7,856 matches
-
liceu cu tine, sunt În clasa a IX-a la seral”, atât mai apucă să-ți spună și se strecoară hoțește spre hala unde mașinile huruie Îngrozitor. Apeși cu furie cuțitul de strung În piatra polizorului și În jerba de scântei, care ți se mântuiește sub privirea inundată de lacrimi, te Întrebi cine este Polixenia, cine este această strungăriță și, În general, ce rost mai are să treci pe la laborator. Cu un gust În gură și pe buze, metalic, dulce, acru, sărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și colegul tău, Călin Țanovici. El are o iubită pe care o cheamă Vișinica. Împreună, mâncați o ciorbă de burtă la un birt pe la capătul tramvaiului 10, apoi hălăduiți pe nesfârșitele maidane din spatele fabricii de cărămidă de la Dămăroaia, dincolo de Casa Scânteii spre Băneasa. Vorbiți despre Lucian Blaga și despre un roman american De veghe În lanul de secară. Lovindu-se de un ciot, Vișinica Își scrântește piciorul, Călin Îi leagă glezna cu o batistă și, În timp ce o sărută, acolo, lângă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pleci acasă cu vreo șapte lei În buzunar, nivelul bunăstării tale materiale s-a mai ridicat, fără a pune la socoteală și leafa de 750 de lei pe lună, În troleibuz citești nuvela Vuietul de Ion Lăncrăjan, publicată În ziarul Scânteia, iar acasă te Întâmpină privirea mută și Îndurerată a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi răspunzi: Cu toți banii câștigați o să-mi cumpăr cărți. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alături, datele comemorative 1870 - 1968. În prezidiul adunării au luat loc tovarășii Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreședinte al Consiliului general al A.R.L.U.S., Dumitru Popescu, membru al C.C. al P.C.R., redactor-șef al ziarului „Scânteia”, Ion Iliescu, membru supleant al C.C. al P.C.R., ministru cu problemele tineretului, Dan Marțian, secretar al Comitetului municipal de partid București, Florica Petre, muncitoare la Uzinele „7 Noiembrie”, Vasile Ciobanu, muncitor la Uzinele Grivița Roșie, precum și I.S. Ilin, ministru consilier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
copil și al mamei lui, ținându-se de mână, În spatele unui castel și al unei văi cu un drumeag ce rătăcește spre păduri, pictate pe o pânză pe care vântul o unduiește Încet ca pe o apă murdărită de culori. Scânteia Poporului. Dușmanii țării, trădătorii poporului. Mai ucigași decât ucigașii, mai vandali decât vandalii! Cetățeni, membri ai formațiunilor gărzilor patriotice! Alăturați-vă și acționați cu toată hotărârea Împreună cu unitățile armatei noastre! Toți cei ce pot folosi o armă - la arme! Capitalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ursuleți de pluș și șoricei În stil Beatrix Potter 2, cu ochelari cu rame din sârmă presărați din loc În loc. Ca de-obicei, Ruby luptase pentru viziunea ei, dar fără a se băga Într-o dezbatere adevărată de unde să sară scântei. În această chestiune, Ruby găsi că-i era extrem de greu să n-o facă pentru că era convinsă că abordarea ei era cea potrivită. Tatăl lui Ruby, Phil, a convins-o Într-un final să renunțe la idee. Îi spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din umeri și zâmbi. Ai un motiv mai bun? Continuă să rânjească la mine. Cei doi dinți din față - munca unui dentist din lagărul DP, eram gata să pariez - străluciră ca două faruri orbitoare într-o mare galbenă. Părul roșu scânteia ca un tufiș în flăcări. Ce naiba căutam aici? Bărbatul venea aici pentru că nu avea un alt loc în care să se ducă. Venea aici pentru că se temea să nu vină. Dar eu trăiam în altă lume. Nu îmi era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
caldă și de trupul lui Uri Îi trezi dorința de a-și pune chiar În clipa aceea degetele albe În palma uriașă a prietenului său, pistruiată și noduroasă ca a unui muncitor de la cariera de piatră și de-a crea scântei de spirit, care să schimbe În mod uluitor direcția discuției În fiecare clipă. Ca În urmă cu trei săptămâni, la Kropotkini, când Șula vorbea despre spaima ei față de fundamentalismul islamic, iar Fima a Întrerupt-o și i-a uimit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui cea mai dulce plăcere pe care o cunoștea: bucuria dăruirii. Și ce dacă nu era frumoasă? Femeile foarte frumoase trezeau În el un sentiment de umilință, amestecată cu Înjosire și servilism. Doar cele umilite și respinse aprindeau În el scânteia generozității din care Îi izvora Întotdeauna dorința. Dar dacă nu se proteja? Dacă rămânea Însărcinată tocmai aici, În acest infern al Întreruperilor de sarcină? În loc de dragoste, Fima Îi oferi Încă o portocală, fără să se obosească să verifice dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
voie să renunțe. Datoria lui era să Încerce să-l convingă pe șofer, cu argumente liniștite și serioase, fără să-și piardă calmul. În adâncul său, sub multe straturi otrăvite de cruzime și teamă, fără Îndoială că mai pâlpâie o scânteie de rațiune. Trebuie să ne străduim să credem că se poate săpa și salva bunătatea acoperită sub dărâmături. Încă mai există o șansă de-a Înmuia câteva inimi și de-a deschide un capitol nou. În orice caz, datoria noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
picior îndoit sub el, cu celălalt întins de durere. Își ține cu mâna brațul, rana îi sângerează din cauza săgeții care l-a nimerit. În același timp, valurile se sparg de parapet, se crapă lemnul rășinos al focului de veghe, sar scântei, iar din cerul nopții privesc în jos constelațiile cu întruchipările vremurilor primordiale, captive acolo pentru eternitate, Apollo trece odată cu vântul prin așezările acelea, el, atât de pur, de transparent, ca aerul alb al mării, încât curând, curând, corăbiile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu zâmbetul lui superior, acest „încă proprietar de firmă“. — Am nevoie de teren pentru hale noi de montaj, spuse Hackler și pe fața lui neclintită, constrânsă la liniște, numai ochii clipeau din reflex, de parcă ar fi privit o clipă, neprotejați, scânteia unui aparat de sudură și ar fi simțit arsura dureroasă pe retină. Se căută în buzunarul de la piept al jachetei, scoase contractul de cumpărare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, îl puse pe masă, cu prețul de cumpărare la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
realitatea. Credeam pe atunci că iarba e iarbă și că femeia de lângă mine trebuie să-mi fie roabă copleșită de har dumnezeiesc. „Abandonul” îl comit brusc și fără explicații. Gloria mă privește întunecată și abia la despărțire, cearta scapără ca scânteile din cremene. „Am să mă răzbun”, strigă Gloria, fără să priceapă că vreau câte odată să trec pe furiș prin lume, cel puțin o săptămână, în care să nu mă vadă și să nu mă audă nimeni. Să schimb macazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
flacără mistuitoare, caută să-și stârpească propriu-i suflet. Nu este deloc plăcut să scrii o asemenea carte. E preferabil să te joci cu un pumn de diamante și să le răstorni dintr-o palmă în cealaltă, când soarele scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
salvând plină de noblețe un copil dintr-un accident de cale ferată, dar se Întorcea la eroul cărții În vis, pentru a-l Înveseli cu o viziune mistic-evoluționistă asupra viitorului umanității și a vieții de după moarte: „Și astfel, o mică scânteie a conștiinței noastre individuale se perpetuează pâlpâind către posteritatea cea mai Îndepărtată“. Era dureros de jenant și, pentru Henry, dureros de evocator, amintindu-i de swedenborgianismul tatălui său. De ce oare oamenii aparent inteligenți, care respingeau dogma religioasă din motive raționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un pachet abia sosit din partea editorului, despre care știa că conține un exemplar din cel mai recent - și aproape cu siguranță ultimul - său roman. Adunându-și puterile pentru a-l scoate din hârtie și după ce Îl răsfoia puțin cu o scânteie reînnoită de stimă față de sine, recunoștea, după copertă, aceeași carte În mâna unui tânăr ce Însoțea două doamne, una În vârstă și una tânără, pe aleea de-a lungul falezei. Îi recunoștea și pe cei trei, căci stăteau În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
literare, dar „real și viu nu este; iar actorii nu pot face altceva cu textul decât să Îl recite ca pe o lecție Învățată pe dinafară“. Descurajat, lăsă ziarul să-i cadă din mână. Dacă ar mai fi păstrat o scânteie cât de mică de Încredere În piesa sa, o urmă de speranță că spectatorii cu discernământ, alții decât prietenii interesați, Îi vor aprecia meritele, acestea i-ar fi fost strivite sub călcâiul răzbunător al atacatorului fără nume. Dacă The Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i cu bere, dă-i cu vin, m-am simțit la largu meu, de parcă ieram În strada Pozos, ș-am fredonat fără șovăială tangou Cerșetoru care caută-n gunoaie. Traducându-l p-ormă, am aflat că limba galilor n-are scânteia care clipocește În lunfardo porteño și că nu halisem d-ajuns. Burdihanu nost, obișnuit cu grătare și buseca, nu face față la atâtea voulez-vous de le cere bucătăria franceză. Când a sunat ora tostului, mi-a venit greu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a mai defectat În ultimul timp, spuse ofițerul. — Se strică des? — Numai când e cald afară. Intrară apoi Într-un atelier mare, cu pereți metalici, cu rafturi pentru scule și cabluri șerpuind pe podea, În care flăcările de acetilenă Împroșcau scântei, În timp ce tehnicienii roboteau aplecați asupra bancurilor metalice și a unor mașinării complicate. Aici reparăm ROV-urile, strigă ofițerul, Încercând să acopere vacarmul. Lucrările cele mai dificile se execută pe navele-bază. Aici ne ocupăm doar de partea electronică. Pe aici, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o durere ascuțită și apoi Barnes ateriză peste el, mormăind și Înjurând. Încercând să se ridice, Barnes se sprijini cu mâna de fața lui Norman; acesta alunecă din nou pe podea și un monitor video se sparse lângă el, Împrăștiind scântei. Habitatul se legăna ca un bloc la cutremur. Se prinseră de console, de panouri și de uși ca să-și mențină echilibrul, dar pe Norman cel mai tare Îl Înfricoșa ceea ce auzea - zgomote metalice incredibil de puternice, provocate de cilindrii zgâlțâiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
candoare. Ești mama, ochiul ce plânge, uneori ești nor, amăgire, brațul ce strânge. Ești zâmbet, dar de viață, uneori ești dorul, răbdarea, dulcea speranța. Ești virtute, iertare, uneori ești jertfă pe altarul casei, dulce-alinare. Ești în tot și-n toate scânteie, dragoste-i numele tău, femeie!
E?ti femeie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83340_a_84665]
-
la coadă, ca să nu se vadă că nu mai umbră. Fără ea, această Întunecime omenească provocată de corpul nostru opac prin care nu trec razele de lumină vîrstnicii dobîndind cu trecerea timpului un trup transparent , nu se mai produce curcubeul, scînteia, așadar electricitatea. Drept rezultat, bătrînii nu mai detectează pe nimeni și nimeni nu-i mai detectează, se trece peste ei cu pantoful, cu seninătate, cu mătura și privirea pierdută-n sus, În gînduri, cu detașare, cizma de senator, drezina, Mercedesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo, chiar În mijlocul ororii, asurzit, transpiram, dădeam din mîini, mă apăram, loveam, vedeam capete zburînd ca să fie răzbunat solul, săgeți și alte obiecte de luptă treceau pe deasupra mea de la dreapta la stînga și invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
scoate dintre picioare un trandafir. A-nceput campania electorală. O altă revistă tot pentru erosul nostru Înghețat pe calorifer este Pisici. Cu lesbiene. Gospodinele noastre emblematice vor Învăța În sfîrșit ce se poate face cu un simplu castravete. A reapărut Scînteia. Unde se face „gazetărie culturală”. Cităm din gazetăria culturală: „Logaritmăm: lg k+x, lg (1,0r) = 0. Rezultă „x-ul cumplit care dezvăluie mizeria noastră viitoare”, declară un ziarist după cum se vede excepțional de dotat cultural. Iar comitetul de reorganizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Cineva strigă: — Acum! Lunetiștii se culcară. Oamenii cu gazul se lipiră și ei de pămînt. Echipa de pompieri alergă În spatele unui pîlc de pini. Bud găsi În apropiere un copac. Jack se postă lîngă el. Trenul luă curba - frînă bruscă, scîntei pe șine. Locomotiva se opri, cu botul lîngă obstacol. Megafon: — Biroul Șerifului! Identificați-vă cu parola! Liniște. Trecură zece secunde. Bud se uită la geamul locomotivei și văzu trecînd o nălucă albastră - culoarea docului uniformei de pușcăriaș. — Biroul Șerifului. Identificați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]