8,590 matches
-
oltenes, ponta, poante, la i.c.r. se joacă filmul radiatorul, lumea e simplă, are pistoalele încărcate cu ură, frânghiile săpunite, cuțitele ascuțite cu vârfurile îndreptate spre amanții înșelați, așteaptă pe la colțuri numărătoarea inversă din apocalipsă, trăind, iubind, refuzând, pierzând, rătăcind, votând, e îmbrăcată în stamba ieftină a dimineților de toamnă și prinde fluturi; fiecare lacrimă e o șină de tramvai ruptă din circuitul liniilor care duc spre nicăieri, nu vă temeți, lumea e prietenoasă și se strecoară mototolită printre grațiile
SONET FĂRĂ RIMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346421_a_347750]
-
întunericul / prin vot ». Doar poetul știe cum să dea chip Luminii și întunericului. El desenează hașure pe zidul ceresc, de la zenit la nadir, semn că pe aici trec, doar cei ce iubesc Poezia. Atâtea « Căutări în neant » : « caut în lumină / rătăcesc în întuneric / pipăi o imagine de cremene / cuvântul țipă de groază / ca și mine prins între șuri / boncăit de un vițel nărăvaș/ mă trezesc / apăs un buton / un fir de lumină / de la lampa de veghe/ deseneză conturul nonsensului / căutărilor mele
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
răcoarea, să stea așa, să viseze... Ori să mediteze. Ori să plângă... Și lacrimile să se confunde cu steluțele albe. Să plângi cu fulgi mari, fierbinți, alunecând pe relieful obrazului... Sunt desfătări care ai vrea să nu se termine niciodată. Rătăcești cu gândul prin imensitățile albe ale amintirilor de acasă. În centru, e Mama, chipul mamei se confundă cu al tuturor mamelor. Numai că ea e UNICA. În virtutea acestei neasemănări, îți conduci mintea și inima și mâna, pe coala albă și
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
cu boabă Pe sub rugi, abia chircite, Umbre de-un moșneag și-o babă. Lin va curge iarăși mustul! Mi se vor lipi trei dește; Limba va simți iar gustul De sarut ce ispitește. Voi bea vin pe săturate, M-oi rătăci prin cucuruz, Doruri multe, cenzurate, Din vise m-or trezi confuz. Și-oi pune murături la beci, Iar tu, cu poalele în brâu, Vei face gemuri și ghiveci Și pâine ai să coci, din grâu. De va mai fi să
FĂ-MI, DOAMNE, O BUCURIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346461_a_347790]
-
înțeleagă, adesea pentru a abandona și distruge totul. Mulți dintre foștii săi studenți au fost atunci fascinați tocmai de stilul său de a preda, frământat teatral, încercând de față cu ei să găsească soluțiile, adesea pornind cursul de la o notiță rătăcită prin buzunare. De atunci un adversar al ideii de "operă" încremenită pe rafturi, și abia în ultima perioadă de lagăr, în anul 1938, se gândea la elaborarea mai multor titluri, idee rămasă, din pacate, în stadiul de proiect. Pentru Nae
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
și tu toate acestea? Te obsedează această întrebare, îți sparge liniștea în țăndări și-ți face sufletul ferfeniță cu zbuciumul ei. Te simți înfrânt în fața vieții. Moare până și ultimul zâmbet de pe chipul tău. Parcă ți-ai pierdut identitatea și rătăcești pe o cale ce nu duce nicăieri... Invidia a ucis în tine toate sentimentele frumoase ce-ți împodobeau nu demult sufletul. Îți amintești ce fericit erai atunci când priveai totul cu blândețe și când în jurul tău razele vii ale luminii se
INVIDIA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348291_a_349620]
-
lumea largă, strâmtă doar pentru iubire Se făcea că este seară și că pădurarul plânge... La castel e zarvă mare, fete plâng de fericire Dintr-un deal răsare luna ca o lacrimă de sânge Pe cărări întortocheate din adâncul codrului Rătăcesc în toiul nopții doi fugari îndrăgostiți Luna - tronul de lumină din grădina cerului Pe pământ - stăpân e somnul, raiul celor obosiți Un frunzar le iese-n cale pat de nuntă să le fie Din alai de pietre mute cântă limpede
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
fata simte, fata plânge Blestemând lângă tufanul care crește vântul bată-l Întărindu-se din lacrimi de copil spre-a nu se frânge. Soarele scădea-n amurguri, umbrele se tot lungeau Când la capătul puterii, pădurarul și-a găsit Puiul rătăcit în codru. Stele mute răsăreau Fata se ținea tăcută după tatăl istovit. A urmat o noapte neagră ca un iad în vechiul rai Răsărind bătrânul soare n-a mai înțeles nici el Nici a florilor mireasmă, nici al păsărilor grai
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 442 din 17 martie 2012 Toate Articolele Autorului iartă-mă, Doamne, că mi-am uitat rădăcinile în mlaștina nonvalorilor! sunt parte tulpină, și petale, și umbră din umbra Ta. tălpile mi le-am rătăcit printre algele timpului pământean, gândind prea mult Iubirea Ta. am uitat să-ți las cale printre firele de noroi, pentru a-mi fi piatra albă pe care, vârfurile picioarelor se suie atunci când ochii vor să Vadă... Referință Bibliografică: iertare cer
IERTARE CER, ŢIE... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348354_a_349683]
-
o rigiditate științiifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și, chiar dacă nemărturisit, dă dovadă de spirit gășcar. A doua, însă, se pitulează atât de bine după catene de concepte, încât judecata de valoare se rătăcește într-un codru de neologisme pretențioase. În felul acesta, criticul este la adăpost atât de dușmanii literari, cât și de suspiciunea de a fi înzestrat cu personalitate. Astăzi nu mai e ce a fost odată nici în poezie. Lumi dispar
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
și greu suportabilă, fără oameni și poeți ca Vasile BURLUI. Mă gândesc la caracterul său nobil, înclinat către prietenie și solidaritate, la verva, la umorul său, la surâsul său de nordic, strălucitor, dătător de speranță, la destinul său de aisberg rătăcit pe mările Sudului. Cu plecăciune, Pompiliu COMȘA Referință Bibliografică: VASILE BURLUI este, ca toți poeții mari și adevărați, un VECHI care stă printre noi / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 470, Anul II, 14 aprilie 2012. Drepturi de
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
Se numește Mă-ntorc la tine, e târziu și este vorba tot de mare: Mă-ntorc la Tine, în sfârșit, La sânul cald al lui Avraam Căci, Doamne, multe am greșit, Din tot ce-am vrut, nimic nu am! Am rătăcit pe mări bătrâne, Visând fecioare desfrânate Și parcă urlă-n mine-un câine Ca un ecou prin vechi palate ... Mă-ntorc la Tine, e târziu? Ți-am auzit astăzi chemarea, Un strop de apă în pustiu, Căci prea sărată este
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
nesfârșita .... mare. Am colindat prin lume cu pasul pe pământ, Dar te-am purtat în suflet, te-am alintat în gând. În corzile de suflet pe liră ți-am cântat, Prințesa mea de suflet, tu nu m-ai ascultat! Am rătăcit prin noapte, în vise te-am sculptat. Corăbier pe mare, pe vele te-am pictat. Prin fânul plin de floare mireasma ți-am cătat, Prințesa mea de suflet, atunci m-ai îmbătat! Ți-am strâns în palme lacrimi și ploaia
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
ne era plin de fluturi trezia, o revărsare de lave stropii de apă, pe trup aveau culoarea ochilor tăi. Azi mâinile tale par să cânte la un pian exilat în lumina veiozei, tot mai scăzută, măi întoarsă spre sine azi rătăcim prin trădări, remușcări, umbrele-s lungi, purtătorii lor morți, aerul crapă în cioburi sonore. Mai aleargă pe undeva unicornul ? Referință Bibliografica: A fost cândva, un timp / Anca Tănase : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 439, Anul ÎI, 14 martie 2012
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
Acasa > Strofe > Creatie > O ZI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului o paletă de simțuri, un zâmbet rătăcit printre grilajele casei. un pas în gol. nimicul mă absoarbe iubitor. gesturi largi îmi prind venele în dansul inimii și mor... ...mor încet, rațional, printre litere, sunete și strigătul lupului înfometat de negând. impuls catarhic mă aruncă în cuvintele unei
O ZI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348377_a_349706]
-
să zbor în univers mi-ar place dacă floarea n-ar ofili mi-ar place de ne-am iubi zi de zi mi-ar place să văd oameni mereu fericiți mi-ar place să nu-i văd pe alții mereu rătăciți mi-ar place să văd oamenii cum mereu se iubesc mi-ar place să nu-i văd pe alții cum mereu rătăcesc. IV. mi-ar place dacă am ști trăi cumpătat mi-ar place să nu mai trăiesc în păcat
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
mi-ar place să văd oameni mereu fericiți mi-ar place să nu-i văd pe alții mereu rătăciți mi-ar place să văd oamenii cum mereu se iubesc mi-ar place să nu-i văd pe alții cum mereu rătăcesc. IV. mi-ar place dacă am ști trăi cumpătat mi-ar place să nu mai trăiesc în păcat mi-ar place dacă poetul ar fi prețiut mi-ar place poemul să fie tot mai citit mi-ar place să nu
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
fiu sunt trist și trăiesc lângă voi și totuși sunt în pustiu sunt trist după a mea tinerețe sunt trist și când mă gândesc la bătrânețe sunt trist căci fericit nu cred să mai fiu sunt trist căci sufletu-mi rătăcește-n pustiu sunt trist și plin de nefolos sunt trist căci totul îmi iese pe dos. II. sunt trist și plin în suflet de vănătăi sunt trist căci lângă mine nu văd decât oameni răi sunt trist și mă simt
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
te-ai certat cu ce-s de vină că nu ești bucuros cu ce-s de vină că-mi merg toate pe dos cu ce-s de vină că te-ai răzgândit cu ce-s de vină că te-ai rătăcit cu ce-s de vină că totu-i trecător cu ce-s de vină că ești rătăcitor cu ce-s de vină de pasul făcut cu ce-s de vină că azi ești iar tăcut cu ce-s de vină
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
cai, trebuie să tragă amândoi, în egală măsură. Afară doar de faptul când unul dintre ei obosește, evident, și atunci se presupune o pauză. Asta nu înseamnă să dai drumul cailor pe câmp, să alerge ca nebunii și să se rătăcească unul de altul, să abandoneze căruța, ba mai mult, să frângă osia. Greu sau ușor, ei vor trebui să rămână împreună, unul lângă altul, până își vor reveni, pentru o asigura mai apoi o călătorie armonioasă, completă și sigură, până la
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > FLOARE ALBĂ, FĂRĂ NUME Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 577 din 30 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Floare albă, fără nume... Te-ai rătăcit copil în mine Și ai crescut din dorul meu, Cum crește floarea din stamine; Azi, ai ajuns la apogeu. Ai fost cu mine peste tot; În brațe te-am suit pe munte, Când îți spuneam că nu mai pot, Sudoarea
FLOARE ALBĂ, FĂRĂ NUME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348442_a_349771]
-
Vrăjit de cântu-ți de sirenă M-au tras scafandrii de la fund. Ți-am numărat prin rouă pașii, Sub talpă iarba se fălea; Voiau să-ți fie crinii, nașii, Măceșul spinii-și azvârlea. Și vrei acum să pleci departe, Să te rătăcești prin lume? Mă dai ca pe-un străin deoparte, Floare albă, fără nume... Referință Bibliografică: Floare albă, fără nume / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 577, Anul II, 30 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir
FLOARE ALBĂ, FĂRĂ NUME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348442_a_349771]
-
și te transformă. Cum e posibil, ca așa transformat cum ești, devenit una cu marea lumină, să nu fii încă mântuit, ci abia la porțile mântuirii, și să vezi deodată altă lumină, de altă natură, infinit superioară primeia, să te rătăcești într-o ierarhie de flacără tot mai pură. Și intuind fantastica minune, să înțelegi deodată că ea nu-ți este, de fapt, oferită, ci ești constrâns să rămâi etern pe prima, a doua, a miliarda treaptă. De fapt, înțelegerea dumnezeirii
DUMNEZEIREA, A DOUA CREAȚIE A LUI DUMNEZEU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348492_a_349821]
-
o jumătate de secol și pe care o cataloghează ca fiind cea mai româncă dintre canadience, pentru că a dorit și a reușit să stăpânească, în numai șase luni, limba română. «Acasă» a lui nea Mitică este o oază de liniște rătăcită în forfota orașului, o casă spațioasă, fără pretenții exuberante, dar cu mult gust și foarte primitoare, caldă, din pereții căreia parcă răzbate mirosul cernelii și aroma dulce a amintirilor - ne spune autorul. Îi este biblioteca plină de cărți valoroase, aparținând
O CARTE A AVENTURII, CUTEZANŢEI ŞI-A DORULUI DE-ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348462_a_349791]
-
șagă! La-nceput eu te sărut Acolo unde te-a durut Când, fără mine-atâtea nopți, Prin sânii doldora și copți Umblau umbre de jăratic Într-un dans dement, sălbatic, Uscând gura. Apoi tandră mă săruți Pe ochii de copil pierduți. Rătăcești prin mine mâna, Stârnind, aprigă, furtuna Și habar nu am ce bate: O fi palma ta, pe spate, Ori sunt raze rușinate Ale lunii? Adormim apoi, în fine, Tu la mine, eu la tine; Doar o stradă ne desparte Patul
ZĂU, NU-I ŞAGĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345035_a_346364]