4,770 matches
-
însă albia ei era mai apropiată de strada Carol 6, apoi cotea la stânga în dosul Liceului Sf. Sava7 și uda grădina din dos a Insti tutului Buchholtzer. Acolo era și un vad de unde luau sacagiii apă, iar noi, elevii, ne scăldam vara. Cheiurile Dâmboviței nu existau, grădina bisericii Domnița Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul nu erau clădite. Palatul de Justiție nu exista. Pe marginea gârlei, cam pe terenul pe unde trece astăzi albia ei, era o casă măricică, în care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cultivat-o cu sfințenie. Herăstrăul vechi era grădina de predilecție a bucureștenilor. Mai târziu s-a deschis și Herăstrăul nou, dar fără prea mare succes. Și mai era și Teiul 252, unde se făceau petrecerile ziua și unde chefliii se scăldau când se încălzeau prea tare. Dar Teiul era un lac periculos din cauza stufului care era trădător. Nu o dată scăldătorii imprudenți, fie din cauza congestiei, fiindcă se scăldau după mâncare copioasă, fie că înotau în locuri unde se încurcau în vegetație, s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai era și Teiul 252, unde se făceau petrecerile ziua și unde chefliii se scăldau când se încălzeau prea tare. Dar Teiul era un lac periculos din cauza stufului care era trădător. Nu o dată scăldătorii imprudenți, fie din cauza congestiei, fiindcă se scăldau după mâncare copioasă, fie că înotau în locuri unde se încurcau în vegetație, s-au înecat. Când am venit în București era încă recentă în memoria bucureștenilor oameni de petreceri nenorocita întâmplare a unei tinere femei de viață liberă, anume
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de-o cârje ruina-ți s-o supoarte Căci ai ajuns, sărmane, acum la prag de moarte. Ai fost odinioară gigant prin înălțime, Amar prin fanatizmu-ți, puternic prin cruzime. Ai revărsat pe lume și groază și rușine Și te-ai scăldat în sânge, pân’ ce ai dat [pept] cu mine: De-atunci au trecut secoli!... Plăpânda omenire S-a deșteptat, și numai tu stai în adormire. Ademenit de visuri nebune și trufașe Făr-a pătrunde norii care te țin în fașe, Orb
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să citesc aproape în întregime cartea pe care o luasem cu mine, o culegere de evocări. Am coborît relaxat, chiar vesel, însă zîmbetul mi s-a șters de pe față imediat ce am văzut-o pe Lucica. Alerga spre mine cu fața scăldată în lacrimi. Lîngă ea, răvășit, hirsut, era Radu, bărbatul său. Nu-mi amintesc care dintre ei a spus mai întîi: „A murit mama!”. Am rămas cu toții cîteva minute între linii, eu cel mai descumpănit. După ce mi-am înghițit nodul care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dat să-i citesc cea mai recentă piesă de teatru pe care a scris-o: Clopotul, despre 23 August. Personajele ei aparțin lumii intelectuale: un profesor bătrîn, refugiat din Basarabia, cu manii dubioase (privește cu luneta tinerele fete ce se scaldă în lacul din apropiere), două nepoate ale acestuia (una pictoriță excentrică și colaboraționistă, femeie slobodă la gură; alta casnică, econoamă și severă), un avocat arivist (fost iubit al celei din urmă și actual amant al pictoriței), un polițist apolitic, executant
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-am văzut nici pe domnia SA și nici pe domnia EI în imensa coadă ce caracteriza pomenita Probabil că de acolo își făceau târguielile toți turiștii întregului Litoral. Spre marele meu regret, deși am avut deosebita onoare de a mă scălda în aceeași mare și de a respira același aer sărat, mângâiat de aceeași briză și de aceleași raze ale soarelui ceresc ca și pământenii sori ai partidului și ai țării, nu am avut și fericirea de a-i vedea. Mă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un anumit ritm, și a rămas înfiptă acolo. Coarne albe și ochi albaștri. În rest, totul auriu. Animalele dădeau din cap de nenumărate ori, de parcă și-ar fi probat noua lor haină aurie, iar coarnele albe străpungeau cerul toamnei. Își scăldau picioarele în apa tot mai rece a râului, își întindeau gâturile și devorau fructele roșiatice ale copacilor. Când s-a lăsat amurgul peste oraș, am urcat în turnul de control dinspre zidul de vest ca să văd ritualul adunării animalelor. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
recunoscător. Mă bucur mult că am un partener de șah. Pe ceilalți nu-i interesează nici un fel de joc. Cred că sunt singurul pe care-l preocupă șahul. — Dumneavoastră de ce-ați renunțat la umbră? Bătrânul și-a privit degetele scăldate în razele care pătrundeau printre perdele. S-a îndepărtat încet de fereastră și s-a așezat iar la masă, în fața mea. — Nici eu nu știu prea bine. Poate pentru că am apărat prea multă vreme orașul acesta. Am trăit tot timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai e nimic de făcut. De cele mai multe ori însă, acționez fără să pricep nimic și atunci sunt foarte derutat. — Cum de poate fi sufletul atât de imperfect? întrebă ea zâmbind. Mi-am scos mâinile din buzunare și le-am privit. Scăldate în lumina palidă a lunii arătau ca o pereche de sculpturi ce nu-și aveau nici un rost pe lume. — Și eu cred că e imperfect. Dar lasă urme. Ca niște pași pe zăpadă. Îi putem totuși urmări. — Și unde ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la gândul că un asemenea pește m-ar putea prinde în ghearele lui. Știu că o să mor în curând, dar cel puțin să nu-mi găsesc sfârșitul într-un loc atât de mizerabil, mâncat de pești hidoși. Vreau să mor scăldat de razele soarelui. Mi-au amorțit brațele din pricina apei reci, așa că am încercat să le mișc mai mult. — Ești un om grozav, spuse fata. Nu i se mai simțea oboseala în voce. Parcă făcuse o baie caldă și bună. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gazoase sau lichide), adesea sferice, deosebit de unele incluziuni (particule străine) cum sunt picături de grăsime, grăunciori de amidon (glicogen) etc, care variază după tipul celulelor și câteodată după starea lor. Toate aceste corpuri, ca și citoplasma în care ele se scaldă, au compoziții chimice diferite. Nucleul este întotdeauna bogat în proteine 256; mitocondriile -în grăsimi și proteine ; vacuolele-în apă. 254 Oul depus în celulă reprezintă un potențial de viață, înzestrat cu toate particularitățile fizico-chimice și instinctuale pe care le aduce materialul
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Ivanovschi); I. K. Oleșa, Invidie, pref. Mihai Novicov, București, 1966 (în colaborare cu M. Cardaș); Filipou G. Pieridis, Vremuri grele, București, 1966 (în colaborare cu Antița Augustopol-Jucan); Mihailo Lalić, Nunta, București, 1967 (în colaborare cu Voislava Stoianovici); Artiom Vesiolâi, Rusia scăldată în sânge, I-II, București, 1967 (în colaborare cu Mihail Chițiș); Vitali Siomin, Șapte într-o casă, București, 1968 (în colaborare cu Maria Roth); Viktor Konecki, Focuri pe stâncile de gheață, București, 1969 (în colaborare cu Igor Block și Radu
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
și fuge de la școală, o refuză și iar vrea să meargă acolo (la școala catihetică de la Fălticeni, de pildă), și din nou o refuză cu disperare (drama plecării la Socola), prinde muște, nu dă pace mâțelor, merge cu plugul, se scaldă, fură mere, pere, cireșe și o pupăză (pe care apoi vrea să o vândă la iarmaroc drept găinușă), ridică, jucându-se cu fratele Zahei de-a biserica și popii, „casa în slavă”, nu își ajută mama pe cât ar trebui etc.
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
unor episoade (precum cel al uciderii Cerbului) este foarte mare. După ce retează capul mirificului animal și „se aruncă fără sine în groapă, după cum îl povățuise Sfânta Duminecă”, Harap-Alb este amenințat de un adevărat puhoi de sânge. Omorâtorul Cerbului Vrăjit se scaldă aici la propriu în sângele victimei sale, cât pe-aci să se înece în el. În miezul povestirii Moș Nichifor Coțcariul, într-adevăr una dintre cele mai valoroase scrieri ale lui Creangă, se află un șantaj în toată regula, pregătit
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
deținând și funcții importante în conducerea corpului medical din România și a comunității evreiești din București. În Cântece pentru Lelioara, D. încearcă să dea expresie lirică trăirilor poetului-tată, care dorește să zămislească trupul de cuvânt al copilului, din imagini animate, scăldate în unda fierbinte a dragostei paterne. Inefabilul farmec al miniaturalei făpturi, măruntele sale manifestări și evoluții sunt descrise sau sugerate cu gingășie, dar și cu destulă forță plastică. Poeziile din placheta În preajma serii... (1924) se vor o definiție metaforică a
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
mai rar în altele, C., teribilist, cu gură și moravuri slobode, dar cu talent verbal, atacă în special subiecte politice, de pe poziții tot mai accentuat naționaliste, aliniindu-se cu naturalețe tonului agresiv, inflamat ce caracteriza ziarele respective. Temperamental și batjocoritor, scăldat de o umoare cam rea, necenzurat de rațiune și bun-simț, produce texte incitante, dar departe de rolul de formator (corect) de opinie publică. Mai lăudabilă este perseverența cu care milita pentru afirmarea unor valori literare și obținerea de drepturi sociale
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
cu auzul pe inima lui...” Dacia lui Eminescu și Moldova lui Sadoveanu sunt astfel reinterpretate printr-un ochi vizionar expresionist și cu o elementaritate scitică. Poezia de după război evoluează în două direcții, complementare: o poezie a „desțărării” și a solitudinii, scăldată în tonuri elegiace și, pe de altă parte, evocarea țării ocupate - paradis devastat și înlăcrimat, în linia liricii lui Goga - de bolșevici și de „slugile” lor dinăuntru, „ciocoii” noi, „roșii”. Spovedania intimă este astfel mereu dublată de confesiunea comunitară. Patosul
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
clopot/ O limbă de om va suna într-un coif cutezanța.// Și-așa vor veni într-un pas mai grăbit și copacii,/ s-aștepte o frunză cu glas, adusă-ntr-o urnă,/ solia coastei de somn trimisă mareei de steaguri./ Scăldată în ochii-ți să fie, să cred că murim împreună.// Părul tău scurs din oglinzi va așterne văzduhul,/ în care cu-o mână de ger voi aprinde o toamnă./ Din ape băute de orbi va sui o scară târzie/ laurul
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]
-
1908; Premiul Academiei Române),Vis de primăvară (1909), Fără noroc (1914), Flămânzii (1925), care au cunoscut mai multe ediții antume. Cele mai numeroase secvențe sunt descrieri lirice ale unor aspecte din viața rurală sau din natură, portrete de copii și animale, scăldate într-o duioșie care, în pofida unor improprietăți stilistice, poate sensibiliza prin sinceritatea trăirii. O altă categorie o constituie micile scene în care este ilustrat traiul greu, la limita umanului, al unor familii de țărani, în imagini pline de amănunte mișcătoare
CIOCARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
țepi foarte lungi și ascuțiți: când vor să atace, doboară prada și o calcă cu genunchii vătămând-o apoi cu limba. Au capul asemeni cu cel al mistrețului și îl țin întruna aplecat în pământ; le place mult să se scalde în mocirlă și glod. E un animal hidos la înfățișare; nu e deloc așa cum spunem și povestim despre el în țările noastre: că e o vietate care își așează capul numai în poala unei fecioare. Vă încredințez că e cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în cantitate mare în ficat, considerându-l analog amidonului din plante (22). În fine, Claude Bernard determină influența centrilor hipotalamici asupra glicemiei („la grande piqure”), fundamentând în același timp noțiunile de „secreție internă” și de „mediu intern” (lichidul nutritiv care scaldă toate celulele organismului). Conceptul va fi dezvoltat în 1859, în lucrarea „Leçons sur les proprietés physiologiques et les alterations pathologiques des liquides de l’organisme”. Toate aceste descoperiri fundamentale pentru medicină îl plasează pe Claude Bernard printre cele trei figuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
trupului matern, odată cu secționarea cordonului ombilical. Este un deznodământ care se traduce inițial printr-un sentiment de neantizare, de anihilare totală, pentru ca, apoi, să se metabolizeze într-un binecuvântat sentiment de biruință, de îndată ce copilul este proiectat într-o lume nouă, scăldată de o lumină diafană, somptuoasă, cu irizații parcă celeste și străjuită de curcubee magnifice și de arabescuri minunate, asemenea cozilor imperiale de păun. Scena devine și mai fascinantă datorită unor apariții arhetipale benefice și proiectarea unor tărâmuri feerice. E o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
între ele formele de viață pentru că numai astfel putea să își închipuie, în lumea săracă și rudimentară a unui popor la început de drum, nașterea valorilor spirituale. Câteva lucruri mi se par notabile aici. Mai întâi, confuzia în care se scaldă această poetică. Jacques Rancière a arătat că Noe în fabula biblică îndeplinește simultan două roluri. El este meșteșugar, cel care construiește arca. Dar fabricând arca e și autor al unei profeții, cel care prin gesturile lui, prin proiecția unei nave
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în zilele noastre. După ce se triera grâul, el se strângea în saci, anume pentru curte. Înainte de a fi dus la moară, oamenii duceau grâul la spălat. Ei cărau sacii la malul Șiretului prin locurile pe unde veneau boerii să se scalde. Oamenii spălau grâul, îl întindeau apoi să se usuce, în timp ce Alecsandri cu musafirii săi se scăldau în Siret și făceau haz, lucru mare. Ei se scăldau, înotau și râdeau rămânând în apă până, ce grâul se usca bine de tot
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]