KorAP: Find »[drukola/base=picta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...178 179 180 ...407 >

10,156 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

spuse McAlpin privind cum soarele trece printre acoperișuri. — Și eu, zise Thaw, întrebîndu-se ce s-a ales din argumentele lui. — Deci tu pictezi, constată McAlpin, pentru a da orașului Glasgow o viață imaginară mai bogată. — Nu. Asta e scuza mea. Pictez pentru că mă simt un ins de nimic și lipsit de scop atunci cînd n-o fac. — îți invidiez scopurile. — Eu îți invidiez încrederea în sine. — De ce? — Te face să fii dorit la petreceri. îți permite să o săruți pe fiica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vacanță lungă, foarte lungă, spuse domnul Thaw în vara aceea. Ce-are de gînd să facă prietenul tău Kenneth? — Să lucreze la tramvaie. Aproape toți cunoscuții își iau cîte o slujbă. Și tu ce-ai de gînd să faci? — Să pictez, dacă îmi dai voie. O să fie o expoziție cînd o să ne întoarcem și un concurs pentru un tablou cu tema Cina cea de taină. Premiul este de treizeci de lire. Cred că-l pot cîștiga. Mergea pe străzi, uitîndu-se la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-o duc bine. Aveau fețe trase de muncitori, nu de proprietari sau directori. Iar Thaw îl simpatiza mai mult pe tatăl care suferea decît pe fiul lui mort. Asta era fața Hristosului său, și știa că n-o va putea picta niciodată. Nimeni nu poate picta o expresie care nu are nici o șansă de a fi a lui, iar figura asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trase de muncitori, nu de proprietari sau directori. Iar Thaw îl simpatiza mai mult pe tatăl care suferea decît pe fiul lui mort. Asta era fața Hristosului său, și știa că n-o va putea picta niciodată. Nimeni nu poate picta o expresie care nu are nici o șansă de a fi a lui, iar figura asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei. De fiecare parte, discipolii neliniștiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mîinile care se odihneau pe fața de masă. Apăreau în tablou dinspre latura de jos, iar Thaw le copie de ale tatălui său. I-a luat atît de mult să pregătească tabloul, că nu a mai avut timp să-l picteze, așa că a predat doar schița în alb-negru. Tabloul nu a primit nici un premiu, dar era ușor de fotografiat, așa că The Bulletin îi prezentă pe Molly Tierney și Aitken Drummond în fața lui. în legendă scria: „Studenții de la Arte discută interpretarea dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lîngă Judy, care-l întrebă prietenește: — Duncan, chiar ți-a făcut plăcere să-i desenezi pe oamenii ăia scîrboși? Sau și pe tine te șochează tabloul la fel ca pe noi? Interesul ei îl încîntă. — Nu, nu am încercat să pictez oameni scîrboși. La urma urmei, Hristos și-a ales discipolii la întîmplare, ca un juriu, așa că probabil că era un grup reprezentativ ca oricare. Poate că le-am dat o înfățișare grotescă. Nu mulți dintre noi sînt cum ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fericit. Privea în vitrinele magazinelor de pornografie fără să-și mai facă griji dacă-l vede cineva, și mergea pe bicicletă prin sălile galeriilor de artă, coborînd zgomotos treptele din față și cîntînd. își instală șevaletul în locuri publice și pictă pînze enorme cu clădiri și copaci morți. Atunci cînd isprăvea o pictură, o lăsa să se confrunte cu realitatea pe care o descria. Și vremea murise. Nu mai ploua, nu mai bătea vîntul, iar cerul era mereu cenușiu și cald

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o pictură, o lăsa să se confrunte cu realitatea pe care o descria. Și vremea murise. Nu mai ploua, nu mai bătea vîntul, iar cerul era mereu cenușiu și cald la mijlocul după-amiezii. Stătu în curtea palatului Holyrood din Edinburgh și pictă o priveliște cu Scaunul lui Arthur. Un cioc aspru îi șopti croncănitor în urechea stîngă: „Asta-i tot ce-și amintea regina Mary“. O pată albă apăru sus, pe țancuri și coborî pe alee înspre poarta de sud a curții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
te hrănesc, să-ți plătesc materialele și să-ți dau bani de buzunar. Nu vrei să muncești în timpul vacanței pentru că asta îți strică exprimarea artistică... — Nu-mi vorbi mie despre exprimarea mea artistică, strigă Thaw cu brutalitate. Crezi că aș picta dacă n-aș avea ceva mai bun de exprimat decît acest eu idiot? Dacă aș fi făcut dintr-un material ca lumea, aș sta linistit, dar dezgustul de sine mă forțează să caut adevărul, da, adevărul! — Nu înțeleg o iotă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ca lumea, aș sta linistit, dar dezgustul de sine mă forțează să caut adevărul, da, adevărul! — Nu înțeleg o iotă din ce zici, spuse domnul Thaw, dar știu care-i rezultatul. Rezultatul e că eu trudesc ca tu să poți picta. Și acum vrei un sfert din salariul meu pe o săptămînă ca să-l cheltui pe plăceri. Chiar mă iei de prost? — în viitor o să-mi administrez singur bursa, zise Thaw peste o clipă. Știu că nu te deranjează că dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
să-l lași așa, deasupra lui. — Ce? zise Drummond. Fă niște ceai, Duncan pare obosit. Șoriceii ăști sînt aproape orbi, Duncan. Dacă suferă cineva, ăla e Roșcatul. Drummond plecă din cameră și se întoarse cu un tablou în care era pictat el, dînd cu creta un tac, lîngă o masă de biliard. Propti pictura de dulap, luă vopsea și pensule și începu să schimbe poziția și numerele bilelor. Aerul începuse să se îmbibe cu un miros plăcut de ulei de in

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
asemenea oră. Cred c-ar trebui să rămîi, Duncan, zise Janet. — Ei bine, dacă ești convinsă de chestia asta... spuse Thaw, așezîndu-se din nou. Se simți vesel și relaxat pentru prima oară după ce o așteptase pe June. Thaw desenă, Drummond pictă, bîrfiră și improvizară glume și uneori chicotiră minute în șir. Aveau momente de apatie, cînd Janet le făcea cîte un ceai. De fiecare dată cînd o desena, mîna lui se mișca mai ușor și descria mai multe detalii din restul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
peisajul cu aceeași degajare pe care o are un atlet care explorează locul. Inventă o perspectivă care să arate ecluzele ca și cum ar fi văzute de jos, privite de la stînga la dreapta, și de sus, privite de la dreapta la stînga; le pictă așa cum i-ar apărea unui uriaș care stă întins pe-o parte, cu o distanță de douăzeci și cinci de metri între ochii înclinați în unghi de 45 de grade. Lucrînd după hărți, fotografii, schițe și din memorie, perspectivele lui preferate fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
într-o lume nouă luxoasă era neconvingătoare, dar în vreme de criză, politicienii au un asemenea discurs. Schimbă timpul zilei din după-amiază în crepuscul și desenă o săgeată întunecată suspendată sus, între lună și acoperișul fostei lui școli primare. Fiind pictată pe cer, nu putea cădea și nici mulțimea de pe pămînt nu putea scăpa. Alergau pe edecuri, pe poduri, și se adunau pe înălțimi, dar în goana lor înspăimîntată nu exista nici urmă de brutalitate: mamele agățate de copii, tații ocrotind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
a lor, domnule. Da, mai mare. Ridicol de mare. Cînd o vei termina? Poate săptămîna viitoare, domnule Watt. Pare aproape terminată. — Cam așa ceva. Părea aproape terminată acum trei săptămîni. Părea terminată cu două săptămîni înainte de asta. De fiecare dată ai pictat dintr-odată aproape totul și apoi ai început un nou tablou. — Mi-au venit idei și l-am îmbunătățit. — întocmai. Dacă îți mai vin idei, ignoră-le. Vreau să termini pictura săptămîna viitoare. Thaw se uită stînjenit la picioarele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
care nu pot fi respinse nu-și merită numele. Mai mult... — Haide să nu discutăm despre asta. McAlpin mi-a spus că împărțiți un atelier în apropierea parcului. — Da. — L-am rugat pe domnul Peel să-ți dea voie să pictezi acolo. O să vii la școală pentru cursuri, ca de obicei, dar în rest, o să lucrezi singur. La sfîrșitul semestrului o să vedem ce-ai să ne arăți. Thaw făcu o pauză să digere replica, apoi se uită la profesor cu atîta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mă simt jenat, spuse el înflăcărat. Modelele profesionale sînt bune ca să-ți faci mîna, dar ies ca niște actrițe de film. Am nevoie de cineva frumos, dar nu monden. — Duncan... Eu nu sînt frumoasă. — O, da, ești. Dac-o să te pictez, o să-ți arăt că ești. — Duncan, am... am un semn din naștere urît pe unul din șolduri. El își scutură capul nerăbdător. — Decolorările de la suprafață nu sînt importante. Rîse ușor și neajutorat și adăugă: Ar trebui s-o faci, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
masturbă, o transformă în June Haig, iar a treia oară, într-un băiat. Dezgustat de sine, se uită fix la tavan pînă în zori, apoi adormi iar. Era duminică, și în după-amiaza aceea veniră și alți studenți care făcură cafea, pictară și pălăvrăgiră. Thaw stătu întins, prefăcîndu-se că citește, dar compunîndu-și, de fapt, discursuri de despărțire de Marjory, unele amuzante, altele lăcrimoase, sau stoice, insultător de reci și nesăbuit de violente. Macbeth sosi seara. Școala de artă îl exmatriculase pentru beție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
scurge pe frunte, odată cu toată încordarea din trup și în cele din urmă ar adormi. Acum îi era frică de somn și rămase cît putu de țeapăn pentru a-l alunga. într-o zi de vară, în timpul vacanței, McAlpin, care picta într-un colț, zise: Știu că orice sfat e inutil, dar nu crezi că te-ai simți mai bine dacă te-ai scula și te-ai ocupa de tabloul tău? — E ridicol să-ți închipui că cineva din Glasgow o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
într-un colț, zise: Știu că orice sfat e inutil, dar nu crezi că te-ai simți mai bine dacă te-ai scula și te-ai ocupa de tabloul tău? — E ridicol să-ți închipui că cineva din Glasgow o să picteze vreodată ceva bun. — Ar trebui să te duci acasă, Duncan. — Mi-e frică să mă mișc. Mai tîrziu, McAlpin ieși și se întoarse cu Ruth. Thaw o privi înfricoșat, pentru că îi spusese de mai multe ori că boala lui era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
învățat să le placă altceva. — Vai de mine, dar asta pare foarte sumbru! Ca să schimbăm subiectul, spune-mi de ce e atît de greu să înțelegi picturile moderne? — Pentru că azi nimeni nu ne angajează, trebuie să inventăm propriile rațiuni de a picta. Recunosc că arta nu merge deloc bine. N-are importanță, avem filme bune. Se toarnă atîția bani în industria filmului, că doar puține talente autentice lucrează acolo. — Credeam că artiștii nu lucrează pentru bani, zise pastorul șmecherește. Thaw nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ușor de surprins. Ieși puternic și omniscient, ca domnul Thaw, dar cu o expresie neașteptată de veselie nesăbuită, împrumutată de la Aitken Drummond. — M-am hotărît să încep cu universul de dinaintea creației, cînd duhul lui Dumnezeu plutea peste ape. O să-l pictez pe peretele din spate, de jur împrejurul celor trei ferestre. — O, vai, dar asta e o suprafață foarte mare. — Da, dar o s-o fac în albastru închis cu vălurele argintii. Știința modernă crede că haosul primordial era compus din hidrogen. Nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe peretele din spate, de jur împrejurul celor trei ferestre. — O, vai, dar asta e o suprafață foarte mare. — Da, dar o s-o fac în albastru închis cu vălurele argintii. Știința modernă crede că haosul primordial era compus din hidrogen. Nu pot picta hidrogenul, așa că mă voi menține în linia vechii noțiuni ebraice de univers cuprins de ape. Și grecii credeau că totul e făcut din apă. — Știam că ei credeau că haosul inițial era un amestec de atomi care se luptau între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
va da și el o mînă de ajutor. Nu ducem lipsă de ajutoare. Thaw luă o foarfecă de unghii din dulapul pastorului și tăie scurt un colț din halatul lui. — în primul rînd, zise el, tencuiala din zona sanctuarului trebuie pictată în această culoare, un albastru închis, bătînd în violet, cu uleiuri de bună calitate, cu finisaj din coajă de ou, dat în două straturi cel puțin. Domnul Smail își notă într-o agendă și, punînd semnul de pînză de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mea? Nu. Eu nu aprob și nici nu dezaprob, nu-i treaba mea. Domnul Watt e șeful de departament. — Ar putea să nu-mi dea voie. — O? Dar de ce? Deja mi-a acordat multă libertate de mișcare... libertate de a picta în propriul meu atelier, vreau să zic. — Ei și? — N-am nimic să-i arăt, nici o lucrare terminată, adică. — De ce? — Din motive de sănătate. Dar acum m-am vindecat. Dacă doriți, pot dovedi cu certificate medicale. Secretarul oftă, își frecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]