4,896 matches
-
Constantin și Toma au izbutit cu greu să scape din măcel. 300 de oameni care fugiseră și-și găsiseră refugiu pe culmea unui deal numit Oxy, lângă kenchreai, au fost păcăliți să se predea și au fost tăiați până la ultimul. Pinii erau scăldați în sânge. Profeția se dovedise greșită. Apoi sultanul și-a împărțit oastea. Turhan-Bei comanda o divizie având porunca de a mărșălui spre sud, către Mistra și teritoriile despotului Constantin. Murad însuși conducea restul oștirii, de-a lungul coastei
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă „ciupercă superioară” (care a dat și burete) și "edulis", cu sensul de comestibilă, exprimând calitățile culinare ale speciei. Buretele (din boletus
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Asia, Mexic, Maroc și în vestul Americii de Nord, în regiunea Munților Stâncoși la altitudini de până la 3500 metri. Ciupercile pot crește solitar sau în grupuri. Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar (Quercus robur, Quercus petrea, Quercus palustris), pin (Pinus sylvestris), molid, castan (Castanea sativa), mesteacăn (Betula pendula), fag (Fagus sylvatica) și brad. Dau roade din vară până toamna, după ploi abundente. Hribul poate fi găsit toamna în Siria și Liban, unde crește în grupuri mari lângă cioturile putrezite
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Italia, unde are un statut de Denumire de origine protejată. "Boletus edulis" a fost găsit în păduri de tei (Tilia) din apropierea orașului Christchurch în Noua Zeelandă, unde este posibil să fi fost plantat. În Africa de Sud crește din abundență în pădurile de pini de pe cuprinsul țării, de mai bine de cincizeci de ani. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud, de aceea se consideră că a fost introdusă accidental odată cu pinii importați. Așa cum sugerează și denumirea științifică, "Boletus edulis" este comestibil, și este considerat
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
posibil să fi fost plantat. În Africa de Sud crește din abundență în pădurile de pini de pe cuprinsul țării, de mai bine de cincizeci de ani. Nu este o ciupercă specifică Africii de Sud, de aceea se consideră că a fost introdusă accidental odată cu pinii importați. Așa cum sugerează și denumirea științifică, "Boletus edulis" este comestibil, și este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
Bordeaux"), cele mai populare sunt: În anumite regiuni din Colorado și New Mexico (probabil și în alte regiuni) există specia "Boletus barrowsii", denumită după descoperitorul ei, Chuck Barrows. Este o micoriză (asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare) cu pinul Ponderosa și altfel are tendința să crească în zone unde plouă mai puțin. Unii o găsesc la fel de bună, sau chiar mai bună decât "Boletus edulis".
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
în timpul cărora au fost efectuate 2.459 misiuni de atac la sol și 1.683 misiuni de bombardament. Germanii nu au reușit să-și folosească corespunzător blindatele din cauza atacurilor aeriene în câmp deschis și a solului nisipos din pădurile de pini din regiune, în care șenilele tancurilor patinau. Avangarda germană a reușit să și să traverseze drumul Mark-Zossen (Reichstrasse 96), unde au fost reperați de un avion de recunoaștere al Luftwaffe. Hitler s-a înfuriat când și-a dat seama că
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
grupuri montane izolate unele de altele (cunoscute ca sky islands în literatura de specialitate de limbă engleză), care constituie simultan un grup de enclave ecologice de tip temperat subtropical și tropical cu vegetație prepoderent mixtă conținând mai multe varietăți de pini, brazi și stejar (vezi, ). Aceste păduri compacte sau mai rare, care se găsesc la altitudini relativ ridicate, fiind localizate într-un complex de mici lanțuri montane, total izolate între ele ecologic, sunt despărțite de porțiuni joase ale deșertului Sonora și
Madrean Sky Islands () [Corola-website/Science/309429_a_310758]
-
sudul statelor americane Arizona și New Mexico, respectiv în nordul statelor Mexicului Sonora și Chihuahua, acoperind întreaga zonă pe care se găsesc deșerturile Sonora și Chihuahua. Grupul de munți și de ecosisteme sunt cele mai nordice ale ecosistemului mixt de pini, brazi și stejari, fiind clasificați ca parte a pădurilor unei ecoregiuni numită "ecoregiunea Sierra Madre Occidental". Aceste "insule din cer" au fost și continuă să fie foarte izolate unele față de altele, dar mai ales față de lanțul muntos "mamă", Sierra Madre
Madrean Sky Islands () [Corola-website/Science/309429_a_310758]
-
față de altele, dar mai ales față de lanțul muntos "mamă", Sierra Madre Occidental, începând cu ultimele glaciațiuni, după care vremea a început și a continuat să devină din ce în ce mai caldă și mai uscată. Majoritatea arborilor din acest ecosistem aparțin genurilor stejarilor "(Quercus)", pinilor "(Pinus)", brazilor douglas "(Pseudotsuga)" și brazilor "(Abies)". Se pot identifica aproximativ 27 de lanțuri montane în sudul Statelor Unite, respectiv 15 în nordul Mexicului care pot fi considerate ca aparținând acestei categorii speciale de ecosistem și lanțuri montane. Cel mai importante
Madrean Sky Islands () [Corola-website/Science/309429_a_310758]
-
timpul anului. Acvila imperiala iberica este monogama. Epoca de împerechere este între martie și iulie, în acest timp acvilele îmbunătățesc un cuib dintre cele care au folosit prin rotație anii trecuți. Aceste cuiburi sunt așezate pe stejari de pluta sau pini. În zonele reîmpădurite s-au obișnuit să-și facă cuibul în ecualipți, atât în ramurile înalte cât și în cele joase. Femelă depune 4/5 ouă de 130 grame și le incubează timp de 43 zile. Este destul de frecvent să
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
Dispune de o magistrală de adrese pe 16 biți, capabilă să adreseze 64k de memorie. Este compatibil cu procesorul Intel 8080, având în plus 80 de noi instrucțiuni, 2 regiștri index dubli și instrucțiuni de întrerupere. dispune de 40 de pini. Frecvența de tact este de 2,5MHz, aceasta crescând la variantele ulterioare Z80A (4MHz), Z80B (6MHz), Z80H (8MHz) și altele, până la 20-25MHz. Dispune de următorii regiștri de 8/16 biți: A - Acumulator A' - Acumulator alternativ BC, DE, HL - regiștri generali
Z80 () [Corola-website/Science/310429_a_311758]
-
Asemenea specii rare cresc și în parcul natural din milocul orașului, precum și în Grădina de Tir, care încă mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăți de stejar și pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarități de tisa, tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate, cu stânci pleșuve, cu ape limpezi, l-a determinat pe Iosif Vulcan să-i cânte
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
20 martie 1908, când a insistat să se folosească replici ale decorurilor realizate de Roller la Viena. La întoarcerea în Austria, în vara anului 1908, Mahler s-a stabilit în al treilea și ultimul studio de compoziție, în pădurile de pin situate în apropierea localității Toblach, districtul Tyrol. Aici, utilizând texte de Hans Bethge bazate pe poeme chineze antice, a compus "Das Lied von der Erde" („Cântecul Pământului”). În ciuda naturii simfonice a lucrării, Mahler a refuzat să o numeroteze, sperând să
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
în partea locuită a localității mult calcar. Satul Zăicana este situat în zona naturală de silvostepă iar flora și fauna corespunde acestei zone. Flora se caracterizează prin diverse specii de plante, satul dispune de 2 păduri, în care putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc în special mecieșul și alunul, iar din plante, ghiocelul, toporașul, brândușa, romanița, și altele, în pădurile de pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
de 2 păduri, în care putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc în special mecieșul și alunul, iar din plante, ghiocelul, toporașul, brândușa, romanița, și altele, în pădurile de pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna este caracterizată prin prezența veverițelor, căprioarei, bursucului, vulpelor, cârtiților, iepurilor de câmp, bufnițelor, cocostârcului alb și alte specii. Satul Zăicana a fost pentru prima dată atestat documentar în iunie 1501, într-un hrisov
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
Dincolo de conac începe imediat o pantă abruptă, ce duce în parcul de jos.În centrul parcului se află o poiană mare înconjurată de copaci și arbuști de specii exotice pentru Moldova.Pe povîrnișurile de la marginea poienei crește un grup de pini de munte. În partea de jos a parcului se evidențiază trei masive și șapte grupuri de conifere, care ocupă o suprafață de 1,5 hectare pe sectoarele mai ridicate, deaceea se văd bine din orce parte.Tot aici putem vedea
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
care ocupă o suprafață de 1,5 hectare pe sectoarele mai ridicate, deaceea se văd bine din orce parte.Tot aici putem vedea specii de conifere din pădurile Siberiei, reprezentanți ai florei din Crimeea și Carpați. Aici crește bradul și pinul obișnuit, doi arbori de pseudotsugă Douglas - brazi cenușii cu ace argintii,ienuperi de Virginia, brazi de Canada, pinul moale. Printre conifere se privesc foarte frumos mestecenii, arțarii, sorbul. În partea de sud-vest a parcului de jos se întinde o pitorească
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
parte.Tot aici putem vedea specii de conifere din pădurile Siberiei, reprezentanți ai florei din Crimeea și Carpați. Aici crește bradul și pinul obișnuit, doi arbori de pseudotsugă Douglas - brazi cenușii cu ace argintii,ienuperi de Virginia, brazi de Canada, pinul moale. Printre conifere se privesc foarte frumos mestecenii, arțarii, sorbul. În partea de sud-vest a parcului de jos se întinde o pitorească poiană, unde se află specii interesante de plante. La marginea de vest a poienei cresc cîțiva plopi albi
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
un document de prin 1697, Constantin Brâncoveanu poruncea marelui ciohodar (mai marele peste încălțămintea domnitorului ) Alixandri "să umble în orașul domnii meale... și pe la țară, să caute în toată țara (...) și în toate târgurile... (printre care pomenea și Urlațiul), i pin toate satile, să aibă a luoa ciohondăritul/impozitul pe cismărie /" . Trei ani mai târziu, același domnitor desființează ținerea târgului la Urlați, "pentru a ocroti târgul Gherghiței și mai ales cămara domnească: ...de vreme ce aducea pagubă și domniei, pentru că și vama Gherghiței
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Pinul de pădure ("Pinus sylvestris") este unul din cele mai răspândite conifere din Eurasia. Acest arbore poate atinge 25 - 30 m înălțime uneori chiar 40-50 m și un diametru de 1 - 1,4 m; înrădăcinarea este variabilă în funcție de solul pe care
Pin de pădure () [Corola-website/Science/306076_a_307405]
-
tabulara cu ramuri neregulat ramificate. Reproducere sexuata.Se realizează prin semințe ,fecundarea are loc în ovule,iar prezenta apei nu este o condiție necesară pentru că gameții masculini să ajungă la oosfere. Sunt răspândiți în Eurasia, din nordul Scoției până în Mongolia. Pinul silvestru sau comun este arborele cu cea mai mare amplitudine ecologică dintre toate speciile forestiere indigene. Pinul silvestru este o specie pioniera, iubitoare de lumină și foarte putin pretențioasa față de condițiile climatice și edafice, apare pe soluri cu regim hidrologic
Pin de pădure () [Corola-website/Science/306076_a_307405]
-
prezenta apei nu este o condiție necesară pentru că gameții masculini să ajungă la oosfere. Sunt răspândiți în Eurasia, din nordul Scoției până în Mongolia. Pinul silvestru sau comun este arborele cu cea mai mare amplitudine ecologică dintre toate speciile forestiere indigene. Pinul silvestru este o specie pioniera, iubitoare de lumină și foarte putin pretențioasa față de condițiile climatice și edafice, apare pe soluri cu regim hidrologic foarte diferit, de la cele nisipoase expuse uscăciunii excesive, până la cele din turbării.
Pin de pădure () [Corola-website/Science/306076_a_307405]
-
Pinul negru ("pinus nigra") este o specie de pin întâlnită în Europa. Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 - 1,5 m. Lemnul său este de o culoare cenușie-maro.. Frunzele sale sunt aciforme, au
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
Pinul negru ("pinus nigra") este o specie de pin întâlnită în Europa. Acest arbore are o înălțime de până la 50 m și un diametru de 1 - 1,5 m. Lemnul său este de o culoare cenușie-maro.. Frunzele sale sunt aciforme, au o lungime de 15 cm și sunt grupate
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]