4,565 matches
-
populiste”). Caracterizat de limbajul trivial, romanul „Mic dejun la Tiffany” abordează emanciparea (cu toate că e o falsă emancipare, Holly Golightly s-ar vrea modelul femeii independente, dar este întreținută de bărbați bogați cu care are relații pasagere) și diversitatea sexuală tipice postmodernismului - chiar Holly, eroina principală, măcinată de conflictul dintre nevoia de stabilitate și cea de libertate, dar și de alienarea față de ceilalți, își recunoaște propria diversitate sexuală. Capote fiind un scriitor ale cărui începuturi se află în strânsă legătură cu literatura
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
cu un personaj liric mare amator de grotesc și gesturi de cele mai multe ori teatrale, iar versurile lui aveau o expresie „strident-hiperbolică”, criticii l-au înregimentat printre optzeciști, și chiar cap de serie, adică generației de scriitori considerați ca fiind implantatorii postmodernismului literar în Republica Moldova. E. Cioclea nu e nici șaptezecist și nici cu optzeciștii nu are prea multe afinități, ba chiar și ștampila cu un termen mai general cum e cel de „postmodernist” este refuzată de el ca fiind străină și
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
Uniunea Sovietică însemnaseră cântecele și versurile lui Vladimir Visotski. Poezii sale au fost traduse în engleză, franceză, rusă, suedeză, ș.a. "Deconstrucția s-ar opune, după Lyotard, omogenizării care a sfârșit prin a „devaloriza eterogenitatea”. Așadar, eterogenitatea devine valoarea primordială a postmodernismului și ea începe cu spargerea ordinii existente confundată cu sacrul. Eugen Cioclea, bunăoară, se oprește la acest moment al “deconstrucției” și, din păcate, nici nu sunt semne că a ieșit din ea. Georges Gusdorf, pe care Ana Bantos îl consideră
Eugen Cioclea () [Corola-website/Science/304815_a_306144]
-
masivă, cu modificări uneori derutante: de la marxism trece la un revizionism moderat, încă stângist, pentru ca în ultima parte a activității să i se atribuie atitudini conservatoare sau chiar de dreapta. Polemicile sale conțin raportări critice la adresa modernității dar și a postmodernismului ca opțiune și soluție. În "Încercările modernității" (1990) susține că modernitatea este o sursă de discomfort deoarece orice fel de program consistent, politic sau religios, conține un dezechilibru latent, conducând la absolutizare și autodistrugere. Astfel, teoria creștină a drepturilor inalienabile
Leszek Kołakowski () [Corola-website/Science/305448_a_306777]
-
1977. În timpul studiului literaturii, a fost expus unei game mai largi de opere de ficțiune decât ar fi avut posibilitatea în particular; Gibson recunoaște că a prins idei care i-ar fi fost inaccesibile în cultura științifico-fantastică, printre care înțelegerea postmodernismului. La această universitate a participat la primul lui curs de științifico-fantastic, la sfârșitul căruia a fost încurajat să scrie prima lui povestire, „Fragments of a Hologram Rose”. După ce s-a gândit să-și aleagă drept subiect pentru lucrarea de diplomă
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
Reforma și Controreforma. Clasicismul. Barocul. Commedia dell'arte. Începuturile Iluminismului. (secolul al XV - lea, al XVI - lea, începuturile secolului al XVII - lea); - Elemente culturale ale spațiului italian: Romantismul. Verismul. Decadentismul; - Repere moderne ale spațiului italian: Crepuscularismul. Futurismul. Ermetismul. Neorealismul. Modernismul. Postmodernismul. PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ BACALAUREAT 2015 PROGRAMA DE EXAMEN PENTRU DISCIPLINA MATEMATICĂ Examenul național de bacalaureat reprezintă modalitatea de evaluare externă sumativă a competențelor dobândite pe parcursul învățământului liceal. Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor școlare în
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
și Literatură Română. În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011. În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc, coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată. Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978 , coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
literară", consideră că: „Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”. Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu realizat de Marius Chivu, scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu noutatea de viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
larg de preocupări și realizări. Filozofia gândirii sale îl plasează undeva în zona comună a neoplatonismului și a neo-kantismului, pe care le-a transformat într-un instrument menit să clarifice și să cuantifice asperitățile și chiar absurditățile modernismului și ale postmodernismului. Alegând la începutul carierei sale academice în mod deliberat o scriitură plasată la nivelul orizonturilor intelectuale ale unui Goethe și Leibniz, a continuat să mențină acest nivel spiritual înalt în toate cărțile sale. Fiu de avocat, Nemoianu a dat în
Virgil Nemoianu () [Corola-website/Science/297594_a_298923]
-
Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, "Critice", „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin, "Calea robilor
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Operei Române între anii 1971-1973, este pensionat în anul 1974.<br> Este afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa. Prietenii il alintă folosind inițialele M.H.S. A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc. Din același ciclu mai fac parte romanele: Despre "Dicționarul onomastic", autorul afirma la reeditarea cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste . "„Elementul insolit care îl caracterizează pe autorul bucureștean este siguranța imperturbabilă pe care o afișează, atunci cînd se avîntă pe domenii intelectuale foarte distincte. Indiferent că e vorba despre chestiuni de filosofie,antropologie, hermeneutică, postmodernism, statut al minorităților, morală socială, anticomunism sau colaboratori ai fostei Securități, vocea lui se aude limpede și ferm în cetate. Este vocea unui om care își asumă foarte responsabil toate opiniile. Iar cuvintele lui țintesc puncte nevralgice ale mentalului contemporan
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
a icoanelor ortodoxe creștine în sălile de clasă, el a apărat un astfel de afișaj, etichetând oamenii care s-au opus ca „fanatici ai drepturilor omului”. În "„Omul recent”", Patapievici are o critică a ideologiilor moderne, inclusiv socialismul, multiculturalismul și postmodernismul, susținând că singura cale de separare a "răutății" din societatea modernă este de a reveni la creștinismul tradițional. Referitor la regimurile totalitare, într-o discuție despre cartea lui Timothy Snyder "„Bloodlands. Europe Between Hitler and Stalin”" (Basic Books, 2010), declară
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
ul este termenul de referință aplicat unei vaste game de evoluții în domeniile de teorie critică, filosofie, arhitectură, artă, literatură și cultură. Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite "metanarațiuni") este slăbită prin
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
evoluții în domeniile de teorie critică, filosofie, arhitectură, artă, literatură și cultură. Diversele expresii ale postmodernismului provin, depășesc sau sunt o reacție a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite "metanarațiuni") este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o „neîncredere în metanarațiuni” (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul atacă ideea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entități ideale (numite "metanarațiuni") este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism și deconstrucție. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o „neîncredere în metanarațiuni” (Lyotard, 1984); în viziunea acestuia, postmodernismul atacă ideea unor universalii monolitice și în schimb încurajează perspectivele fracturate, fluide și pe cele multiple. Un termen înrudit este postmodernitatea, care se referă la toate fenomenele care au succedat modernității. Postmodernitatea include un accent pe condiția sociologică, tehnologică sau
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
alt termen conex este adjectivul postmodern (deseori folosit incorect sub forma „postmodernist”), utilizat pentru a descrie condiția sau răspunsul la postmodernitate. De exemplu, se poate face referință la arhitectură postmodernă, literatură postmodernă, cultură postmodernă, filosofie postmodernă. În eseul său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context", criticul american Ihab Hassan listează câteva ocurențe și contexte în care termenul a fost folosit, încă înainte să devină atât de popular: Alți specialiști indică studiul lui Charles Jencks, "The Language of Postmodern Architecture
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
să devină atât de popular: Alți specialiști indică studiul lui Charles Jencks, "The Language of Postmodern Architecture" (1977), ca figurînd printre primele opere care au dat termenului sensul folosit în ziua de azi. În Statele Unite ale Americii, dezbaterea în jurul termenului "postmodernism" începe în anii 70 ai secolului XX, dacă luăm doar în considerare faptul că Ihab Hassan își publică eseul, "The Dismemberment of Orphaeus", în 1974. Studiul esențial al lui Fredric Jameson "Postmodernism or the Cultural Logic of Late Capitalism", a
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
azi. În Statele Unite ale Americii, dezbaterea în jurul termenului "postmodernism" începe în anii 70 ai secolului XX, dacă luăm doar în considerare faptul că Ihab Hassan își publică eseul, "The Dismemberment of Orphaeus", în 1974. Studiul esențial al lui Fredric Jameson "Postmodernism or the Cultural Logic of Late Capitalism", a apărut zece ani mai tîrziu, în 1984. Nucleul acestui studiu a fost publicat într-o altă formă, cu titlul "Postmodernism and the Consumer Society", în același an, în "New Left Review", după cum
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
The Dismemberment of Orphaeus", în 1974. Studiul esențial al lui Fredric Jameson "Postmodernism or the Cultural Logic of Late Capitalism", a apărut zece ani mai tîrziu, în 1984. Nucleul acestui studiu a fost publicat într-o altă formă, cu titlul "Postmodernism and the Consumer Society", în același an, în "New Left Review", după cum mărturisește însuși autorul în prefața unui alt volum de articole. Alte două cărți foarte populare în România, sunt studiul Lindei Hutcheon "The Politics of Postmodernism" și "Postmodernist Culture
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
formă, cu titlul "Postmodernism and the Consumer Society", în același an, în "New Left Review", după cum mărturisește însuși autorul în prefața unui alt volum de articole. Alte două cărți foarte populare în România, sunt studiul Lindei Hutcheon "The Politics of Postmodernism" și "Postmodernist Culture" a lui Steven Connor. Aceste lucrări au apărut în România, prin hazard obiectiv, în 1989. "La condition postmoderne", cartea francezului Jean-François Lyotard , publicată în 1979, este esențială și consemnează ruptura totală față de filozofia premergătoare. Deoarece postmodernismul a
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
of Postmodernism" și "Postmodernist Culture" a lui Steven Connor. Aceste lucrări au apărut în România, prin hazard obiectiv, în 1989. "La condition postmoderne", cartea francezului Jean-François Lyotard , publicată în 1979, este esențială și consemnează ruptura totală față de filozofia premergătoare. Deoarece postmodernismul a fost subiectul unor dezbateri partizane, sunt tot atâtea definiții ale curentului câți teoreticieni există. Dificultatea de a-i putea stabili obiectul este întărită de un ethos al anti etichetei. Chiar dacă cineva i-ar formula o definiție, un filosof postmodern
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
definiții ale curentului câți teoreticieni există. Dificultatea de a-i putea stabili obiectul este întărită de un ethos al anti etichetei. Chiar dacă cineva i-ar formula o definiție, un filosof postmodern ar dori să o deconstruiască și pe aceea. Cronologia postmodernismului începe în anul 1920 odată cu emergența mișcării dadaismului, care propunea colajul și accentua rama obiectelor sau a discursurilor drept fiind cea mai importantă, mai importantă decât opera însăși, idee preluată ulterior și dezvoltată de filosoful Jacques Derrida. Un alt curent
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
dadaismului, care propunea colajul și accentua rama obiectelor sau a discursurilor drept fiind cea mai importantă, mai importantă decât opera însăși, idee preluată ulterior și dezvoltată de filosoful Jacques Derrida. Un alt curent ce a avut un impact fantastic asupra postmodernismului a fost existențialismul, care plasa centralitatea narațiunilor individuale drept sursă a moralei și a înțelegerii. Cu toate acestea abia la sfârșitul Celui de-al doilea Război Mondial, atitudinile postmoderne au început să apară. Ideea centrală a postmodernismului este că problema
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
impact fantastic asupra postmodernismului a fost existențialismul, care plasa centralitatea narațiunilor individuale drept sursă a moralei și a înțelegerii. Cu toate acestea abia la sfârșitul Celui de-al doilea Război Mondial, atitudinile postmoderne au început să apară. Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoașterii se bazează pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul, chiar dacă este diversificat și polimorfic, începe invariabil din chestiunea cunoașterii, care este deopotrivă larg diseminată în forma sa, dar nu este limitată în interpretare. Postmodernismul care și-
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]