19,061 matches
-
un fel de agent comercial. Cât timp am muncit acolo, am stat în Tokoroza, într-un complex de apartamente subvenționate de stat. Apoi mi-am cumpărat un teren în Tukuba, am construit o casă, în care m-am mutat după pensionare. Am doi copii, ambii căsătoriți și independenți. Când a avut loc atacul, fata încă mai stătea cu noi. Soția mea lucra în oraș și, pentru că voia să continue, ea și cu fata au rămas în Tokorozawa. Eu stăteam singur în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acolo», mă ofeream eu: «Mă duc eu.» Mi-am pierdut răbdarea. Mă obosește și drumul până la serviciu. Mi-e greu. Până acum nu mi se întâmpla așa ceva. Probabil, cei de la firmă sunt mai indulgenți cu mine pentru că sunt aproape de vârsta pensionării. Mă protejează. Le sunt foarte recunoscător. Trebuie să le fie foarte greu celor care nu au avut norocul meu sau care au fost mai grav afectați. Ar fi cazul ca cei de la putere să se ocupe mai serios de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe dinafară uriașa arhivă, putând găsi în câteva minute orice dosar. Din acest motiv, n-a aranjat materialul după nici un criteriu numeric sau alfabetic și nici nu a înregistrat vreodată dosarele, așa cum se obișnuiește, pe nume, ani sau cazuri. După pensionarea sa, nimeni n-a mai putut găsi vreun dosar de care era nevoie și arhivarii nou angajați arau concediați rând pe rând. în câteva luni toată lumea a înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe dinafară uriașa arhivă, putând găsi în câteva minute orice dosar. Din acest motiv, n-a aranjat materialul după nici un criteriu numeric sau alfabetic și nici nu a înregistrat vreodată dosarele, așa cum se obișnuiește, pe nume, ani sau cazuri. După pensionarea sa, nimeni n-a mai putut găsi vreun dosar de care era nevoie și arhivarii nou angajați arau concediați rând pe rând. în câteva luni toată lumea a înțeles că arhiva a devenit inutilizabilă. Dosarele au fost date la topit, iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vânătorești cu animale populând bestiarii medievale, bijuterii diavolești, mașinării fabuloase, unelte arhaice, orori greu de mistuit și imaginat revărsate ca dintr-o cutie a Pandorei în existența ternă a bătrânului, care caută în acest fel să-și întrețină reflexele după pensionare. Este un personaj interesant, chiar dacă neindividualizat pe deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
meu, cu părul încă țeapăn de la fixativul coafezei, să mă întind pe pat și să mă uit la cursele de cai tot restul după-amiezii. — Da, am zis, hai. Sheba și cu mine avusesem o dată o dispută cu privire la copii. Vorbeam despre pensionarea mea, iar eu am făcut o remarcă glumeață despre cât de dezolant o să fie. — Oh, nu spune asta, a zis Sheba. Părea sincer îndurerată. Dar cumva eram iritată. Mi se părea că mi se închisese gura. — De ce să nu spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cum aș putea să te ajut. Așa că m-am gândit că poate ar fi un bun prilej pentru noi să revizuim... știi tu, să regândim poziția ta aici la St George. Cum ai o anumită vârstă - scuză-mă - la care pensionarea e o opțiune plauzibilă, mă gândeam, ei bine... poate că ar fi cea mai bună cale în acest moment. Am rămas holbându-mă la el: — Ce spui? Spun că ai două alegeri... — O alegere, două variante, cred că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
urma ceasornicarilor. În imediata apropiere a porții de la intrarea în școală, se încinsese o bătaie în toată regula între țiganii autohtoni și câțiva puști din internat. Lângă un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un om în pragul pensionării, nepregătit pentru astfel de situații, un om blând, care te ducea cu gândul la bunici. Un tip blond, îmbrăcat în haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent. Lovea și fete și băieți laolaltă. Kyta, cel mai
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un prezidiu creat ad-hoc din directorul școlii, pedagogă, dirigintele meu, al lui Petruș și al Erjikăi așteptau să ne luăm locul pe scaune ca simpli spectatori. Lângă mine, cu fețele întunecate de supărare, două persoane ce se apropiau de pragul pensionării stăteau cu capetele plecate frământându-și mâinile de griji. După eleganța ținutelor și prestanța afișată, am dedus că sunt părinții lui Petruș. Puțin mai în față, așezat singur la marginea unui rând, un tip de vreo patruzeci de ani, cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un muc de țigară aruncat pe stradă? Asta-i soarta! Am să-ți relatez o poveste adevărată. Un director al unei bănci, care trecea drept foarte serios printre colegii și subalternii lui, și ei foarte serioși, a ajuns la vîrsta pensionării. În ultima zi de lucru s-a Îndrăgostit nebunește de o tînără care a apărut Într-un spectacol de striptease, dar nu ca dansatoare, ci ca membră a grupului coral. Își rodea tot timpul unghiile, chiar și În timpul spectacolului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
venit cu mine în clasă, m-a așezat în prima bancă și mi-a spus „Copile, aici stai! Dacă nu ești cuminte, ajungi în ultima bancă, în banca măgarilor”. Tata a plecat, a venit învățătorul, om cărunt, blând, în pragul pensionării. S-a uitat la mine, eram mai înalt decât ceilalți, m-a ridicat în picioare și m-a mutat direct în ultima bancă, banca măgarilor. Mi-a fost atât de rușine (parcă destinul meu de măgar al clasei era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cad în calitate de state? Acolo nici nu se mai discută de democrație! Secolul american a început de fapt demult, după 1941. Atunci, zic eu, SUA sunt în deceniul 7 al secolului lor și, în consecință, se îndreaptă cu pași mari spre pensionare? Asta mă sperie cu adevărat. Eu una cred că democrația în sens profund este de inspirație individualist-empiristă, în nici un caz de inspirație metafizic-colectivistă. Și mai cred că această tradiție este fundamental proprie culturii de sorginte britanică și, prin ea, americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
impecabilă, vorbind o română slavizată ca accent și cu firești amestecuri engleze în vocabular. Liusia este realmente un personaj. O femeie liberă. Mama fiicei ei, Maria. Crescută în comunismul care împingea femeile spre demonstrații de virilitate profesională și, iată, aproape de pensionare în capitalismul cel mai competitiv, tot în industrii virile (metalurgie), oscilând între Florida și Bloomington ca loc de mas și de popas după ce își încheie epopeea mișcatului profesional pe globul pământesc. Cred că povestea ei ar merita o carte. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
închipuirea ei - neschimbată până la sfârșitul vieții - rămasă alături de tabieturile și solemnitățile soțului încărcat de obișnuințele celor 40 de ani petrecuți în serviciul levantinei primării, a importanței sale și a golului, pe care-l credea de neînlocuit, ce-l lăsase prin pensionare. La această orbire contribuia și faptul că restaurantele, cârciumile, magazinele purtau încă aceleași firme în zeci de culori și denumiri ca înainte de război, vitrinele la fel de luminate. Un lucru scăpa însă atenției, ca și cum nimic nu se întâmplase, pentru că era ascuns, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în zilele cu soare cât de cât dezmorțitor, pleca la obișnuita lui plimbare în centru în jurul micii grădinițe și pe strada principală, strada „Republicii” cum îi spunea acum, obișnuită și în după-amiezile mai blânde ale neîndurătoarei părți a anului. Înainte de pensionarea soțului, doamna Pavel veghea singură diminețile, mai venea câte o vecină “în trecere”, afară de obișnuitele întâlniri de după-amiază, de două ori pe lună, cu femeile care-i veneau în vizită cu regularitatea cu care-și învârtea, la același timp, orologiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
orașele - câte o fabrică-două de pâine. Lung însă nu era cu noi, nu știa de vorbirile noastre la ceasul acela, dacă ar fi fost s-ar fi împăcat cel mai bine cu domnul Pavel, care acum, după 19 ani de la pensionare, căpătase parcă tot mai mult gustul minunat al vorbei. Îi plăcea să întoarcă timpul care a fost, ca pe-o arătură, se simțea stăpân pe el, singurul teritoriu - timpul - în care opera - era sigur - cu vădită competență, mai ales față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Și, așa cum obișnuiam eu să afirm râzând, gradul diplomatic de ambasador îmi rămâne până la sfârșitul vieții, și chiar și după, întocmai ca în situația din armată, cu generalii! De fapt, depășirea cu mai mulți ani a limitei de vârstă de pensionare m-a dat afară din Minister. Dacă în 1974 eram cel mai tânăr director din M.A.E., în 2006 eram cel mai vârstnic ambasador în activitate, la post. 1. Primii pași ca ambasador la Chișinău Prima mea deplasare în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
activitatea mea de ambasador al României la Chișinău. Așa că, vorba ministrului Pleșu, limita de vârstă m-a scos pentru moment din activitatea diplomatică! De altfel, eu am revenit în Centrala M.A.E. la 5 februarie 1999, iar decizia de pensionare era data la 4 februarie 1999, la cererea M.A.E.! Mai cred că o "contribuție" însemnată la pensionarea mea timpurie a avut-o și un tânăr secretar de stat din M.A.E. care, în mod paradoxal, ocupa același
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
moment din activitatea diplomatică! De altfel, eu am revenit în Centrala M.A.E. la 5 februarie 1999, iar decizia de pensionare era data la 4 februarie 1999, la cererea M.A.E.! Mai cred că o "contribuție" însemnată la pensionarea mea timpurie a avut-o și un tânăr secretar de stat din M.A.E. care, în mod paradoxal, ocupa același birou (spațiu) pe care îl folosisem și eu când îndeplineam aceeași funcție de secretar de stat în M.A.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la două din acestea fiind și decan, în perioade diferite. Prestația universitară mi-a sporit considerabil anii de cotizare pentru pensie, de la 30 ani prevăzuți de Legea 19/2000, la 45 ani și șase luni, consemnați în Decizia mea de pensionare. În ultimul timp, am fost profesor la Institutul Diplomatic Român condus de ambasadorii C. Ene și V. Tudor și, împreună cu foști colegi din M.A.E., am contribuit la elaborarea lucrării enciclopedice "Tratat de Economie Contemporană" (T.E.C.), coordonată de acad.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o universitate din lumea arabă, cu numeroși ani de ucenicie diplomatică în M.A.E. român și ambasade ale României în Orientul Mijlociu, într-o perioadă începută cu Declarația de independență politică și diplomatică românească din aprilie 1964 și încheiată cu pensionarea mea în 2001, pot afirma, fără risc major de a cădea în greșeală, că a le vorbi interlocutorilor în limba lor maternă, cu accent aproape nativ arab, a însemnat pentru mine un adevărat dar primit de la Dumnezeu. Până și militarilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
funcționar în Secretariatul O.N.U., membru al Comisiei de la Veneția și al Subcomisiei O.N.U. pentru drepturile omului, ambasador la Geneva și Berna. În Centrala M.A.E., a fost șef al Direcției generale juridice și consulare. După pensionare, a lucrat, de asemenea, ca cercetător principal la Institutul Român pentru Drepturile Omului (I.R.D.O.). 118 Pier Paolo Giglioli, "Corruption politique et médias: l'affaire Tangentopoli", Revue internationale des sciences sociales (R.I.S.S.), nr. 149, p. 437-449. 119 Aristotel Politica; Platon
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-l prezintă: coleg de serviciu ieșit la pensie. Pe mine mă recomandă: coleg de liceu care vrea să iasă la pensie. Îi spusesem că nu mai suport nici eu să lucrez așa aiurea și abia aștept să fac anii de pensionare anticipată. Credeam că mai sunt doi, dar sunt patru. Colegul ei se vaită că o duce prost cu banii. „Am geamantane cu timbre de mare valoare și nimeni nu vrea să mi le cumpere.“ Nela precizează că omul este unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de realizat pentru că nepoții sunt cu totul altceva în plan afectiv pentru bunici în comparație cu proprii copii. Acest lucru îmi amintește de un fapt, petrecut cu mulți ani în urmă pe când îmi exercitam profesia de dascăl la Bârlad. Ajuns la vârsta pensionării, un venerabil profesor de germană, a fost surprins de unul dintre amicii săi, venit să-l vadă, mergând în patru labe și având în spate pe nepoțica lui de 2-3 ani care, fericită, îi adresa îndemnul: di, cal, di! Fără
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]