestii de stă mâța patronului În coadă... Sandu Șpriț Își dă șapca pe spate și Îi aruncă lui Gore o privire turnată În plumb. Mijește ochii și râde pe sub mustața pe care n-o are. Pufăie din țigară și Își arată sceptismul prefăcându-se interesat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scuze pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când ne-o fi mai rău așa să ne fie! Exclamația lui Gicu descrețește și mai mult frunțile, iar patronul bodegii, aflat la bar, le oferă o dedicație muzicală consumatorilor. Aplauzele concretizează starea de bine a mesenilor, Sandu Își mai toarnă un pahar și murmură aproape neauzit: Suprema fericire poate fi cea mai mare cauză a nefericirii, dragii mei, asta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e grav, e cu lacrimi ca-n telenovele, ăsta bea bere de regulă, sau bitter -, Gore Și-a turnat rapid un pahar Și l-a dat pe gât, uitând de apa minerală. Apoi a trimis caseta, prin curier rapid, la patron Și a Început să cânte Împreună cu Dan Ciotoi de la Generic. Se vor ofili garoafeeeeeee! Sandu Șpriț Încearcă să nu pară curios, dar bea din propriul pahar trâgând cu coada ochiului la prietenul care pare peste măsură de afectat. Și zici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Are Într-unul din buzunare un ziar și este nebărbierit, ceea ce dă de gândit celorlalți cheflii. Gore stă cu picioarele Întinse pe sub masă, În timp ce Gicu tocmai revine de la bar cu două halbe În mână. A vrut să-l scutească pe patron de un drum, ocazie favorabilă și pentru a-i spune că intenționează să bea pe datorie. Măcar o dată pe lună, patroane, om sunt și eu, taie ăștia din buget, tai și eu din banii de băutură. Nu-i bai, când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe datorie. Măcar o dată pe lună, patroane, om sunt și eu, taie ăștia din buget, tai și eu din banii de băutură. Nu-i bai, când vine scadența Îi pun la loc, așa că trece-mă pe caiet. În ultimele zile, patronul a adus un registru cu coperte mov, iar acolo sunt trecuți cei care nu stau bine cu banii și intenționează să nu-și lase gâturile uscate până la pensie sau salariu. Cum oamenii se cunosc de multă vreme, iar vizitatorii temporari
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-o-n cap și nu-i scrie ode ca lu` Ceaușescu... Vine Tămâioasa lui Șpriț. Este rece, o fiolă aburită care face poftă și altora, iar sunetul pe care Îl scoate dopul atunci când ajunge la aer Îl determină să zâmbească. Patronul toarnă În pahar cu boltă, așa cum cerea Ștefan Iordache În “Ticăloșii”. Sandu duce paharul la gură și soarbe, fără să zică noroc. Știe că Gicu și Gore vor să-l ia peste picior, fiindcă portocalii lui intenționează să pună și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și regizori, mă mir că nu Încearcă să cânte. Dar eu zic că e bun ghibsăn, la patimile lui hristos am plâns. M-a Îndurerat rău de tot... Din apocalipto nu am Înțeles nimic, În schimb. Sandu Îl vede pe patron trecând pe lânga masa lor și Îl arată pe Gicu cu degetul. Îl cunoașteți pe ăsta? Mai nou e critic de film, să-i puneți și covor roșu cu prima ocazie. Cel interpelat lasă o sticlă de vin la masa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
făcut mangă, n-am mai rezistat! Când auzeam că Băsescu bea, beam și eu, ca să fiu de partea lui! Când a băut cu Becali și s-a urcat matol la volan era să leșin de fericire! Mesenii aplaudă. Chiar și patronul a apărut și ascultă cu urechile ciulite. Dă Întrebător din cap către Gicu, dar acesta duce degetul la gură. Sandu se urcă pe scaun. Dragilor, vă respect ca pe mama care m-a făcut. Nu m-ați renegat, deși În
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de unul, ba de altul, de s-a tras la față și s-a subțiat de n-o mai recunoști - atunci președintele trebuie să aibă insomnii. Băi, eu Îmi doresc un președinte insomniac, voi ce părere aveți? Gicu face semn patronului să mai aducă două halbe. Sandu e cu sticla de Tămâioasă la jumătate, așa că nu comentează gestul lui Gicu. Dar rostește: De când e țara asta țară - și e de multă vreme, e milenară, nu minerală, Gicule! - toți ăștia care s-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]