5,495 matches
-
și preponderența intelectuală a Franței se lovesc de reacțiile naționaliste, care se manifestă în primul rînd pe plan literar. Împotriva difuzării masive a limbii și literaturii franceze se invocă apărarea limbilor naționale, a spiritului național, a trecutului național. I se reproșează literaturii franceze caracterul său superficial, chiar imoral. Astfel englezii și mai ales nemții, dezvoltă o literatură națională ale cărei teme sînt căutate în propriul lor trecut. Germanul Herder afirmă că a venit timpul literaturii germane. Goethe, care odinioară era entuziasmat
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de “în principiu”. Când ți se spune că “în general” lucrurile stau într-un anume fel, poți întreba cum stau ele “în colonel”. Revenind la realitate, sau la acea “în realitate” livrată de „o anumită parte a presei”, i se reproșează președintelui României că ia prea multe decizii la masa de restaurant. Nu știu dacă reproșoul este întemeiat ori nu. „Mă mefiez” chiar mai mult decât dl Băsescu de acuratețea informațiilor puse în circulație de „mijloacelor de informare în masă” românești
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Iliescu. Perfect adevărat. Stau azi lucrurile altfel? Iată, cred, o întrebare nu tocmai ușoară pentru „aripa Năstase”. Acum o lună, dl Ion Iliescu se afla tot la Washington, e drept, după ce recunoscuse, la București, că dlui Năstase i se poate reproșa, totuși, o anume aroganță. Premierul „contracarează”, anunțând „opțiunea” pentru o republică parlamentară, adică alegerea șefului statului de către Parlament. Să fie vorba de reacția unui om care știe că lucrurile merg în favoarea sa doar atâta timp cât este numit, nu și dacă ar
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Reneé!) Coeckelberghs, dl Breban scrie: „La reprimirea manuscrisului am dat, cum am mai declarat-o public, singura filă de hârtie cu scrisul meu oferită securității comuniste” „ț explicam dreptul meu de proprietate asupra textului”. Numai că, la Frankfurt, René îi reproșa dlui Breban, în prezența mea și a dnei Gabriela Melinescu, că în hârtia dată Securității îl înfundase: romancierul ar fi declarat că editorul suedez încercase să scoată din țară manuscrisul fără acordul său, afirmație pe care René o considera „o
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
admiratori îi întorceau spatele, s-a legat prietenia noastră. Ea s-a dezlegat când am înțeles că dl Breban nu exagera spunând că pentru opera sa face orice. Eroarea teribilă a dlui Breban este că, în sinea sa, persistă să reproșeze românilor că nu au făcut front comun în jurul Domniei sale în 1971. Asta este ceea ce-l roade. Clamarea zgomotoasă a meritelor - reale și mai ales imaginare - trădează tocmai această nefericită incapacitate de a accepta că nu mai poate schimba nimic din
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
și incapacitatea de a duce până la capăt crucea pe care i s-a năzărit că o alesese în 1971 este trecută pe lista slăbiciunii celorlalți. Câtă vreme dl Breban nu reclamă merite imaginare, nici un om de bună-cuviință nu-i poate reproșa că, după întoarcere, a tăcut mâlc, rezistând „numai” prin cultură. Cei mai mulți am ales această cale. Dar dl Breban e făcut să pluseze, chiar dacă așa ceva îl aruncă în minciună ori doar în ridicol. O Istorie (ori doar un compendiu pentru gazetă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Dodu Bălan și Ghiță Florea printre universitari și cu ținerea lui Adrian Marino la distanță de o catedră. Dimitrie Cantemir la grajduri și struțo-cămilele în jilțurile Academiei Română este oricând o posibilă siglă a insanității noastre socio-culturale. I s-au reproșat multe dlui Marino. Nu sunt Dumnezeu și nu am căderea să judec ceea ce nu știu până la capăt. Știu în schimb că suntem prea mulți cei vinovați de a fi trecut pe lângă acest mare cărturar cu superficialitate și suficiență. Mă simt
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a încercat să mă tempereze, să-mi arate și partea plină a sticlei - părțile acceptabile ale unui sistem pe care eu unul începusem să-l detest „prea în gura mare”. După excluderea mea din acel „colectiv redacțional”, avea să-mi reproșeze că nu l-am ascultat, că m-am expus prea mult și inutil. Dialogurile noastre deveniseră din ce în ce mai rare. Când se produceau, aveau o intensitate ale cărei resorturi nu aveam cum să le descifrez atunci. Spre sfârșitul anilor ’80, am primit
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Păiț, la 22, nu?” Râd din nou. După o emisiune televizată la care fusesem învitați de către dl Nicolae Manolescu, îi povestesc dlui Olăreanu întâmplarea al cărei „subiect” fusese. Se amuză și îmi spune: „Dacă ți-aș mărturisi ce mi se reproșează din cauza prieteniei cu dumneata și unde mi se sugerează că ar trebui să publicăm amândoi, te-ai lua cu mâinile de cap”. Asta și fac. Ce altceva poți face în față orbirii? Totușiț (Cotidianul, 23 mai 2002) Haita ( I ) Nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Este foarrrte frumos; foarrrte, foarrrte frumos”. Deși asemenea lui Buñuel, „tovarăș de drum” al Uniunii Sovietice, Alvaro Custodio e mai aproape de părerea lui Revel. Povestind acest episod la un sfert de secol de la derularea lui, autorul Absolutismului ineficace nu-i reproșează neapărat lui Buñuel că în anii Războiului Rece s-a aflat de partea Moscovei. Ceea ce i se pare cu adevărat de neiertat este abdicarea de la orice independență estetică. Și atunci, cu ce drept îl reneagă Buñuel pe Eli Lotar? Cu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de nevinovăție. În acest fel, devin agenți activi ai îndepărtării zilei în care România va fi un stat, cu adevărat, de drept. A doua - aveam să mă conving că până și cei mai vocali dintre amicii mei în a-mi reproșa, de atâția ani, că nu mă implic în politică, înțeleg, de fapt, să mă implic nu așa cum am dreptul să o fac, ci doar așa cum doresc ei, „de partea” celor pentru care nutresc ei simpatii. Furia unora a fost absolut
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
se facă teamă. Norocul meu a fost că cei de jos, auzind zgomotul motorului, au aprins luminile de semnalizare și am putut ateriza. Pe pistă mă așteptau Abeles și Ioana Cantacuzino. Îmi amintesc că m-au primit fără să-mi reproșeze că întârziasem... Da, au avut delicatețea să nu-mi reproșeze nimic, absolut nimic! Intuiseră desigur prin ce spaimă trecusem". După brevetare, Mariana Drăgescu lucrează la Aeroclubul Regal al României, și în această perioadă (1935 1938) are ocazia să cunoască personal
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
jos, auzind zgomotul motorului, au aprins luminile de semnalizare și am putut ateriza. Pe pistă mă așteptau Abeles și Ioana Cantacuzino. Îmi amintesc că m-au primit fără să-mi reproșeze că întârziasem... Da, au avut delicatețea să nu-mi reproșeze nimic, absolut nimic! Intuiseră desigur prin ce spaimă trecusem". După brevetare, Mariana Drăgescu lucrează la Aeroclubul Regal al României, și în această perioadă (1935 1938) are ocazia să cunoască personal câțiva celebri aviatori francezi care au vizitat Bucureștiul, piloți care
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
este sânge românesc care a curs pentru țară!". Un episod similar s-a petrecut și cu ocazia unei alte inspecții a ministrului, de data aceasta la Leul Romanescu, la aviația de vânătoare. Intra prin WC-uri și strâmba din nas, reproșându-i mereu lui Romanescu: "Ce-i asta, Leule? Ce-i asta, Leule?" Până la urmă, acesta, exasperat, i-a replicat: "Domnule general, unitatea mea nu constă dintr-un closet!". Jienescu, după câte știu, înainte de a face școala de pilotaj fusese învățător
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
chestiuni politice. Însă politica navală și atitudinea noastră din anii 1905, 1908 și 1911 treziseră în ei ideea că, în ciuda tuturor evenimentelor, conflictul va sfârși printr-un război. Exact la fel ca și la noi, în Anglia li s-a reproșat optimiștilor că nu au văzut limpede și că s-au lăsat duși de nas, în timp ce pesimiștii au fost ridicați la rangul de profeți. Chestiunea albaneză În acea epocă, primul război balcanic 20 se sfârșea prin prăbușirea Turciei, marcând astfel, dintr-
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
cu condiția să li se cedeze sârbilor și muntenegrenilor zona Scutari și Albania septentrională. Din motive dinastice, Majestatea Sa* împărtășea, la rîndul său, acest punct de vedere. Când i-am scris pentru a-l îndemna să rămână, cancelarul** mi-a reproșat cu asprime vina de a fi fost "un adversar al Austriei"; el mi-a interzis apoi proceduri asemănătoare și m-a oprit ca, pe viitor, să mai corespondez direct cu împăratul. Orientul și politica "Triplicei" Trebuie să ne eliberăm în
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
obțină o revizuire prin propriile mijloace și, special în acest sens, ea nu aștepta decât o ocazie favorabilă. Era de la sine înțeles că oamenii de stat vienezi puteau conta pe sprijinul nostru. Ei nu ignorau acest lucru căci li se reproșase, și nu o dată, "moliciunea" lor. La Berlin, se mergea până la a se preconiza o "reabilitare" a Austriei. Liman von Sanders 48 După ce am revenit la Londra, în decembrie 1913, în urma unui lung concediu, afacerea "Liman von Sanders" adusese o nouă
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
iar intenția mea era de a mă deplasa mai târziu în aceste orașe. Oamenii care nu cunosc uzanțele și obiceiurile din Anglia și ignoră importanța acelor public dinners sau care văd cu un ochi nefavorabil rezultatele activității mele mi-au reproșat că am dăunat, prin discursurile rostite, intereselor țării mele. Eu, din contră, cred că manifestările publice la care am luat parte și faptul că nu m-am dat în lături de la a proclama comunitatea noastră de interese economice a contribuit
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
i-a spus și lui că va declara război imediat ce Rusia va mobiliza. "De data aceasta, ei vor putea vedea că nu glumește deloc". Această insistență a împăratului în a afirma că, în acest caz, nimeni nu îi va putea reproșa vreo ezitare, a părut aproape comică. Exact în ziua anunțată de Helfferich a apărut, într-adevăr, ultimatumul Vienei adresat Serbiei. Eu m-am deplasat din nou la Berlin și am declarat acolo, în prezența lui Helfferich, că găseam atât tonul
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
și tinerelor femei să ducă, înainte de căsătorie, o viață la fel de liberă ca băieții". Toate ființele omenești sunt libere și egale, nu contenește a sublinia profesorul. Datorită lui, Monique ajunge să cunoască în sfârșit dragostea, seninătatea, izbăvirea. Tinerei fete care își reproșează că nu mai are a-i oferi decât un "trup vestejit", un "trup public", profesorul îi răspunde, plin de romantism, că pentru el trecutul nu există și că dragostea este întotdeauna începutul oricărui lucru... Succesul unui scandal Chiar dacă acest happy
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Les Demi-Vierges, La Garçonne stârnește un val de indignare în sânul societății postbelice. Victor Margueritte este acuzat a fi "pornograf, un individ care scrie pentru bani". Este bănuit că participă el însuși la orgii și scene de depravare. I se reproșează că "aduce daune țării sale în străinătate prin calomnierea femeii franceze"... Cum era de așteptat, Victor Margueritte neagă toate aceste acuzații. Așa cum făcuse și Marcel Prévost în 1894, scriitorul își prezintă romanul ca fiind o lucrare didactică și profilactică. Celor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
daune țării sale în străinătate prin calomnierea femeii franceze"... Cum era de așteptat, Victor Margueritte neagă toate aceste acuzații. Așa cum făcuse și Marcel Prévost în 1894, scriitorul își prezintă romanul ca fiind o lucrare didactică și profilactică. Celor care îi reproșează că "insistă asupra imaginilor care prezintă degradarea și viciul" le răspunde că "este o datorie să înfățișezi chiar până la a stârni dezgustul, spectacolul celor mai rele dintre turpitudini". Totuși, scriitorul iconoclast își primește fără întârziere pedeapsa. Pus întâi la stâlpul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nici însoțite, nici încorsetate, sunt cele mai amenințate. Dacă vor să-și păstreze intactă virtutea, trebuie să se apere ele însele de bărbați, despre care se știe că sunt ușuratici și lipsiți de scrupule. Aceștia din urmă în schimb, le reproșează mai mult ca oricând tinerelor fete "castitatea lor sadică"96, nevinovăția lor perversă. Ca semn al acestei neîncrederi reciproce reînnoite, în vocabularul curent încep să apară termeni noi. Nu se mai vorbește de "cochetă", ci mai curând de "înțepată", de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
murdărească trupul soției sale, odată cu cuvintele de adorație prin care-și proslăvește dragostea. Când Hugo ajunge în sfârșit s-o posede complet, tânăra femeie încearcă o imensă dezamăgire. Relațiile sexuale dintre cei doi se dovedesc dureroase pentru Anaïs, care-i reproșează soțului ei că este "sensibil în toate cele, dar complet orb în acest domeniu". La urma urmei, ce importanță are, cugetă totuși tânăra soție, care află în această căsnicie "un adăpost, un tihnit ascunziș întunecos și sigur". Hugo, care devenise
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rolul principal, nu să "stea pe tușă". Când i se întâmplase așa ceva lui Bab, într-o seară din 1948, Jacqueline, una dintre prietenele ei, nu întârziase să-i vină în ajutor. I-a spus câteva vorbe de însuflețire, i-a reproșat că "stă bosumflată" și a îndemnat-o "să facă ceva", să "meargă să cucerească un băiat"151. Jocurile iubirii și ale cruzimii Mai mult chiar decât această solidaritate și complicitate, între prietene exista, subliniază Bab, o anumită emulație. Ca într-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]