21,807 matches
-
la lumina textului dintr-un ungher tainic, pe care uneori nici el nu și-l poate explica, Cuvântul la Dumitru Ichim este contemplat, analizat, șlefuit până la atingerea perfecțiunii ....”. Pe o masă a sălii erau frumos rânduite volumele cu versurile vredniciei poetice a preotului, vrednicie care cerea o lectură revelatoare. Atât de departe de țară mi s-a părut tulburător să se rostească asemenea versuri vibrante În grai românesc, dar și În traducere engleză. Desigur că, așa cum se observă tot mai adesea
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
e vis. // poate o să te miri/ că mă găsești tot aici/ scoțând sarea/ din fiecare cuvânt.// tu-mi spui/ că privești intens marea/ până când/ ochii tăi se vor umple de sare // și orizontul coboară lent și definitiv.” (prețul amintirilor) Formula poetică a volumului este dată de aceste rememorări ale unor clipe îngropate, o anamneză în care biograficul își cere forma de la stilul epigramatic, coroziv. Poetul recreează o stare aurorală, pune culoare pe un câmp azi negru sau pustiu, însă evenimentul care
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
apare în câteva rânduri avansat general, sau unele personaje secundare ar fi meritat mai mult spațiu, vezi cazul poetului George Rât - îndrăgostit iremediabil de o femeie cu 45 de ani mai mare. Sunt, însă, aspecte minore. Urma este un roman poetic despre posibilitățile evaziunii, într-o lume nelume montată în flashuri cinematografice și pulsiuni de realism magic. Captivant prin dimensiunea contrafactuală, terifiant prin refacerea unui experiment uman din bolgiile concentraționare, Urma aparține microromanelor de impact din categoria celor semnate de Horia
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
despre lirica sa, începând cu debutul editorial Anotimpuri - 1938 - an numit de critica literară, după o sintagmă celebră a lui Nicolae Iorga despre Sadoveanu, „anul Giurgiuca” și până la ultimul volum de versuri, o antologie de autor, Poeme, 1989. O activitate poetică începută strălucit, continuată la aceleași cote artistice cu volumul Dincolo de pădure, în 1943, desfășurată pe parcursul a aproape patru decenii, cu o sincopă de peste douăzeci de ani (1943-1964), când Emil Giurgiuca revine în poezia română contemporană, cu volumul Poemele verii (1964
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
transilvane mesianice, îmbinate subtil cu modernismul și lirica înnoitoare de sorginte blagiană. Prezentarea poeziei se face urmărind motivele fundamentale, cu aprecieri originale de cele mai multe ori: natura, protestul liric împotriva Dictatului de la Viena (1940), reveria, lumea poveștilor și a legendelor, crezul poetic, nostalgia copilăriei, motivele religioase în poezia lui Emil Giurgiuca. Dacă temele dominante ale liricii „poetului podișului someșean” (natura, durerea la pierderea Transilvaniei în acel an de jale, 1940) le întâlnim la mulți poeți ai generației sale, se cuvin menționate ca
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
alături de care, la Brad, tipărise revista „Abecedar”, pe lângă alte scrieri ce s-au dovedit opere valoroase în perspectiva istoriei literare. La opera lui Emil Giurgiuca trebuie să adăugăm alcătuirea de antologii, și monografia subliniază cu pregnanță valoarea celor două crestomații poetice: Poeți tineri ardeleni, 1940 și Transilvania în poesia românească, 1943. Antologia Poeți tineri ardeleni (1940) se remarcă prin judicioase aprecieri critice în scurte medalioane literare consacrate poeților, în marea lor majoritate în preajma debutului editorial. Cei mai mulți au confirmat aprecierile lui Giurgiuca
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
de Matei Alexandrescu), autoarea este îndreptățită să constate superioritatea antologiei lui Giurgiuca prin conținut, prin unitate tematică, prin antologarea unor poeți din toate epocile literaturii române și din toate provinciile românești, în capitole ce sugerează prin chiar titlul lor ideea poetică dominantă: Transilvania în lanțuri (1784-1894), Chemarea Transilvaniei (1894-1914), Patria și războiul pentru Transilvania (l914- 1918), Transilvania liberă (1918-1940) și Transilvania sfâșiată (1940), momente din istoria zbuciumată a Ardealului; iar prefața este, așa cum remarcă Adriana Todoran, o pagină emoționantă de istorie
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
pe care el le primea în scrisorile de pe front trimise de prietenul său german. E vorba de poezia sa La sud de Ilmersee (Cântec soldățesc), „în versiune românească de Ion Barbu”, text prins la secțiunea Traduceri în ediția privind opera poetică a lui Ion Barbu. Evocarea din „Acțiunea” a reținut doar strict biografia prietenului său, lăsând pe seama unui ziar cu spațiu mai extins, cum este cazul „Curentulului”, caracterizarea mai amplă de care are parte. Cum textul din „Acțiunea” reprezintă doar un
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
instrument, purtător de sunet sacru într-o lume tot mai profană. Întregul recital s-a bazat pe interacțiunea exemplară dintre protagoniști, la nivel muzical și emoțional. Ecouri din diverse epoci și stiluri, de la baroc până la aleatorism, fuzionate într-o muzică poetică și, totodată, tonifiantă. O mostră concludentă: în piesa finală, tema de o melancolie devastatoare intonată pe sax tenor evoca parcă tragismul din Foamea lui Hamsun, sau Strigătul lui Munch, dar era urmată de un dans exuberant, totul sugerând dialectica imprevizibilă
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
decât mă așteptam. Nu știu dacă ai aflat că vineri, 20 oct[ombrie], la Muzeul Literaturii Române se inaugurează un ciclu: Prelecțiunile de toamnă ale Muzeului Literaturii Române. Inaugurarea urmează s-o fac eu cu conferința Viziunea faustiană în opera poetică a lui Lucian Blaga. Este un text pe care i l-am citit lui Blaga însuși drept omagiu când a împlinit 60 de ani. Aș ține mult să asiști. De asemenea, te-aș ruga s-o anunți și pe Anișoara
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
91), martie 1973, p. 18-19 și nr. 4 (92), aprilie 1973, p. 12-13. 5. Dumitru Micu - Lecturi și păreri. Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1978, 320 pagini. [Include aici și articolul Estetica dinamică, p. 199-204]. 6. Liviu Rusu - Viziunea faustiană în opera poetică a lui Lucian Blaga în De la Eminescu la Lucian Blaga și alte studii literare și estetice. [București], Editura Cartea Românească, 1981, p. 164-222. 7. Liviu Rusu - Scrieri despre Titu Maiorescu. [București], Cartea Românească, 1979, 416 pagini.
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
cicluri ale volumului, răbufnește în penultimul, Zmeie pe cer, o colecție de lungi epitafuri ceremonioase. Nu m-aș încumeta să spun că e cea mai reușită secțiune din carte, dar cu siguranță e cel mai prietenos și, în definitiv, mai poetic. De un estetism desăvârșit, aceste câteva poeme (Daniela, Cumergetreaba, Zmeie pe cer și Csilla) oferă o versiune îmblânzită stilistic a altminteri îndărătnicului Ștefan Manasia: „ai grijă la secretarele cu ten gras,/ la șefi cu picior/ de iac tibetan// cât te
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
ca un colecționar subtil multe secole de poezie, Philippide a vrut să găsească numitorul comun al acestor valuri istorice succesive, să construiască pe cont propriu un fel de esență a poeziei; și asta într-o limbă română a cărei istorie poetică număra doar vreo două secole și jumătate. Poezia compusă astfel de Philippide nu va fi însă nici pe departe antologie erudită sau conspect de poezie europeană: ecourile marilor poeți nu sună nici strident, nici plictisitor. Zestrea literaturii europene preluată de
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
lectură indirectă și preia poezia anterioară prin filtre cronologice succesive. Rodul acestei alchimii: iluzia că s-a atins o esență atemporală extrasă din cele mai nobile surse. Aflat în căutarea unui „imuabil tematic“, a cîtorva invariante prezente în imensul corpus poetic ce se întindea pe două milenii și jumătate, Philippide s-a oprit la meditația filozofică, la versurile care încearcă să fixeze poziția omului în univers, fragilitatea lui cumplită, iremediabila lui izolare. Suplimentul acestei obsesii literare europene, din Antichitate și pînă
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
va restrînge la tematica sa de elecție, la obsesia condiției umane, construindu-și meditațiile filozofice într-un limbaj epurat, esențial, de un dramatism în continuă creștere. Philippide devine poet excepțional cîștigînd un pariu dificil: acela de a scrie o operă poetică monocordă, intensă, fără divertisment; merge solitar pe un drum izolat, căutînd perfecțiunea într-o întreprindere monoică. Evident că o astfel de poezie era condamnată de la început să nu aibă decît un număr infim de cititori: elitismul instinctiv al autorului a
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
de debut. Condițiile de publicare se înăspriseră, iar 1973 era prea aproape de noul focar ideologic, alimentat intens de doi ani. Și ghinioanele au continuat. Tânărul Țuculescu renunță la multe proiecte dramatice, distruge manuscrise și se desparte pentru totdeauna de încercările poetice. Muzica pare unica salvare artistică. Totuși, debutul din 1978 cu povestirile din Portocale și cascadori avea ceva din toate; căci autorul monta în prozele lui spectacole ale deșertăciunii sociale imediate, și, ce e mai important, el surprindea prin fuziunile înșelătoare
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
Începută ca un jurnal de cătănie, proza înaintează spre un final ce scindează realitățile așteptării: plecat în permisie, Remus are un accident în urma căruia rămâne invalid. Toată atmosfera lucrată cu grijă până atunci se dizolvă în sfârșitul tragic. Remarcăm construcțiile poetice: „eram calm ca o ploaie de vară, ca un copac tăiat, ca un ștergar verde”, stropii sunt reci, „ca amăgiri de rugină”, gara este „osândită la insomnii”. Ideea naratorului e că platitudinea milităriei poate fi învinsă prin iluzia iubirii și
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
cu „patimă nedisimulată”, inexplicabilă pentru cei din jur. Când, la concertul inaugural, el se ridică deasupra podiumului, spectatorii se lasă prinși de „vârtejul tânguitor al melodiei”, uitând de grimasa interpretului. Este vorba, ca pretutindeni în proza lui Țuculescu, despre o poetică a despărțirii. Remus se desparte printr-o scrisoare de camarazii săi, după ce, alături de ceilalți, suferă de bovarisme și farse imaginare. Violonistul se desparte de public pentru a se prăbuși în sine - condiție obligatorie a artistului total. În Mapa sau Blândul
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
deschis, în vara acestui an, Festivalul Internațional de teatru din cadrul Bienalei de la Veneția. Trama de factură polițistă, ambianța fantastică a personajelor șobolani mișunând prin labirintul de canale de la subsol și procedeele alegorice îi servesc scriitorului chilian pentru a da formă poetică unei viziuni apropiate de cea kafkiană, asupra condiției tragice a individului în societate, victimă a alienării și degradării, a incomprehensiunii față de cei diferiți, adică artiștii, indivizi înzestrați cu harul artei. Au fost recunoscute aici numeroase intertexte cu povestirea kafkiană Josephine
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
și superficial, fără neliniște metafizică, iar când începe să cânte, o amărăciune universală izbucnește din viscerele lui orientale și, tot numai taină și întuneric, Orientul sparge coaja logicii grecești, urcându-i în măruntaie”. Cum spuneam însă, nu teoriile - oricât de poetice - asupra Orientului în confruntare/îmbrățișare cu Occidentul așează acest volum în raftul întâi. Portete imaginare - Gemistos Plethon, înțeleptul care a părăsit Bizanțul spre a întemeia o Grecie nouă, punând ideile lui Platon alături de cele creștine, Geoffroi de Villehardouin la Monemvasia
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
întregul. În matematică, orice afirmație, o teoremă, de exemplu, trebuie demonstrată pe baza unei axiome. Nici un cuvânt nu are un alt înțeles decât acela rezultat din axiomă. Limbajul matematic este integral denotativ. De aceea l-a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
exemplu, trebuie demonstrată pe baza unei axiome. Nici un cuvânt nu are un alt înțeles decât acela rezultat din axiomă. Limbajul matematic este integral denotativ. De aceea l-a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
nu are un alt înțeles decât acela rezultat din axiomă. Limbajul matematic este integral denotativ. De aceea l-a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de plumb“ spune cel mai cunoscut vers al lui Bacovia
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
decât acela rezultat din axiomă. Limbajul matematic este integral denotativ. De aceea l-a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de plumb“ spune cel mai cunoscut vers al lui Bacovia din poezia care a dat
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
și subversiune de Dan Cristea, Ed. Tracus Arte, 2013 (ediția anterioară: 1999). În cuvântul său înainte, autorul își prezintă incitant demersul ca pe un proiect complex, focalizat asupra eului care scrie, situat între social și singular, semnalând o problemă de poetică, nu doar una de sociologie, istorie ori psihologie. Ficțiunea autobiografică e surprinsă în relația ei cu lumea, istoria, dar și cu propria imaginație (fantasmele proprii) și cu alte „matrici textuale”. Este vorba de o angajare ce se modifică în timp
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]