5,550 matches
-
deznodământ pe altă dată, când mă socoteam mai bine pregătit. Ce bine că s-a nimerit o zi frumoasă! Ciudat de mult seamănă unele zile de toamnă târzie cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori" râsul se aseamănă cu plânsul, sau zorile cu amurgul! Aleea mă primește cu aceeași căldură ca și acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri ce se-ntretaie, parcă îmi surâde ia fel de prietenos. De după o perdea de plopi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
muștruluielii care avea să vină! Dar n-am îndrăznit să-i spun atunci. N-am dormit toată noaptea; m-am frământat și m-am perpelit, de ți-era mai mare mila și, în câteva rânduri, m-am pornit pe un plâns de se zguduia patul! Auzindu-mă, tata a venit îngrijorat în camera mea: ― Ce e, mă, cu tine, de nu dormi? De ce plîngi? Nu te simți bine? ― Nu, tată, am visat ceva urât și m-am trezit plângând... ― Vezi, dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
anii ’30 gangsterii de la Chicago, cu un trandafir de culoarea sângelui agățat de rever. - Ce-i asta? tresări uimită Mașa. - Viitorul, răspunse cu satisfacție Extraterestrul, pocnind din degete și destinzându-se printr-un căscat. Mașa mai-mai că nu izbucni În plâns. Măritișul, după amara experiență pe care o avusese cu fostu-i soț, o speria din cale-afară. „Mai bine să-mi duc zilele de una singură, decât să mă Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
picioarele goale prin casă, Înainte de a se duce spre toaleta așezată tocmai hăt, În fundul curții. De fiecare dată, după o astfel de pățanie, babulea Îl fugărea În jurul casei agitând bastonul ridicat În aer, iar biata sa consoartă se punea pe plâns. Mașa se spăla pe mâini și tăcea chitic, ca și cum n-ar fi pățit nimic; se răzbuna abia seara, când tatăl ei cădea frânt de oboseală, adormind o dată cu găinile. Atunci, apropiindu-se pe vârfuri de patul lui, Îi ungea barba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă plânsul. Despărțirea de oaspete i se păru extrem de dureroasă. Aproape că se obișnuise cu felul lui de-a fi. Singurătatea pe care o emana ființa lui Îi devenise nespus de apropiată. - Am venit așa, pur și simplu, spuse oaspetele. Eram Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fete. A fost îndrumat spre cabinetul medical, să vadă ce boli venerice a cules. Acei educatori le spuneau tinerilor (băieți și fete), că cea mai gravă boală venerică este sarcina, pentru că un copil te înrobește și te trezește noaptea cu plânsul lui. În loc să privească și să accepte sarcina ca pe un fenomen fiziologic natural, ca fiind urmarea însămânțării naturale, după acțiunea instinctului pentru perpetuarea speciei, tineretul este dus în eroare și educat să respingă sarcina și nașterea de copii. Astfel de
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
radio leam trimis împreună cu documentele școlare spre Lugoj, în stația Balinț. Au ajuns exact pentru a se întoarce, conform ordinelor sovietice, în Basarabia și spre nicăieri. Încă odată pierdeam toată agoniseala cinstită a unor ani de viață...În hohotele de plâns ale părinților am pornit, o cohortă de tineri pe lângă loitrele căruțelor rechiziționate și pline de bagaje. Ismail, Lascăr Catargiu, Tulcea, Dăieni. O altă zi: Hârnova, Mircea Bravu. Am lăsat la familia Bârgăuanu haine și o mulțime de cărți pe care
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Pasagerii, intuind sentimentele a doi tineri care nu s-au văzut demult, îi aplaudă cu zâmbetul pe buze. Simțindu-se oarecum jenați, mulțumesc celor care îi aplaudaseră. —Vă mulțumim! Vă rugăm să ne scuzați, abia rostește cuvintele Cecilia, înecată de plâns. — Nu ne-am văzut de ani de zile și soarta a făcut să ne întâlnim aici fără să știm, caută să le explice Matei, cu aceeași voce tremurată de emoție. Matei roagă pe domnul din spatele lui să facă schimb de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lacrimile au început să-i curgă șiroaie. De ce plângi? Te doare ceva? a întrebat-o Matei așezându-se pe patul ei. Nu mă doare, dar știu ce va urma. — Ce știi? Că nu voi mai putea merge, a izbuncnit în plâns. —Nu-ți face griji, dacă nici noi nu ne-am putut pronunța încă, tu ești mai doctor decât noi? Nu mai plânge! Ai să vezi că totul va fi bine până la urmă, a mângâiat-o Matei, deși avea mari rezerve
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
V-ul ăla mare de ceară strălucind alb să-l vadă toată lumea, puștiul trebuie să spună adevărul. Despre cum și-o freacă arabii. Despre ce i-a scris frate-su mai mare din marină. La telefon, chiar acuma, izbucnește în plâns. Au plătit operația din banii strânși ca să-l trimită la facultate. O greșeală prostească și n-o să mai ajungă în veci avocat. Să-ți vâri chestii în tine. Să te vâri pe tine în chestii. O lumânare în sculă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puțin confort și siguranță financiară. Poate o mașină. Un apartament pe plajă, în Florida. Ziua în care le-ai dat părinților tăi cheile apartamentului, aia a fost cea mai fericită zi din viața ta. În ziua aia au izbucnit în plâns și au recunoscut că nu credeau că puiul lor o să-și facă vreodată o situație doar frecându-le oamenilor picioarele împuțite. Aia e o zi pentru care o să plătești tot restul vieții. Să nu râdeți, dar nu e ilegal. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fiecare parte a corpurilor lor, de la tălpile picioarelor la scalp, secretele dintre picioare, părul ascuns la subsuoară, le-au privit pe toate până când s-a terminat caseta și i-a lăsat în întuneric. Doar atâta erau. După aia, chiar și plânsul părea un alt mod jalnic de-a trece peste moment. Orice emoție părea o cale prostească și fără rost de-a tăgădui ceea ce văzuseră. Orice faptă părea un nou început al unui alt vis stupid, osândit. Puteau face un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
străjuită de doi cireși falnici și încărcați de roade. Două pâraie, unul dinspre răsărit și unul dinspre nord, traversau satul. De la început ele au fost martorii bucuriilor și necazurilor, au ascultat suspine de dor și au dus spre apa Bârladului plâns și jale. Am ajuns la poarta casei părintești. Aceștia ne-au ieșit în cale, le-am sărutat mâna și i-am îmbrățișat cu drag. Urcând pe prispa de lut, amintirile au început să mă copleșească. Am intrat în tindă, apoi
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
a fost cel mai minunat moment din viața mea, după mai bine de paisprezece ani de chin și durere continuă. Căutam durerile în corp, dar ele nu mai existau, atunci am sărit în brațele soțului meu și am izbucnit în plâns. Plângeam de bucurie pentru că nu mai aveam dureri și pentru mine a fost ceva fantastic, atunci am înțeles, că în sfârșit mintea mea se deblocase și programul-durere a fost anulat”. Autoarea volumului “Liniștea din interior” este pasionată de ceea ce face
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a fost cel mai minunat moment din viața mea, după mai bine de paisprezece ani de chin și durere continuă. Căutam durerile în corp, dar ele nu mai existau, atunci am sărit în brațele soțului meu și am izbucnit în plâns. Plângeam de bucurie pentru că nu mai aveam dureri și pentru mine a fost ceva fantastic, atunci am înțeles, că în sfârșit mintea mea se deblocase și programul durere a fost anulat. Acel moment a fost incredibil, îl simțeam și totuși
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rânduiala lui cronologică, de la prima sa Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și‑o crestase din neatenție, și‑atunci și‑a ras‑o. Privindu‑l, m‑a podidit plânsul; părea cu totul alt om. În acel plâns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cât de mult mi‑ar lipsi când ar muri.) Iată‑l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și‑o crestase din neatenție, și‑atunci și‑a ras‑o. Privindu‑l, m‑a podidit plânsul; părea cu totul alt om. În acel plâns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cât de mult mi‑ar lipsi când ar muri.) Iată‑l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
regrete, se așeza lângă ea, Îi lua mâna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi‑a dat pe lângă talent acest copil, ca să nu mă copleșească trufia“, Îngâna printre hohote de plâns. Înfrânt, se refugia În literatură. Pământul făgăduinței. (Și când Îmi amintesc că din pricina poeziilor sale a fost atât de dușmănit și atât de hulit!) La un moment dat am luat hotărârea de a ne despărți. Și, precum un copil retardat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
N´om jelui ce e vremelnic De plâns, n´om plânge ce-i vremelnic Și nici Prezent înselător C´a fost odată doar un vis Rămas și-acum în manuscris
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93380]
-
le cunoască și să le aprofundeze, reproduc aici poezia amintită: Lupta Vieții Copiii nu-nțeleg ce vor A plânge-i cuminția lor. Dar lucrul cel mai laș în lume E un bărbat tânguitor. Nimic nu-i mai de râs ca plânsul În ochii unui luptător. O luptă-i viața; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui ? Ești un nemernic Când n-ai un țel hotărâtor. Tu ai pe ai tăi ! De n-ai pe nimeni Te lupți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Nu doar pentru de-ale gurii. Au venit și vin puhoi Să ne fure ce-avem noi Au venit din toată zarea În puhoi mare ca marea. Ce vor oare-n țara asta? Că ne-aduseră năpasta, Foamea, lacrima și plânsul, Sărăcia-n tot cuprinsul Dragei noaste țărișoare. Căci românul, are, n-are, Trebuie dus la pierzare! Așa-i pricazul cel mare. și cum tot românul are Darul lui, de Sus, se pare, Trebe musai să-l îndoaie, Să-l jupoaie
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
subt vreascuri văzui bine Repezită înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înspre mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce-i afar'... Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]