4,463 matches
-
cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă pân` la masă / Fașa dalbă de mătasă, / La Maica Precista-n brață / Cine șeade după masă? / Crăciun și cu Crăciuneasa / Și cu Ion/ Sânt Ion, / Nănașul lui Dumnezeu. / Tot cinstește / Și mărește, / Din pahar nu mai gătește. / În fundul paharului, / Scrisă-i frunza iadului / Și-n toarta paharului, / Scrisă-i floarea raiului / Și-n gura paharului, / Scrisă-i luna / Și lumina / Și soarele cu căldura
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sărbătorilor" face parte organic din viața țăranului român, timpul transformă realitatea i-mediată în spațiu sacru, numărându-se pe momentele sacre ale zilelor care se "țin" pentru norocul și sănătatea casei, sau pentru primejdii, pentru șerpi, pentru recoltă: de exemplu, Sânt Toader este serbat de fete pentru a le crește părul și să fie frumos; în ziua de 1 martie nu se lucrează pentru a domoli mânia babei Dochia, iar frigul de primăvară să nu facă pagubă pe câmpuri; Alexiile se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
alte gujulii care ies din pământ; joile de după Paști și până la Duminica Mare sunt ținute de femei pentru ca grindina să nu le bată holdele; Sfântul Pricopie se ține pentru lupi, ca să nu le mănânce vitele; de ziua lui Pălie sau Sânt Ilie nu se lucrează pentru tunete, trăsnete; Foca este o zi de foc și este interzis a lucra pentru "a nu arde" pământul; la Pintili călătorul se spune că "se călătorește" vara și se ține pentru boală; Sfântul Andrei este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Până ajunsem la văzduhul rar, Ne înălțarăm apoi pă aproape, Colo pe unde zodiile răsar, Trecând printre niște locuri puste, Nouă vămi și nouă punți înguste. De abia în urmă, cu multă trudă, Ajunsem la poarta ha dă rai; Iar Sânt Petru, căutând pă o hudă, Așa zise cu sântul său grai: - Dar tu, măi țigane, ce cauți aiciîn cămașă cusută cu arnici? Nu știi tu că în trupul păcătos Nu este slobod a intra nimărui Aici în raiul nostru frumos
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poimâine în existență, sfârșind prin a crea istorie. Viitorul ne poate rezerva încă multe și interesante surprize. Deocamdată dimensiunile fractalului terorism par a se grupa conform structurii unui arbore. Este vorba, parafrazându-1 pe Culianu, de Arborele Terorismului Românesc. Unele ramuri sânt de acum vechi, chiar bătrâne - cum ar fi ramura "Securității " sau cea pe care se leagănă "agenturile străine", iar altele sunt doar simple mlădițe (de exemplu: teroriștii au fost "arabii", "deținuții"). Toate împreună dau însă seama de controversatul fenomen al
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
face? Toader: El o fi știind, că ne-o mai spus să fim de azi înainte cetățeni. Suzana: Cum cetățeni? Să vă-nchidă la cetate? Toader: Dracu să-i discurce (scapă jos condicile ce ține subțioară). Suzana: Da aceste ce sânt Toadire? Toader: Condici de însemnat toți trecătorii prin sat; tabloane de gâște, rațe, pui de găină, ouă, toate! Comic ieftin, nenatural, dar din care se vede ciocnirea dintre "civilizație" și viața românească de sat și din care se vede și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
predicativă, ipostaza copulativă, ipostaza unipersonală și cea în care a fi este regent pentru forme verbale. Această separare a valorilor verbului a fi corespunde concepției sintactice a autorilor dicționarului. În ipostaza predicativă a fi are următoarele sensuri: (1) Și de sânt, și de am viață, dar lumea ce-mi folosește? (Conachi) − "a exista, a avea ființă"; (2) N-am sărit peste garduri niciodată, de când sunt (Creangă) − de când sunt "de când trăiesc, totdeauna, (în legătură cu o negație) niciodată"; (3) Aici tot e cum e
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să fii, dar nici lucru curat nu ești (Creangă) - predicatul este un substantiv; (16) Nu e prost cel ce mănâncă șapte pâni, ci cel ce i le dă (Zanne) − predicatul este un adjectiv; (17) Dragul tatei, nu da, că eu sânt! (Creangă) - predicatul este un pronume; (18) Vai de pielea ta are să fie! (Creangă) - predicatul este un adverb ori o interjecție; (19) Nu iaste altul ca tine (Biblia 1688) - predicatul este al doilea membru al unei comparații; (20) [Boii] sânt mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
eu sânt! (Creangă) - predicatul este un pronume; (18) Vai de pielea ta are să fie! (Creangă) - predicatul este un adverb ori o interjecție; (19) Nu iaste altul ca tine (Biblia 1688) - predicatul este al doilea membru al unei comparații; (20) [Boii] sânt mai buni de înjugat la car (Creangă) − a fi bun de "a fi potrivit, a se potrivi la ceva"; a fi bine de "a fi momentul, situația, împrejurarea oportună"; (21) Se vede lucrul că nici tu nu ești de împărat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
oficială incoloră la pledoaria pasionată stârnită de un moment de criză emoțională. Limba vorbită este plină de elementele iraționale și de schimbările contextuale ale limbii, istorice, deși există momente când aproape că atinge precizia descrierii științifice, în limba vorbită semnele sânt numai rareori folosite în mod conștient pentru calitatea lor sonoră. Totuși, această atitudine conștientă apare în simbolismul sonor al numelor și acțiunilor sau în jocurile de cuvinte. Fără îndoială, limba vorbită încearcă foarte frecvent să obțină, rezultate practice, să influențeze
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ce-l apărară cu sângele lor atâtea veacuri, de a avea prinți pământeni" (Aaron, 1835, p. xv). De-a lungul "întunecatului" secolul fanariot, sentimentul național s-a atrofiat, iar "duhul românilor" a adormit până într-acolo încât "rumânii [...] uitară că sânt rumâni" (Aaron, 1835, p. p. xv). În cele din urmă, independența și "rumânismul triumfă" împotriva fanariotismului prin Revoluția de la 1821, care "dete o lovitură electrică duhului rumânesc, și se puse temeiu la renașterea țării rumânești" (Aaron, 1835, p. xviii). Diferențele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Ștefan cel Mare, lui Mihai Viteazul; dar, domnilor mei, și nu mă rușinez a vă zice că acești bărbați, pentru mine, sânt mai mult decât Alexandru cel Mare, decât Anibal, decât Cesar; aceștia sânt eroii lumii, în loc că cei dintâi sânt eroii patriei mele. Pentru mine bătălia dela Războieni are mai mare interes decât lupta dela Termopile, și izbânzile dela Racova și dela Călugăreni îmi par mai strălucite decât acelea dela Maraton și Salamina
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ștefan cel Mare, lui Mihai Viteazul; dar, domnilor mei, și nu mă rușinez a vă zice că acești bărbați, pentru mine, sânt mai mult decât Alexandru cel Mare, decât Anibal, decât Cesar; aceștia sânt eroii lumii, în loc că cei dintâi sânt eroii patriei mele. Pentru mine bătălia dela Războieni are mai mare interes decât lupta dela Termopile, și izbânzile dela Racova și dela Călugăreni îmi par mai strălucite decât acelea dela Maraton și Salamina, pentrucă sunt câștigate de cătră Români! (Kogălniceanu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]