8,770 matches
-
și cu cercetarea "identității editoriale" care oferă "stabilitatea reprezentărilor pe care publicul epocii și le-a construit") ș.a.m.d. Interesantă este observația faptului că de-a lungul anilor, editorii au actualizat mereu expresia lingvistică a lui Eminescu pentru a proba valoarea ei de sinteză a limbii române moderne. "Eminescu remarcă Iulian Costache s-a impus finalmente conștiinței publice într-o formă ce nu era a lui și care constituie rezultatul unei tacite "operații estetice" la care au recurs majoritatea editorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
poet romantic, idee coroborată cu modelul clasic, ne apare azi o viziune insuficientă". Căci Eminescu este poetul care "se confruntă cu limbajul, cu imaginile, iar cuvântul nu mai poate fi identificat cântării" pentru că mulțimea variantelor la fiecare creație a sa probează faptul că "el căuta invarianta, adică Poezia". Confruntându-se cu limbajul, creatorul "a ajuns să trăiască neliniștea, înstrăinarea și tăcerea, într-o perioadă nepregătită pentru a-l asimila". Abia mai târziu, abia azi el poate fi cu adevărat înțeles, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lui Macedonski, spirit prin excelență doctrinar, și structura interioară eminesciană, în genul primilor romantici, care preferă tonul meditativ, reflexiv, cu toate că activitatea de publicist a lui Eminescu ne relevă un spirit justițiar, mai puțin doctrinar, ce-i drept". O lectură "novatoare" probează, în totul, "impactul" major pe care l-a avut eminescianismul asupra liricii românești moderne. Iar Florin Oprescu face o asemenea analiză privind cataliza eminesciană. Un alt "neoromantic", un "modern autentic", din perspectiva exegetului, este George Bacovia, care "ascunde în substraturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
chiar dacă nu vine cu... o noutate șocantă în ceea ce privește preocuparea statornică a gazetarului Mihai Eminescu în abordarea chestiunilor de politică internă și externă a României, are calitatea certă de a fi urmărit cu acribie discursul gazetarului, pe tot parcursul activității acestuia, probându-i astfel sistemul unitar de gândire strategică capabil a se desfășura autoritar pe coordonate istorice, diplomatice, socio-culturale ș.a., asumându-și rolul de exponent al conștiinței naționale a timpului său, având astfel calitatea de "educator al neamului" cum zicea Simion Mehedinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
categoric. În fine... Valoarea adevărată a volumului omagial (în felul său) constă în traducerile prezentate, bilingv, arătând pe de-o parte talentul poetic al traducătorilor, dar și, poate în primul rând, muzicalitatea limbii aromâne, atât de apropiată de limba română, probând trunchiul comun din care s-au dezvoltat. Se impune, așadar, să cităm, la rândul nostru câteva exemple edificatoare: "Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor, Până ce pier" (Stelele-n cer) "Steali pi tser Pristi amărili Ard depărtărili Până tse cher
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
convingătoare. În studiul Demistificări eminesciene. Eminescu Pușkin (din 1970), vorbește cu îndreptățire de unele posibile "analogii", de "alianțe ideologice" existente între creațiile lui Eminescu și Lermontov, Gogol, Pușkin ș.a., dar influențele concrete "care să reziste unor verificări științifice" nu se probează. Ele pot fi luate în considerare doar prin "conținutul ideatic și psihologic al creației lor, din motivele și subiectele ce o populează, din imagini poetice și situații similare, din particularitățile compoziției, genului și stilului artistic, adică din asemănări și deosebiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Observație utilă în acest demers se dovedește a fi aceea referitoare la faptul că "gazetăria lui Eminescu exprimă frământările unei epoci" la care s-au referit, asupra căreia s-au pronunțat și alți gazetari într-un context revuistic/publicistic ce proba deja o anume tradiție. Așadar, Eminescu "nu vine pe un teren gol, ci construiește pe o temelie așezată deja de întemeietorii presei românești și de pașoptiști". Temele epocii, regăsite în întreaga publicistică a acestuia, sunt "constante ale dezbaterii publice din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Dinicu Golescu în al XIX-lea veac, să nu realizeze comparații între realitățile cunoscute sur place și cele din țara de origine. Ca și în celelalte lucrări, spiritul de dreptate, respectarea adevărului și patriotismul ardent nu-l părăsesc nicicum. O probează, în mod explicit, penultimul paragraf (și atât de actual!) din Impresii de călătorie: "Mare și neînvinsă trebuie să fie nevoia omului, ca el să hotărască a-și părăsi țara pentru totdeauna, dar, oricât de bine i-ar fi între străini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se află numeroase dublete, ca în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă populară și etimologică), ca și cel onomastic Nicolai-Neculai. Pentru că erau curente în limba epocii și probau un proces de adaptare fonetică și morfologică a neologismelor (mai ales de origine franceză), au fost păstrate în ediții forme precum biurou, cortej, eco, fantazie, impresiune, locoțiitor, ministeriu, novelă, orizon, hotel, statua ș.a. De asemenea s-au păstrat în text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
naște membrii ei. La acest al doilea argument, plin de bun-simț, toți membrii au început să bată în palme cu entuziasm, iar Negruzzi nu și-a mai putut continua discursul pănă când nu a recunoscut adevărul istoric, așa de bine probat de Pogor despre originele "Junimei". Apoi, rădicându-se la gradul de temperatură a adunărei, prinse cu un ton onctuos de vlădică să cădelnițeze pe fiecare membru activ care a colaborat la Convorbiri, rezervând însă pentru caracudă, pentru clefăitoarea caracudă, cățuia întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru ca femeia lui să-și recâștige puterile și că de acolo pleacă în Italia. Bietul om! Nu am idee ce viață conjugală va fi avut mai târziu, dar desigur că rău a luat-o chiar de la început, deoarece e lucru probat c cel mai bun mijloc de a te pierde în opinia unei femei este de a te arăta neîncrezător în ea și de a-i da a înțelege că singur te socoți nevrednic de dragostea ei. Nu cunoștea el proverbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prin publicarea rezultatelor în reviste de specialitate. Cabinetul și cercul de istorie COLUMNA, rezultatele meritorii ale elevilor la concursuri și olimpiade, programe artistice reușite, toate dovedesc că Maria Vrabie a fost un dascăl complet. Ca director al acestei școli a probat calități manageriale ce au trezit admirația întregului colectiv. Renovarea școlii, dotarea cabinetelor, demersurile convingătoare pentru înființarea Liceului Miron Costin, crearea unei ambianțe de muncă și seriozitate, calm și înțelegere în sprijinirea celor tineri sau a colegilor aflați într-un moment
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
de filosofie. Vechea pedagogie era criticată și pentru faptul că își întemeia tezele pe simple observații necontrolate prin experimente comparative. Această situație îi îngăduia unui psiholog să afirme că în pedagogie totul a fost spus, dar nimic n-a fost probat. Inițiatorii experimentalismului în domeniul educației considerau că pedagogia va deveni științifică în momentul în care toate tezele ei vor fi formulate sau confirmate cu ajutorul experimentului și în afara oricărei influențe filosofice. "Un experimentator" scrie unul dintre primii reprezentanți ai pedagogiei experimentale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
perete, grădina și atelierul școlar, proiecții, discuri, radio, T.V., fișe de instruire programată etc. La C. Freinet spiritul novator pe tărîm pedagogic s-a completat cu atitudinea militantă pe plan social: Este de datoria noastră de a arăta, de a proba, de a striga că educația pe care vrem s-o dăm, așa cum se definește prin cei mai buni pedagogi, presupune realizarea anumitor condiții materiale și sociale fără de care efortul nostru va rămîne neputincios" (18). Spațiul nu ne îngăduie să ne
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ia niște chiloți cu pulă să stea mereu cu ceva tare înăuntru. Stă pe calorifer și își privește haremul. Mascul dominant. Din cauza unora ca ăsta expresia „fii bărbat“ m-a indispus întotdeauna. V-am mai spus, e normal să ne probăm aici virilitatea. Ne-am blegit în așa hal încât interpretăm orice gest ceva mai energic al cuiva ca pe o dovadă de violență, o agresiune. Ei, de fapt, agresivii ăștia, sunt oameni activi. Noi, ieșiți din timp, amorțiți. Te tuflești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
smulge săgeata din piept și se apucă să taie la turci. Sau poate Menumorut era cel care făcea din osmanlâi tăiței. Cine mai știe, că toți erau construiți după același tipic! Totuși, simplul fapt că am reținut numele astea ar proba teza conform căreia acele cărți m-au marcat. Am avut o istorie de mardeiași dacă te luai după Dumitru Almaș sau Radu Theodoru. După cărțile alea, Ștefan cel Mare, Fane Babanu pentru intimi, e viteaz până la exasperare și Rrromânul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot mizeria, porcăria de infecție, dar așa mi-a zis el să fac, să vedem ce-o fi. Să încercăm și așa. După cele două-trei ore, am dat drumul la radio și a început să cânte Leonard Cohen. Să-mi probez auzul. Atunci dezobișnuit de sunete am făcut asta. Era o piesă, Dancing to the end of love, o piesă superbă, și am început să plâng. Atâta bogăție de sunete într-o singură piesă mă copleșea. Corpul meu nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
comună e doar scorneală. Îmi reproșa cineva că aș cere prea mult de la oameni. De ce să-ți dea ei ceea ce le ceri tu? De ce ocupațiunea lor mintală să fie identică cu a ta? Și, din păcate, toată această pledoarie nu proba decât faptul că acea limbă comună nu exista. Treaba scriitorului asta ar trebui să fie, să încerce să ceară oamenilor să-și reamintească frânturi din acea limbă accesibilă oricui. De fapt, nu oricui, ci tuturor. Câteodată devin patetic, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
filmele lui Kusturica. Norocul meu era că nu aveam nimic de pierdut. Surd, mă rupsesem de viață, de lumea lor. Făceam psihoterapie narativă. Încă o dovadă că oamenii și-au pierdut capacitatea, facultatea de a povesti. Simpla existență a metodei probează acest lucru. Cum ar veni, povestitul devine o excepție, nu un fapt la ordinea zilei. Povestitul trebuie învățat, însușit, practicat într-un cadru special amenajat, în condiții atemporale, nu servește vieții, nu e parte a ei, ci intermezzo. Probabil cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
O înțelegere între gentlemani. Între domni. De-aia e supărat-fleașcă? Pentru că l-am făcut domn? Am scris că vânzătorii folosesc în relațiile cu clienții un limbaj excesiv de dezinvolt: „Ce faci, bre! Iar ai venit la magazin?“. Dar asta nu le proba ireverențiozitatea, ci ținea de un fel de gentlemen agreement. Ei au înțeles că această expresie conține ceva de rău. Înjositor. - Lasă, mă! Ai greșit față de băneșteni! Au venit și-au zis că ce, ăsta care nu ne dă bună ziua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca să-ți facă o plăcere.“ Afară era un frig de înlemneai. Șapca era o oroare, însă urechile lui Vasile B. se simțeau bine. Vasile B. se simțea prost, dar o mică parte din el se simțea bine. Colegii și-o probau, cu șapca pe cap nu mai știai care e unul și altul, ceva mai caraghios nu se putea închipui, însă interesul lor pentru șapcă era sincer. Vasile B. le-a dat telefonul lui Gomoiu și, după câteva zile, toți aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-nseamnă „să ajungi din urmă“? Doar gândirea vorbește cu totul altfel cu sine însăși decât vorbesc cu ea cuvintele. și totuși, dorința aceasta: „să pot s-o spun“ - dacă n-aș fi avut-o neîncetat, n-aș fi ajuns să probez diverse nume pentru „armurar“ spre a i-l găsi plantei pe cel adevărat. Fără o astfel de dorință, n-aș fi provocat în jurul meu acea stinghereală a sătenilor în fața „străinului“, care era consecința unei proximități eșuate. Dintotdeauna obiectele au fost
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se-nfoia în somn la fiece răsuflare caisa face rău înfrigurat-febrilă rămuroasă dulce încă și azi mai salut pisicile din parcare Nu m-aștept ca textul acesta să ofere o explicație definitivă în privința caiselor. El nici nu contestă, nici nu probează ce simt la vederea caiselor. Mai multe aflu despre asta din textele altor autori decât dintr-ale mele. Iar când zahărul se transformă pentru mine pe jumătate în nisip, nu-mi vine într-ajutor nici o frază de-a mea - cel
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să-l simplifici, să-l complici, să-l menționezi, să-l treci cu vederea - o tactică ce-și are calea sa proprie și ia cele trăite ca simplu pretext. Cu scrisul cari după tine cele trăite într-o altă profesiune. Probezi ce-i în stare să realizeze cutare ori cutare cuvânt. Nu mai e vorba de zi sau noapte, de sat sau oraș - domnesc substantivul și verbul, propoziția principală și cea subordonată, cadență și sunet, vers și ritm. Cele întâmplate cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să nu se murdărească la probă cu make-up și ruj, ca domnii să nu-și vâre piciorul în pantalon încălțați, ca nasturii să nu se rupă și hainele să fie atârnate înapoi la locul lor, pe umerașe, după ce le-ai probat. și, mai ales, ca fiecare să plătească la casă. Inge Wenzel și Jakob te momesc și veghează. Oare clienții se sperie de ei? În orice caz, eu mă sperii. Deși cunosc acum manechinul postat imediat în spatele scării rulante, am de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]