4,632 matches
-
determinînd la urma urmei o înnoire profundă a romanului. Polifonia se articulează în jurul reminiscențelor conștiente sau involuntare universului sociocultural și lingvistic al "țării de dincolo", transpuse în imaginarul cultural și lingvistic al "țării de aici". Legătura nu e niciodată complet ruptă, pe de o parte, rădăcina nu e niciodată înfiptă adînc, pe de altă parte, avem de a face mai curînd cu o structură rizomică, pentru a evoca modelul epistemologic definit de Deleuze și Guattari. Orice element îl poate influența pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ilustrată literar de textele a doi scriitori expatriați unguroaica-elvețiană Agota Kristof (cu trilogia sa Le Grand Cahier, La Preuve, Le Troisième mensonge) și românul-elvețian Marius Daniel Popescu (La Symphonie du loup și Les Couleurs de l'hirondelle) este că identitatea ruptă și identitatea recompusă se întîlnesc într-un fel de no man's land, un spațiu al intervalului, unde cei doi "gemeni" ai Eu-lui sfărîmat se devorează reciproc, se substituie unul altuia, sau se tolerează cu dificultate. Pornind de la exil, se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
narațiune răscolitoare și revoltătoare, care te ține cu sufletul la gură că Răul e unic, fie că-l îmbrăcăm în mantale ponosite sau în costume Armani dichisite, fie că răzbate din demagogice sloganuri ingurgitate de popor și din trosnetul oaselor rupte ale disidenților, sau că rînjește ironic pe la colțuri de cuvinte parfumate, blînde și ucigător insinuante. Prețul e același vieți curmate, destine îndoite, alienare tragică, de nici nu mai știi dacă o moarte brutală nu e preferabilă unei singurătăți mutilante. În
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Același sînge glacial le scaldă pe toate, chiar dacă scriitoarea are grijă ca limba să fie pe cît posibil dulce și calmă, pansament verbal pentru răni deschise. Proza fierbinte a Sofiei Oksanen desenează fluid și dramatic profilul unei țări cu istoria ruptă, care își revine cu greu după decenii de oprimare brutală. Dar și profilurile a două femei, care, în acest huis clos din căsuța Aliidei, nu ajung să se urască, ci dimpotrivă, să se înțeleagă și să se susțină în încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pieptănat, aranjat într-un mod plăcut. Nu-l lăsa să-ți intre în ochi, ci tunde bretonul deasupra liniei sprâncenelor sau prinde-l! b) Îngrijirea hainelor Hainele trebuie să fie curate și bine călcate. Nu te îmbrăca cu haine descusute, rupte sau cu nasturi lipsă! Îmbracă-te adecvat fiecărui anotimp, cu haine nici prea largi, dar nici prea strâmte! Încălțămintea să nu fie prăfuită, ci curată, lustruită și potrivită cu locul în care te afli. Parfumul trebuie să lase un miros
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
omului care suferă. Se pare a se zări și un dostoievskism pe cale secundară, după Zola și frații de Goncourt. Vlahuță nu e creator și opera lui e mai mult un reportaj scris curat, un album de "icoane șterse", de "file rupte", de impresii luate "din goana vieții". A și formulat o estetică a instantaneului. Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
impenetrabilă. De aceea eroii sunt mai ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire, lăsîndu-se rar pe la crâșmă spre a-și revela automat "taina". Multă vreme, în felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba ruptă, zgîrcită", a omului "mocnit și neguros" din locurile cu populație rară, unde nici nu se știe de meșina în care stă închis Caraoschi și de scrisorile pe sârmă. Pe cutare moșie, ca într-o "Brazilie" din vremea emigrării, s-au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
naiva florilor urgie, Se-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă. În van trimite-un gând de pace un miros blând de iasomie Și flutură-n deșert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă. Dăm și de serafimul mallarmean în chipul îngerului spunând o baladă: Sunt seri când murmurul furtunei e-așa de blând încît ai spune Că s-a ascuns în umbr-un înger și povestește o baladă. Pe-astfel de seri, fără de voie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
TEODORESCU Simbolist în fond, Virgil Moscovici a evocat contemporan cu Ion Barbu marile forțe cosmice, Ghețarul, Caverna, Lava, Cascada, Potopul, Apele, nu fără vigoare. Poeziile lui D. N. Teodorescu sunt sentimentale și fără sânge. Sunt grațioase însă câteva creionări: "zmeul rupt", ca simbol al zădărnicirii aspirațiilor infantile, corăbiile de hârtie, modestă imagine pentru versurile cu care poetul înțelege să înfrunte moartea: Privind în mine și privind departe, Din foile sortite pentr-o carte, În așteptarea orei ce-o să vie, Pornesc în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă lăsați, Zburați ca zmei Înaripați... și un fel de melancolie focoasă a vagabondajului pe pustă în stil Lenau-Liszt: Pe drumuri pietroase și rupte Ce boarfe și zdrențe-n căruță! Scârțâie căruța mea. Ăsta e trecutul meu? Mă-ntorc din pierdutele lupte Nici cea mai sărmană chivuță Și mă duc iar undeva... N-ar plăti pe ele un leu. Versurile memorabile sunt acelea în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și mai departe vor găsi că unul a legat araci în via părintească și celălalt a ținut coarnele plugului pe moșia părintească și la urmă, că amândoi sunt viță de țăran românesc, pe care nu-l faci străin nici în ruptul capului și bună pace. Cine n-a simțit până acum că în mucul condeiului nostru e mai multă naționalitate adevărată decât în vinele tuturor liberalilor la un loc, acela sau sufere de boala din născare ce nici un leac nu are
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
redactarea textelor: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales în ceea ce privea alegerea vorbelor și ținea să dea la tipografie manuscriptul curat și citeț. Împrejurul mesei lui de scris era deci mereu plin de hârtii rupte"258. Pasiunea pentru gazetărie se simte în fiecare literă a articolelor eminesciene, în ciuda unor afirmații întâlnite în manuscrise: "Sunt strivit, nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc. Aștept telegramele Havas ca să scriu, iar scriu de meserie, scrie-mi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tare, apoi le scria. Mai înainte apoi de a le da la tipar i le citia apoi cuiva și, dacă nu era mulțumit de ele, le prescria din nou. Împrejurul mesei lui de scris era deci mereu plin de hărtii rupte"301. Regăsim în aceste rânduri imaginea unui Eminescu extrem de riguros în ce privește forma textelor dedicate tiparului, care trece prin travaliul variantelor până la obținerea unui text care să-l mulțumească. Adresându-se unei categorii largi de public, limbajul publicistic este guvernat de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
punctele (Regulii) deja amintite și altele, notate pe o foaie, cerând ca Scaunul Apostolic să-i aprobe cererea. În ce măsură domnul papă a aprobat Ordinul Sfântului Francisc cu privilegiul său 6. Atunci papa, privind cu atenție la acel frate cu haina ruptă, fața neîngrijită, barba lungă, părul ciufulit, sprâncenele negre și lăsate, după ce a citit cererea lui, atât de îndrăzneață și imposibil de pus în practică în mod normal, i-a spus cu dispreț: «Pleacă, frate, și caută-ți niște porci, căci
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deoarece aceste locuri nu mai puteau fi folosite în scopuri profane], era atât de zelos pentru sărăcie, încât în timpul unui capitul provincial s-a așezat cu cei din urmă frați pe podeaua refectoriului, îmbrăcat cu o haină foarte săracă și ruptă. 111. I-a urmat vicarul său, fratele William de Nottingham, ales în unanimitate și confirmat de cei în drept. Fratele William, deși nu avusese experiența funcțiilor inferioare, adică pe cea de guardian și de custode, a administrat cu atât de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
avea și o conștiință mai bună». 119. Fratele Petru a relatat că, atunci când unii clerici ai arhiepiscopului Edmund i-au cerut o favoare pentru una dintre rudele sale ce era cărăuș, acest sfânt episcop a răspuns: Dacă căruța sa este ruptă, eu o voi repara ca răsplată pentru rugăciunile voastre; dacă însă nu poate fi reparată, eu voi cumpăra alta, însă fiți siguri că eu nu voi schimba statutul acestei persoane». De asemenea, atunci când i-au oferit bijuterii prețioase și insistau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Împiedică, pur și simplu, pe Alecsandri să se apropie de masa de scris. El și-a construit un protocol și protocolul a devenit o habitudine de la care nu Înțelege să se abată. Cum un arbitru al eleganței nu acceptă În ruptul capului să iasă cu o cravată care nu se potrivește Întocmai cu nuanța costumului, tot astfel poetul nu pune mîna pe toc dacă soba nu trage cum trebuie, dacă ora nu este potrivită... Într-o dimineață se trezește aproape asfixiat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vorba de o banală potcoavă, ci de una ,,aruncată din zburătură de galop"61. Imaginația scriitorului Aurel Brumă este una de basm. Descrie o potcoavă aruncată de un armăsar alb, smântâniu. Trebuie să simți din privirea și încordarea ființei lui ,,ruptul potcoavei". În jocul narativ este prezent și simbolismul scoabei din ,,îmbinătura de lemn a bisericii..."62, unealtă magică folosită la descântatul apei sfințite. Prin magicele practici demult furate, Sara ajungea la captarea răului celorlalți în ,,alcătuirile argintii din adâncul vasului
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
maeștrii lor din Nürnberg. Și atunci, șoapte, spume șterse la repezeală În colțul buzelor. Să nu observe. Înjurături svârlite În siguranța anonimatului. Trebuiesc ținuți la ochi, ca potăile care latră după uluci bine prinse, să nu scape pe lângă o scândură ruptă și să muște. Până le sosește să plătească așa cum le-a sosit și altor Vieri și Vartici. Și mai sunt alții pe lângă umbra cărora trece timpul. Așa le-o fi trecut și-n vremea ororilor dela Herța și din Ucraina
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mea, săvârșisem un furt. Furasem de la poporul meu hrana de care are nevoie, cântecele de care are nevoie. Nu cântece mărunte Îi trebuie lui, În care nisipul mărunt al versurilor se scurge ca Într-un vas de sticlă. Nu cântece rupte de frământările oamenilor. Ci cântecul plin și amplu În care să se audă muzica mărețului efort colectiv, În care să se oglindească fața omului nou care apare, care crește În Republica noastră. Dacă ați putea voi Înțelege cât de bogată
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în silabe. PUIUL DE CĂPRIOARĂ Ieri am plecat cu bunicul la pădure.Sub un stejar mare, culcat pe iarba moale, am văzut un pui de căprioară. Ne-a văzut și a încercat să se ridice, dar nu putea. Avea piciorul rupt. Atunci eu Spune ce ai fi făcut tu, ca să ajuți puiul de căprioară? 20. Cuvintele date au mai multe înțelesuri: toc, nouă, poartă, ochi, broască. Formulează propoziții cu aceste cuvinte. . Taie însușirile care nu se potrivesc verii: Soarele dogoreste, se
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
trecută în categoria spitalelor permanente (spital de categoria i). Până în anul 1900 aici au activat doctorul Pavel Șindelca și, ulterior, doctorul Fr. Muller. În cadrul spitalului puteau fi tratate atât bolile interne - friguri, reumatism, oftică -, cât și bolile dinafară - buboaie, ciolane rupte, patimi galicești (bolile venerice). În anul 1898, conform raportului întocmit de Primăria Bacău, cu ocazia expunerii proiectului de buget pe exercițiul 1899-1900, în spitalul comunal „Pavel și Ana Cristea” lucrau un medic de spital, un subchirurg (ce locuia în interiorul spitalului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
lor galo-roman. În schimb, au fost descoperite mai multe sanctuare a căror cronologie se întoarce în timp la epoca preromană, ca incinta în formă de patrulater de la Gournay-sur-Aronde (Oise) cu o groapă conținînd numeroase oseminte de animale amestecate cu arme rupte sau îndoite, conform ritualului. Descoperirile de obiecte din epoca galică preromană sînt tot atîtea mărturii ale originalității producției artistice a celților, mai ales în prelucrarea metalului; bijuterii de aur, coliere sau *colane, brățări, arme decorate, la care se manifestă o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
liber în momentul cînd se hrănesc, cașalotul își află hrana în zonele misterioase din adînc, încît numai prin deducție se poate afirma în ce anume constă aceasta. Cîteodată, cînd e urmărit îndeaproape, cașalotul elimină ceea ce se presupune că sînt brațele rupte ale sepiei - unele dintre ele avînd o lungime de peste douăzeci sau treizeci de picioare. Marinarii își închipuie că monstrul, căruia îi aparțin aceste brațe, se folosește de ele pentru a se fixa pe fundul oceanului și că, spre deosebire de celelalte specii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de moarte. în fuga lui deznădăjduită, monstrul dădea din colț în colț, iar după fiece val pe care-l spărgea, se scufunda spasmodic în mare sau își înălța pieziș spre cer aripa zvîcnitoare. Văzusem cîndva o pasăre cu o aripă ruptă descriind cercuri în văzduh, într-o încercare zadarnică de a scăpa de șoimii-pirați. Dar pasărea are glas și-și face cunoscută, cu țipetele ei, spaima, pe cînd frica acestei mute și uriașe dihănii a mării era ferecată în ea, țintuită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]