5,422 matches
-
aur școala medie nr. 1 din Bălți, a făcut studii la Institutul de Cultură din Moscova, în 1971 a montat pe „V. Alecsandri” din Bălți spectacolul său de diplomă „Tribunalul”. Actor, regizor, prim-regizor, apoi și director artistic al Teatrului republican de păpuși „Licurici”. A montat spectacole nu numai la Chișinău, ci și la Craiova, Kiev, Simferopol, Moscova și Sankt-Petersburg. Premiul Național în domeniul literaturii, artei și arhitecturii. Reciful „Stânca Mare”, Grota de la Cobani și Țara Bâtlanilor sunt cartea de vizită
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
iscusit al gospodăriei, care pe parcursul a 2 decenii, s-a aflat printre cele mai înaintașe în republică. Situația s-a schimbat pe parcursul ultimelor decenii, când agricultura Moldovei cedează o parte a pozițiilor cucerite anterior. Comuna Ciocâlteni a aderat la programul republican „Pământ”. Primăria a repartizat locuitorilor cote-parte de ogor, aceștia asociindu-se în diverse asociații agricole. În ultimii ani, mulți locuitori ai satului au renunțat la prelucrarea individuală a pământului din lipsă de mijloace tehnice și bănești. Exodul moldovenilor peste hotarele
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
și 8 persoane alte naționalități. Primarul satul este Preașcă Elisei (PLDM). În primul tur din cadrul alegerilor locale din 5 iunie 2016 la funcția de primar au fost înscriși 6 candidați. Rezultatele turului în ordine crescătoare sunt: Sinogaci Ion din partea Partidului Republican din Moldova - 3,62%; Andrițchi Edic din partea Partidului Liberal - 6,97%; Rusnac Victor din partea Partidului Democrat din Moldova - 20,19%; Bostan Veaceslav din partea Partidului Comuniștillor din Republica Moldova - 26,11% și Preașcă Elisei din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova - 43,12
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
în 1990. Bibliotecă publică a fost transferată din casa de cultură în incinta primăriei, nu este spațiu pentru sală de lectură, fondul de carte este învechit. În sat activează colectivele folclorice „Comoara”, format de elevii din școală, laureați ai concursurilor republicane al cîntecului folcloric pascal, ostășesc și al tradițiilor și obiceiurilor de iarnă, conducător artistic Platon Elena și „Comoara satului”, format din femeile satului, conducător artistic Ursachi Efrosenia. Este la început de cale crearea muzeului satului, asupra căruia a lucrat Ion
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
Sunt mobilizați toți bărbații, care puteau ține arma în mîini. 39 de bărbați dintr-un sat mic e mult prea mult. Trec însă cîțiva ani și se abate o altă năpastă pe oamenii istoviți de război și foamete - colectivizarea. Ziarul republican "Sovetskaia Moldavia" redă întemeierea kolhozului "Lenin" din Groznița ca o mare "bucurie" pe capul localnicilor. Nu rămîne în urmă cu odele sale nici "Moldova Socialistă". Apoi, fără zăbavă, vin și represaliile. Sunt deportați în regiunea Kurgan Mitrofan Mitrionoc și soția
Groznița, Briceni () [Corola-website/Science/305224_a_306553]
-
aluviuni nămolind astfel o mare parte din casele așezate mai aproape de pârău, ceea ce i-a determinat pe locuitorii satului să-și mute gospodăriile pe pantele dealurilor ce înconjoară satul. Actualmente satul este înconjurat din trei părți de șoseaua de însemnătate republicană pe o distanță de 8 km, construită în anul 1942-1943. În vecinătatea satului Pohoarna în partea de est numai la o distanță de 3 km se află satul Cotiujenii Mari înființat în anul 1553. În partea de nord se învecinează
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
deschide focul. Țara părea că alunecă spre un război civil. Ludovic Filip a renunțat la tron și s-a proclamat Republica a II-a în februarie. Ludovic-Filip a murit în exil în Anglia, în anul 1850. Guvernul era dominat de republicani moderați care au încercat să constituie cât mai repede un guvern pentru a nu-i lasă pe republicanii radicali să devină majoritari. Guvernul provizoriu a impus o serie de măsuri sociale. Unul dintre revoluționari, Louis Blanc, era cunoscut pentru scrierile
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
guvernul dorea să conducă moderat, s-au luat măsuri ca desființarea atelierilor naționale, fapt ce a dus la izbucnirea unor conflicte ce au degenerate pe 23-26 iunie în Paris. Insurecția se extinde în cartierele muncitorești. Fost conducător al Gardei Naționale, republican moderat, opus vederilor extremiste, a devenit premierul Franței. Insurecția este înfrântă în cele din urmă, dar va reprezenta un punct de plecare în privința polarizării opțiunilor. Centrul (republicanii moderați) au fost recul pentru extreme. Constituția a fost elaborată, bazată pe separarea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
putea fi discutat și votat pe capitol și se puteau verifică sumele și cheltuielile. În 1863 au loc alegeri libere. Administrația imperial nu mai intervenise. Opoziția putea să se manifeste. În corpul legislative s-a creat un mic grup de republicani și un grup de liberali în poziția de opoziție. Adolphe Thiers, adept al liberalismului, s-a întors din exil. Procesul de liberalizare a continuat și au fost impuse măsuri sociale în 1864 prin care se putea permite constituirea sindicatelor și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
În Internațională I s-au înscris 250 000 de francezi. Nu existau partide organizate, ci doar secții naționale. În 1867 deputații au primit drept de interpelare. În 1868, legile restrictive despre presă au suferit modificări radicale. Puteau fi publicate ziare republicane și chiar ziare de opoziție acerbă la adresa lui Napoleon al III-lea. În 1869 au loc ultimele alegeri în care s-au desfășurat campanii electorale fără ca puterea imperială să intervină. Opoziția organizându-se bine, alcătuită din liberalii lui Thiers și republicanii
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
poporului, alegerea funcționarilor, introducerea unor impozite care să-i taxeze pe cei bogați. Susținătorii lui Napoleon au câștigat, dar nu au avansat destul, opoziția reprezentând încă o forță de luat în seama. În fruntea guvernului a fost numit Ollivier, fost republican, care dorea să formeze un guvern bazat pe o mare majoritate parlamentară. Pentru a-și consolida regimul, dar fără a renunță la măsurile liberale și realizând că opoziția are dreptul de a se exprima și organiza, Napoleon a organizat ultimul
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
și comandă. Doar 30 000 de soldați erau disponibili de lupta, conduși de reprezentanți aleși. Era singură forță militară semnificativă din capitală. Avea propriile ei viziuni politice și convingeri de stânga. Avea un rol politic evidențiat prin pozițiile adoptate față de republicani de către Comitetul Central al Gărzii Naționale. Au urmat lupte între guvern și militarii Gărzii Naționale. Au fost comise două tentative de lovitură, dar care au fost dejucate. Guvernanții francezi s-au refugiat spre vest, alături de parlamentari, stabilindu-se la Bordeaux
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
obținerea controlului asupra instituțiilor. Republica a treia nu avea o constituție, fiind adoptate ulterior o serie de legi care vor constitui baza constituției. În 1871, la Bordeaux, Adolphe Thiers este ales președinte al statului, fiind un compromise între monarhiști și republicani.Consideră că încă nu era momentul potrivit să se abordeze formă de guvernare. Acesta a încălcat acest acord ulterior și s-a proclamat în favoarea republicii. Legitimiștii și Orleaniștii susțineau revenirea monarhiei, ambele formând o mică majoritate. Cele două grupări cădeau
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
și acceptat de întreagă populație a Franței. Nu se putea ajunge la un acord și inflexibilitatea contelui de Chambaud a făcut ca Franța să nu revină la monarhie. În 1873, cel de-al treilea președinte al Franței, Patrice de MacMahon (republican moderat), Duke of Magenta, a refuzat să-i permită prezența pretendentului în parlament. Eșuează astfel cea mai mare tentative de reinstaurare a monarhiei. Thiers nu mai respectase acordul de la Bordeaux și va fi pus în inferioritate de majoritatea monarhistă, în locul
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
guvern cu calități îndoielnice și un președinte care avea un rol decorative. În 1886, datorită unei combinații politice de culise, prin diverse influențe, generalul Boulanger a devenit ministru de război. Nobilii francezi aveau simpatii monarhiste în continuare în timp ce generalul era republican convins și patriot. Boulanger făcuse declarații belicoase față de Germania. Guvernul a fost remaniat, iar Boulanger a fost demis. În 1872, printr-o lege, armata avea interdicția de a face politică. Militarii nu puteau să voteze. Boulanger a fost transferat în
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Guvernul a fost remaniat, iar Boulanger a fost demis. În 1872, printr-o lege, armata avea interdicția de a face politică. Militarii nu puteau să voteze. Boulanger a fost transferat în provincie și a fost scos din armată. Partizanii săi republicani doreau un regim autoritar, un guvern mai puternic și s a fie introdus un referendum, deși constituția din 1875 îl interzicea. Se cerea că responsabilitatea executive să fie preluată de președinte. De Boulanger s-au apropiat bonapartiștii, socialiștii radicali și
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
de cei republicanii de stânga, socialiști, militanți pentru drepturile omului și francmasoni. Politică franceză se orienta tot mai mult spre socialism. În 1899, forțele de stânga au format o alianța electorală și au câștigat alegerile, constituind un guvern de apărare republican sub conducerea premierului Waldeck-Rousseau. Guvernarea a durat trei ani și în 1901 a fost adoptată o lege asupra asociațiilor, organizațiilor și partidelor politice ce se pot formă în mod legal. Republica a Treia a dus în perioada 1870-1914 o politică
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
de Miniștri, a propus oprirea inflației prin asanare bugetară, creșterea impozitelor și împrumuturilor externe, însă neavând succes, a demisionat. În 1924, alegerile sunt câștigate de coaliția de radicali și socialiști, iar Millerand, nemulțumit, a demisionat și el, fiind succedat de republicanul moderat Doumergue. Liderul Partidului Radical, Eduard Herriot, a devenit premier, conducând un guvern radical omogen, susținut de socialiști care nu puteau să fie la guvernare pentru a nu înstrăina mediile de afaceri franceze. Se urmarea recunoașterea drepturilor sindicale pentru funcționari
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
ale comuniștilor, socialiștilor și radicalilor. În ianuarie 1936 CGTU s-a unificat cu CGT în ciuda diferențelor pentru a înlătura guvernul de dreapta. În aprilie-mai 1936, socialiștii, radicalii și comuniștii au participat la un program comun și fundamental pentru apărarea libertăților republicane și progresului social, Frontul Popular câștigând majoritatea în Camera Deputaților, iar noul guvern era condus de socialistul Leon Blum, având doar miniștri socialiști și radicali, susținut de PCF. În mai 1936, în urmă succesului Frontului Popular, au loc mișcări de
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
-și atribuie puteri absolute și astfel să distrugă sistemul politic al vechii republici române, deoarece cunoștea exemplul asasinatului lui Iulius Cezar în anul 44 î.Hr., care fusese acuzat de senatorii români că ar fi vrut sa îngrădească drepturile și libertățile republicane. Astfel, a creat principatul, un regim politic în care se păstrau toate funcțiile și sarcinile din vechea republică, dar toate funcțiile publice importante erau ocupate de Octavian. Chiar dacă avea titlul de „princeps civium”, în practică, cel mai important titlu pe
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
încarcerarea imediat după ce s-a implicat în acestea. În timp ce era în închisoare, acesta a ajuns la concluzia că Italia ar putea - și trebuie - să fie unificată și și-a formulat propriul program de stabilire a unui stat liber, independent și republican cu Roma ca și capitală. Mazzini după ce a fost eliberat în 1831 s-a dus la Marsilia, unde și-a organizat o nouă societate politică numită "La Giovine Italia" (Tânăra Italie). Noua societate, al cărei motto era „Dumnezeu și Poporul
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
a ordonat emanciparea evreilor în toate teritoriile de sub hegemonie franceză. Evreii bogați, ca și francezii, organizau saloane; unii "salonnières" evrei țineau întâlniri importante în Frankfurt și în Berlin, în care intelectualii germani și-au dezvoltat propria lor formă de intelectualism republican. În deceniile ce au urmat, aproape imediat după înfrângrea Franței, reacția împotriva amestecului dintre evrei și creștini a limitat impactul intelectual al acestor saloane. Dincolo de acestea, evreii au continuat un proces de germanizare prin care au adoptat intenționat limba și
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
iubitori de teatru, de amatori. Această mișcare este încurajată de organizarea unui festival care a purtat numele marelui dramaturg român Ion Luca Caragiale, ulterior încadrându-se în festivalul „Cântarea României”. Calitatea interpretării la unele colective a fost răsplătită cu premii republicane. Era chiar o mândrie a unui orășel de provincie ca trupa casei de cultura să fie recompensată în asemenea mod. Nu mai vorbim de asemenea trupe a unor cămine culturale rurale. În unele orașe dezvoltate odată cu industrializarea lor , statul a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
se preta la o împărțire în două. Pe de altă parte, cele două centre majore de populație erau situate în colțurile nord-estic, respectiv sud-estic ale teritoriului, la sute de kilometri distanță. În fine, la nivel național, era presiune din partea Partidului Republican ca să existe mai multe voturi în Congres (patru senatori în loc de doi, respectiv mai mulți reprezentativi). Nu trebuie neglijată nici dorința locuitorilor de a îmbrățișa ideea a două entități administrative diferite, datorită unor multitudini de factori, așa cum ar fi cel cultural
Dakota (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/304845_a_306174]
-
cursurile Facultății de Automatică și Calculatoare, profilul Știința Sistemelor și a Calculatoarelor din cadrul Universității Tehnice din Cluj, obținând titlul de inginer diplomat, specializarea Automatică și Informatică Industrială, în anul 1995. A urmat ulterior cursuri pentru tineri lideri politici la International Republican Institute: Young Political Leader's School (1996-1997), Fundația pentru Pluralism și DAC Ungaria: Building the Future Together (1998-1999), National Democrat Institute: Political Parties Exchange: Campaign Management - Washington DC (1999) și la Robert Schumann Institute, Political Leader School - Budapesta (2000). În
Zsolt Nagy () [Corola-website/Science/304859_a_306188]