64,416 matches
-
Nicolae Manolescu În sens propriu, creatorul lui Murti-Bing este, desigur, romancierul polonez St.I. Witkiewicz, în românul Nesațul, din 1932. Personajul cu acest nume este un filosof mongol care a găsit soluția transmiterii concepției sale despre lume prin ingurgitarea unor pilule. Intelectualul care lua o astfel de pilula înceta să mai fie adeptul artei formaliste și abstracte, își pierdea interesul pentru
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
cui ești. Cîtă energie orală s-a consumat și cîtă pasiune pentru sau împotriva acestui volum de scrisori într-un moment în care ceausismul avea efectele cele mai pustiitoare asupra vieții publice intelectuale din România. Am avut și eu atunci personaje favorite în Epistolar, fără să pricep prea bine efectul de construcție al cărții, în subterană acelor ani. Nu era o carte cu șopîrle, nu cuprindea critici împotriva regimului și nici nu se poate spune că producea o imagine favorabilă de
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
duel colectiv între oameni politicoși, cu o certă doză de umor, voluntar sau - uneori - involuntar. Un asemenea duel ar mai fi posibil azi? Probabil că da, pînă la acel punct în care devine limpede că în duel participa și un personaj fără nume, care capătă treptat identitate, regimul totalitar. În cele din urmă, cum se știe, cîțiva dintre epistolieri au ajuns la duel deschis cu regimul de atunci, oarecum în continuare firească a cărții. Iar destinul ulterior al celor mai mulți poate fi
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
majuscule, așa cum îl scrie Horia Pătrașcu. Ceva cu mult mai important decât faptul că ziua aceea "a fost surprinzător de caldă, iar oamenii au umblat, prin oraș, în talie". Deși așa trebuie să li se fi părut, la început, si personajelor românului Asfalt (Editură Albatros, 1998) al lui Horia Pătrașcu, cei cinci muncitori (patru bărbați și o femeie, purtând toți nume biblice - Ion, Luca, Matei, Marcu, Maria), chemați să repare o conductă de gaze în Piață Română. Cei patru evangheliști de
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
fostul profesor de literatură convertit la cinema e mai autoreferential decît oricînd, izbutind o parodie excelentă. Luîndu-și asociat un tînăr scenarist de 30 de ani, Kevin Williamson, Craven rămîne consecvent stilului sau de o persiflanta virulenta rezumata în replică unui personaj june "expert": "Filmele de groază nu produc psihopați, ci doar le stimulează creativitatea!" Afirmație caustica prin care scenaristul-regizor-producător-actor-monteur își susține o mai veche opinie conform căreia el perseverează în a face "serii" chiar și atunci cînd pare că a pus
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
într-un rol pereche celui celebru de electronist specializat în supravegheri, înnebunit de proliferarea microfoanelor. Acolada peste 25 de ani nu face decît să potențeze aberația tragicomica la care s-a ajuns. dar finalul remontează prin salutul cordial pe care personajul lui Will Smith îl trimite camerei ascunse din tavan prin care FBI-istul în retragere alias Hackman îi asigură protecție. O salutara virare spre parodie, întotdeauna binevenită. Fiindcă Thomas Mann are dreptate: "Doar dragostea pentru un anume spirit al artei
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
Stürmer, e întuneric; lumină crudă pătrunde din cînd în cînd tăios prin ușile batante, atît de improprii intimității. Colțurile de mobila și figurile din tablouri își dezvăluie treptat întregul, prevenindu-ne parcă în legătură cu ce va urma, o poveste încîlcita cu personaje care înțeleg greu ceea ce văd și nu prea reușesc să pună cap la cap ceea ce li se întîmplă. Obiectele au o viață proprie și scopuri opuse celor ce le mînuiesc: umbrela cu cap de maimuță imposibil de găsit, mîinile murdare
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
actorilor și scriitorilor sau, de cele mai multe ori, la masa ardelenilor (era, acolo, la Corso, si o astfel de masă rezervată). Acolo, la masa ardelenilor, se află inevitabilul Crăciunel, de care Cioran își amintea nostalgic și la Paris, ca de un personaj enigmatic și înțelept. Acolo mai veneau și prietenii săi Petre Tutea și Bucur Tîncu, cel dintîi (asimilat ardelean pentru studiile sale la Cluj) întreținînd atmosferă cu interminabilele rostiri, pline de teorii îndrăzneț înțelepte (era, atunci, marxist, semnînd, ca în revistă
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
și să-i contureze biografia și profilul uman, prin fragmente memorialistice, de jurnal și corespondență sau prin mărturiile celor care l-au cunoscut. Volumul trebuie citit în întregime: secțiunile lui se completează strîns iar ilustrațiile numeroase te ajută să cunoști personajul și destinul sau sub vremi. În strimtul spațiu de aici nu putem decît să vă incitam să o faceți, dîndu-vă cîteva mostre din uimitoarea libertate de gîndire a lui vasile Băncilă, în plină teroare comunistă, din curajul de a pune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
E viața cenusie-cenusie/ găină jumulita/ ținută de-un picior? ("Viața cenușie"). În zadar pianul mitraliază/ timpanul de fier/ Crizantemele amputate/ și mușcată singură în fereastră/ O constelație dansează/ Cloșca cu pui parcă e vie" ("Fugă pe străzi"). La Dumitru Mureșan personaje sînt dimineață, noaptea, vara, iarna, ploaia, culorile, florile, porumbeii și vrăbiile, scaieții, "guliile violete varză ultramarină", cartoful și gîndacul de Colorado aferent, sau luna "întinsă că foaia de tăiței"; pe poet nu-l interesează omul decît în măsura în care el face parte
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
mai spus, destul de tradițională) este emanciparea ei de sub dublă tutela a eticismului și a realismului. Cu alte cuvinte, aici sunt suspendate - așa cum cerea Milan Kundera în Arta românului -, atât judecată morală, cât și ăconventia verosimilitudiniiă. Așadar, pe de-o parte, personajul nu este ținut să fie, cu orice preț și în tot momentul, un monstru: la răstimpuri, el ni se înfățișează uman, ba chiar simpatic, iar performanțele sale în domeniul râului pot foarte bine să ne trezească admirația, ca orice lucru
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
poeziei. Poate tocmai pentru că e atît de fidelă unei gîndiri poetice această carte te obligă la consimțămînt, te constrînge să aprobi, ba chiar te determină subtil să fii fermecat. Cum altfel ai putea, în fața unei teorii a iubirii în care personajele sînt Paul și Francesca, ori Tristan și Isolda, Romeo și Julieta? Strategia elaborării acestei cărți, dacă e într-adevăr o strategie, functioneaza impecabil. E aproape imposibil să protestezi la o teorie a iubirii fundamentata practic exclusiv pe o tradiție literară
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
civilizația antică pagina. Paz recunoaște că mai tîrziu, prin intervenția combinată a Bisericii și a monarhiei absolute femeile au pierdut aceste libertăți care au permis crearea poeziei trubadurești. Dar, teoria lui rămîne pînă la capăt una în care ea este personajul principal. Chiar faptul că poeții se adresau iubitelor lor, în versuri, numindu-le, pe urmele influentelor arabo-andaluze, "domnul meu", este pentru Paz o probă că doamna ocupă rolul superior într-o ierarhie a cuplului, iubitul fiind vasalul ei. Dragostea e
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
acești oameni, nu mai înseamnă ceausismul, ci mai curînd amenințarea cu fantomă acestuia. Paradoxal, dar ei nădăjduiesc că datele convenabile din trecutul lor personal să fie mutate astfel în situația de azi, prin recursul la această amenințare politică al carei personaj nu mai poate candida la alegeri. Că acest înapoi la Ceaușescu e un simptom îngrijorător al disponibilității unora dintre noi de a renunța la libertatea individuală de dragul unor avantaje pierdute, asta face obiectul altei discuții. Pe de altă parte, însă
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
retezat cu foarfecă, drept, lăsîndu-i ochii mari cuminți liberi; plus coadă să lungă lăsată sălbatic să crească și care este plină de scaieți uscați prinși acolo de la cine știe ce alte drumuri mocănești spre cîmpia largă, bogată în roade de la miazăzi. Un personaj care simte permanent nevoia să trădeze, punîndu-si la grele încercări fidelitatea socotita că o povară insuportabila deseori. Remușcările lui în mijlocul unei spaime veșnice (că a trădat sau e pe cale sa trădeze ființe sau lucruri atît de însemnate pentru viața sa
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
și ceva neliniștitor, ca obiectivitatea ceremonioasa a discursului lui Kafka. Tot acest arsenal de seducție literară este folosit însă nu pentru a obtine aplauze, ci pentru a ajunge la conștiința cititorului și a-i comunica situații de un răscolitor dramatism. Personajul care îl obsedează pe dramaturg este omul secolului douăzeci, incapabil, cu toată măreția lui de cuceritor al planetei și, în ultima vreme, și al cosmosului să-și găsească liniștea sufletească, măcar așa cum și-o găsea pe vremuri un țăran, integrat
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
nostalgica a unui nerostit "Ubi sunt qui ante nos?" acompaniază întreaga istorisire. Într-un film al lui Ingmar Bergman, Fragii sălbatici, există o secvență a întoarcerii unui bătrân în lumea copilăriei lui. Fără să fie văzut, dar putând să vadă, personajul contemplă cu lacrimi de duioșie în ochi viața de fiecare zi a unor oameni pe care i-a iubit și care în realitate au dispărut de multă vreme. Z. Ornea este un asemenea personaj. Departe de a studia functionăreste documentele
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
fie văzut, dar putând să vadă, personajul contemplă cu lacrimi de duioșie în ochi viața de fiecare zi a unor oameni pe care i-a iubit și care în realitate au dispărut de multă vreme. Z. Ornea este un asemenea personaj. Departe de a studia functionăreste documentele unei epoci, așa cum procedează alți istorici literări, el asista, cu un luminos sentimentalism, la prelecțiunile populare, la ședințele Junimii, la discutarea de către junimiști a sumarului Convorbirilor literare. Îți vine să crezi, citindu-i cartea
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
corpului în istoria științei, însă de data aceasta nu în sensul consacrat științific, ci mai curînd în cel colocvial, corpul că determinare concretă și personală a subiectului cunoscător. Ce însemnă trupul pentru oamenii de știință, mai ales cînd aceștia erau personaje austere și ascetice chiar, precum Newton? O astfel de întrebare poate părea vulgara, irelevanta, dar, încăputa pe mîinile cui trebuie poate duce la istorisiri și interpretări pasionante, cum a și făcut de altfel în cazul unor cercetători englezi. În paralel
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
și medii provinciale (adică: banale, repetitive, dar nu mai puțin greu de înțeles, cu nebănuite - rămase în sugestie - resurse "ficționale"): "Nici nu va dati seama cît de apăsătoare și monotona poate fi existența într-un tîrg de provincie!", spune un personaj, fixînd și dramă, dar și fericirea omului bacovian care întrezărește o fanta repede însă închisă - o carte care nu se închide, ci i se trîntesc, nervos, coperțile. Orașul mohorît, monoton, unde "nu-ți rămîne altceva de făcut decît să măsori
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
alta subțire și transparența că o statueta de gheață, dar o gheață surprinzător de pasionala și de fragilă. Două fețe bîntuite de acelasi dor, un fel de "dor de tine și de altă lume, dor." Rar întîlnești, în cinema, două personaje care să se pună în valoare, reciproc, cu atîta forță. E și motivul pentru care, la Cannes ^98, cele două interprete - Elodie Bouchez și Natacha Régnier - au fost premiate împreună, deși, evident, locomotivă premiului a fost Elodie Bouchez, un talent
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
anglosaxonii au numit, generic, fiction) istoric care s-au impus, de-atunci și pînă astăzi. Recursul la istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria poate rămîne în planul secund, ca în cele mai multe din românele lui Walter Scott sau că în Notre-Dame de Paris
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
istoric. Lumea narativa este totuși dominată de umbrele a doua figuri istorice reale, ridicate, chiar din timpul vieții, la dimensiuni de mit. Nici Napoleon, nici Ali Tebelin, legendarul pasă din Ianina - căci, desigur, despre ei e vorba - nu apar că personaje propriu-zise în acest român, desi s-au impus în conștiința și-n destinul multor personaje și deși cîteva replici ale lor sînt citate in extenso. Numai că la fel se întîmplă și cu personaje și frînturi de lumi din 1001
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
din timpul vieții, la dimensiuni de mit. Nici Napoleon, nici Ali Tebelin, legendarul pasă din Ianina - căci, desigur, despre ei e vorba - nu apar că personaje propriu-zise în acest român, desi s-au impus în conștiința și-n destinul multor personaje și deși cîteva replici ale lor sînt citate in extenso. Numai că la fel se întîmplă și cu personaje și frînturi de lumi din 1001 de nopți, precum și din Hughenoții sau Robert le Diable, opere ale lui Meyerbeer la modă
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
ei e vorba - nu apar că personaje propriu-zise în acest român, desi s-au impus în conștiința și-n destinul multor personaje și deși cîteva replici ale lor sînt citate in extenso. Numai că la fel se întîmplă și cu personaje și frînturi de lumi din 1001 de nopți, precum și din Hughenoții sau Robert le Diable, opere ale lui Meyerbeer la modă în Parisul anului 1835, unde sînt plasate cam două treimi dintre evenimentele românului. Personajul principal e văzut doar rareori
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]