5,132 matches
-
a... ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă) și, conform tradiției, invit tineretul lumii să se reunească peste patru ani la... pentru a sărbători împreună cu noi Jocurile celei de a... olimpiadă (sau a celei de a... ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă).” Apoi răsună o fanfară, flacăra olimpică este stinsă și, în timp ce se intonează imnul olimpic drapelul olimpic este coborât încet de pe catarg și desfășurat orizontal, iar apoi este purtat în afara arenei urmat de purtătorii de drapele. Se intonează apoi un cântec de adio
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
pentru că întreaga poezie e de acolo din Bucium. „Sara pe deal buciumul sună cu jale, . Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum,fluiere murmură-n stână . Și osteniți oamenii cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Nu știu, dragă prietene, dacă în bagajul tău s-a nimerit să se afle și o carte cu poeziile lui Eminescu de aceea îți
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Muzică ieșean, a fost profesoară de pian la Liceul de Muzică din Suceava. În această casă, în seri de vară, când spuza stelelor din Calea Lactee desenează brâu feeric pe bolta limpede a cerului, între viile și livezile de la Doi Peri răsunau acorduri de pian, acompaniind glas feciorelnic sau cadența versurilor în primă lectură. Iată câteva din personalitățile care au călcat în această casă: frații Bobescu, Constantin Stroescu, Antonin Ciolan, Achim Stoia, George Pascu, George Vintilă, Ion Voicu, Ion Baciu, Ion Pavalache
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
4 august a adus românilor încoronarea biruinței de la Tisa, cucerirea capitalei Ungariei, Budapesta. În pas ceremonios,de paradă, în cântecul tiumfal al fanfarei militare, soldații români trec prin Budapesta. Constantin Kirițescu nota: ,,Și trupele române trec mereu, iar pasul lor răsună cadențat, ca un ritm de epopee. Trâmbițele înalță spre cer din ce în ce mai vesel imnul lor de triumf. Câte povestesc ele! Câte restriști ale trecutului, câte veacuri de suferințe se răzbunau în ceasul de față!”. Unii lideri politici și militari ai Antantei
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
renonsa, retirat, seansă, semplu, solenel, soțietate, surfață, surnatural, șartă etc. Recitind o asemenea listă de termeni, uiți de la o vreme că i-ai extras din Grigore Alexandrescu și Anton Pann, din Heliade și Kogălniceanu, iar în auz începe să-ți răsune vocea lui Zaharia Trahanache: „A! ce coruptă soțietate! ... Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul...“ Om la vreo 60 de ani în 1883, când se petrece acțiunea Scrisorii pierdute, „venerabilul“ s-
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și la mansardă, în muzica savantă a unei game de clopote sau la semnalul orar al unui orologiu uriaș de turn comunal; sa-mi arunc ochii spre o pădure de cupole, turle, frontoane, clopotnițe. Înțeleg ca sub pașii mei să răsune mari lespezi de piatră, ca în drumul meu să găsesc la umbră bănci de marmură concave, cu picioare de leu. Când este arșiță și am dispoziții meditative, credincios ori necredincios, pretind să intru în vana unei catedrale, să stau câteva
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cu două coarne, în Sumer, deci, ca peste tot în Orientul Mijlociu, simbolismul religios al taurului, atestat din neolitic, s-a transmis fără întrerupere. Altfel spus, modalitatea divină era definită prin forță și prin." transcendența " spațială, i.e. cerul furtunos în care răsună tunetul (căci tunetul era asimilat mugetului taurului). Structura "transcendentă", celestă, a ființelor divine este confirmată de semnul determinativ care precede ideogramele lor și care reprezenta, la origine, o stea. După vocabulare, semnificația proprie a acestui determinativ este "cer". Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
într-adevăr, deși îl detronase pe El, Baal are nevoie de autorizația sa: el o trimite pe Așerat să-i pledeze cauza și "Mama zeilor" exaltă faptul că de acum înainte Baal "va dărui belșugul ploii" și "va face să răsune vocea sa în nori". El consimte, și Baal îl însărcinează pe Koșar-Wa-Hasis să îi clădească palatul. La început Baal refuză să-i facă palatului ferestre, de teamă ca Yam să nu pătrundă prin ele. Sfârșește totuși prin a se liniști
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
altundeva). [Am văzut] focul. Și am văzut-o pe Kore" (cf. Kerenyi, pp. 83-84). După Apollodor din Atena, când hierofantul o evoca pe Kore, el lovea într-un gong de bronz, și contextul lasă să se înțeleagă că împărăția morților răsuna (W. Otto, p. 27). 99. "Secrete" și "Mistere" Se poate admite că epifania Persephonei și regăsirea cu mama ei constituia episodul central al epopteiei și că experiența religioasă decisivă era provocată chiar de prezența zeițelor. Nu cunoaștem cum se realiza
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
versuri, să fie o prezentare banală a atmosferei din orașul aflat sub bombardament, mai apoi proiectarea într-un timp cosmic, apocaliptic se dovedește a fi o soluție salvatoare pentru un asemenea poem: "S-au oprit toate ceasornicele,/ până la marginea Somnului,/ răsună prelung cu sfială,/ teama nemaisimțită și bucuria și zbuciumul/ și împăcarea,// cu pași de abur se apropie și trec peste// doi metri pe doi,/ Tăcerea au tăiat-o spaimele". Chiar și volumul din 1946, Ultimul peisaj din Orașul Cenușiu, surprinde
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
speciei clasice a odei, textul Odă, închinat "colegilor de școală căzuți în război", nu respectă însă convențiile genului. Aspectul parodic și pamfletar e mult mai sesizabil decât cel elogios. E o odă dedicată celor care și-au văzut idealurile frânte, "răsună toate basmele lui Don Quijote". E o poezie a acțiunii pe care o propune aici Geo Dumitrescu, a transgresării limitelor, dar și una a revoltei chiar și împotriva scrisului însuși. Ironia e și aici prezentă "Nu vă temeți, prieteni, zburăm/ iată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
eroina să piară/ între tatăl contrareformat/ și logodnicul cam hughenot,/ (...) la glezna mea dreaptă lanțul cauzal/ scoate un huruit de zi mare,/ pesemne că poemul înaintează greu,/ metru cu metru/ casă cu casă...", Epilog. La Geo Dumitrescu, fraza comună, care răsună pe străzi sau în cafenele, în berării, se repetă obsedant, în jurul ei se construiește câteodată un text întreg: "Fă-mi plata, te rog!", "Plata, vă rog!" (Din câte adevăruri). Reluarea nebunească dezintegrează sensul prim al construcției refăcând un nou semnificat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la vii.// Cu-n zmeu copiii aleargă,/ Copil, ca ei, te vezi,/ Și plîngi... și-i frig de toamnă.../ Și-i pîlcă prin livezi”. Citești și, minus poate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu știu dacă îl va fi întîlnit înainte, sau după aceasta, vreodată. în anul cronicii din care am extras citatul de mai sus, el va fi ales deputat pe lista liberală de cetățenii Tîrgoviștei. ,, Se uită în zări catedrala” „Toamnă” (Răsună din margini de tîrg) concentrează patru repere băcăuane: cazarma, școala, catedrala, grădina publică. Vorbind despre Bacovia, Gr. Tabacaru le avea în minte, împreună cu alte cîteva, atunci cînd spunea: „Poezia lui este (...) legată de colțurile de provincii. Catedrala din poezia lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în urmă... Iubiri pe care le-am uitat mă ridică să plec pe străzi adormite... O, pasiuni amoroase...” Cînd rememorările deveneau dureroase, „crize
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sufletul. -Ce bine ar fi să-mi bată cineva în ușă acum, - îmi ziceam, - și fără să vreau, îmi ridicasem capul de cîteva ori, ascultînd nemișcat în mijlocul tăcerei nesfîrșite. Odată, un strop mărunt de ploaie lovise în geam și geamul răsunase ușor, iar mie mi s-a părut că aud aiurirea unui freamăt de aripi întinse - și o clipă a tremurat parcă pe podele, umbra unui corb... Și iarăși într-o clipă mi s-a înșirat în minte tot sfîrșitul trist
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ștefan Petică, text care începe similar cu cele două puse față în față pînă aci: „Mă întorceam seara tîrziu acasă. Pe străzile singuratece și întunecate nici o mișcare și nici un zgomot. Tăcerea plutea deasupra ca un giulgiu negru. Numai pașii mei răsunau puternici pe pietrele mari de pe stradă. Și era în acest răsunet al lor ceva ca o prevestire tristă, ceva nedeslușit și plin de groază, pe care sufletul meu nici nu încerca măcar să-l hotărască”.4 ) O oarecare rezonanță e, mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rîde prea mult și nu vorbește decît franțuzește. Va fi vreo franțușcă veselă. Atît mai bine pentru bărbatul său, student serios. La un punct, între discuțiile noastre, «femeia mea» îi dă o palmă bărbatului său -, se înțelege, de iubire -, de răsună odaia. Hm!, cutezam în mine, iuți sînt la mînă francezele voastre! Pînă la sfîrșitul mesei s-a bisat, terțat tragerea palmelor și pumnii în public, fără ca bărbatul său să facă obiecție. Așa va fi datina în Paris, îmi ziceam: iată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Leibu Apariu, Ițic Ciurariu, Moise Chitariu, Alter Harabagiu, Solomon Steclariu, Ițic Rabinu, Haim Cîntărețu („cîntăreț la școala israilită”), Ușie Hahamu, Avram Cioară (birjar), Herșcu Prisecariu, Avram Apotecheru. însă, în copilăria și adolescența lui Bacovia, strada, piața, ograda, maidanul, curtea școlii răsună, nu o dată, ca străzile și piețele orientale. Băieții se numesc: Natan, Naftulea, Aron, Alter, Israiel, Meer, Mendel, Bureh, Osia, Iucle, Șloim, Nusem, Mișilem, Buium, Melik, Ghidali, Ușer, Ioil, Bercu, Hoișie, Zelic, Noe, Șmil, Șaie, Iosia. Fetele: Dvoera, Roza, Haia, Ghina
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tot aceeași poezie la infinit!?”) 11), indispune și irită. Bacovia consemnează, apoi, existența unui „infinit demonic” (formulă reținută, se pare, din „Ruga de seară” a lui Arghezi) ce avivează amintiri penibile: „Un infinit demonic/ Și ironii amare,/ Dureri ce-au răsunat/ în umbre solitare...” 12) E atracția unei lumi de care se credea detașat. Scriitor Bacovia a fost scriitor atît în sensul actual al cuvîntului, cît și în cel vechi. în acesta „scriitor” însemna slujbaș: copist, grefier, redactor de acte și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe lîngă fotoliu. „Liniște, nu-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și viață liniștită./ Nu se discută/ De-al meu/Și de-al tău”. Nostalgia îl face pe poet idilic, colectivist. însă, aci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a versului «S-a stins viața falnicei Veneții» - n. m.) / Clienții de la mic la mare / Au hotărît să dea o telegramă / Ca semn de ndreptățită indignare. / (Telegrama rămînînd fără rezultat, președintele a declarat:) / Protestul neluîndu-ni-se-n seamă / și-a noastre glasuri răsunînd deșarte, / Război de moarte declara vom apei / și vom muta «Sorbona»-n altă parte”. („Moldova”, 1, nr. 47, 3 aprilie 1938, p. 1). Se pare că s-au mutat la bodega „Pitpalac”, căci ziarul care a dat tonul migrației îi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
siguranță, o izbândă notabilă. Înainte de apariția Partidului Reformei pe scena publică, acest segment electoral era în bună măsură apolitic, însă, în numai 20 de ani, el și-a găsit un cămin confortabil în interiorul Partidului Conservator și o voce încrezătoare care răsună în instituțiile publice ale guvernului federal (Farney, 2009). Așadar, se poate spune că, într-o oarecare măsură, populismul practicat de reformiști a mobilizat "sectoarele excluse ale societății... îmbunătățindu-le integrarea politică" (efectul pozitiv 2). Merită subliniat că, înainte ca Preston
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Iași și București - el a răspuns la această dorință, scriindu-i comedii și drame; când a fost chemat poporul să-și jertfească viața În războiul din urmăel singur a Încălzit ostașii noștri cu raza poeziei. A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deștepta din mișcarea poporului nostru În mijlocia lui. În ce constă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acțiunii sale literare”. Aceste două momente marchează destinul literar al marelui poet dincolo de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
puteri, Lică ar fi vrut să se târascâ până la Moara cu noroc, unde se afla calul lui Ghiță, să-1 ia ca să-și piarda urma. Pintea Însă Îl zărește la lumina focului de la han și strigă atât de tare Încât a răsunat valea. Auzindu-i glasul, Lică vede mai departe un stejar uscat a scrâșnit din dinți, și-a Încordat toate puterile și s-a repezi Înainte. Pintea l-a găsit cu capul zdrobit la tulpina copacului și pentru că Îi acăpase din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]