5,177 matches
-
decizii majore care privesc dreapta credință și unitatea bisericii. El reprezintă și o cotitură bruscă în modul în care au fost priviți creștinii: dacă înainte ei erau crunt persecutați, Constantin cel Mare s-a arătat un fervent susținător al lor, sinodul însuși fiind deschis în prezența împăratului. Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul tuturor văzutelor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu singurul născut; care este, din esența Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
Anglia, prin ruptura regelui Henric al VIII-lea cu papa Romei. În Scoția și SUA, denumirea oficială e Biserica Episcopaliană. Primii misionari în Anglia au fost monahii celți: irlandezi, scoțieni și bretoni. Prima mențiune a unui episcop englez datează de la Sinodul de la Arles din 314, la care au participat episcopii de Londra și York. Totuși cel dintâi misionar “în masă” a fost sfântul Augustin de Canterbury (d. 604), trimis de Papa Grigore I cel Mare . La Rusalii, pe data de 1
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
păgâne. A scos altarul Victoriei din curia senatului, iar prefectul orașului primește ordin de a se construi basilica sfântului Petru.Retrage donațiile și privilegiile templelor păgâne, continuând politică lui Grațian. În 391 interzice cultele păgâne. A proclamat în 392 învățăturile Sinodului de la Niceea și credință Romei drept religie a imperiului. Grațian și Theodosiu au renunțat la titlul de pontifex maximus, pe care l-a preluat Papa. Thedosiu a avut viziuni religioase și politici progresiste. A solicitat ajutorul comandanților teutoni pentru a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
anii a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Iași. La Iași, activează în calitate de preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că s-a asociat
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihălcescu
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
fie instalat în scaunul de patriarh al României. În perioada 1948-1950 arhimandritul Teoctist Arăpașu a deținut funcția de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor. La scurt timp după aceasta, la 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpașu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Patriarhului Justinian, în rangul de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de "Botoșăneanul". A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, de către patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian Marin
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
arhieriei la 5 martie 1950, în Biserica Sfântul Spiridon Nou din București, de către patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian Marin al Olteniei și episcopul Chesarie Păunescu al Dunării de Jos. În anii 1950-1954 episcopul vicar patriarhal Teoctist a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București și a condus diferite sectoare din cadrul administrației patriarhale. În perioada 1954-1962 a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureștilor. În această calitate i-a vizitat periodic pe episcopii Alexandru Rusu, Iuliu Hossu și Ioan Bălan, ținuți
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de 10 ani. În această calitate a avut sub jurisdicție Vicariatul de la Gyula și două protopopiate din Banatul Sârbesc. În aprilie 1963 congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit (S.U.A.), iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea și i-a acordat rangul de arhiepiscop. Din cauza neacordării vizei, nu a putut lua în primire conducerea efectivă a Episcopiei Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii și Canada. De asemenea, în perioada decembrie 1969-decembrie 1970, arhiepiscopul Teoctist
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții țării, Antonie al Transilvaniei, Nestor al Olteniei și Nicolae al Banatului, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei, a reprezentanților tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante și a reprezentanților forurilor de Stat. În perioada noiembrie 1986-iunie 1990, PF Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei și Sucevei, ca
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
telegrame de felicitare dictatorului Nicolae Ceaușescu, căruia i-a făcut cadou vechi tipărituri și obiecte de patrimoniu. După Revoluția din decembrie 1989 înțelegând contestațiile de ordin politic, în legătură cu demolarea unor biserici în București de către regimul de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință. El s-a stabilit apoi la Mănăstirea Sinaia. În ședința sa din 10 ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de dictatură, la ședința Sfântului Sinod din 10 ianuarie 1990 Patriarhul Teoctist a cerut în scris retragerea din slujirea sa, în semn de pocăință. El s-a stabilit apoi la Mănăstirea Sinaia. În ședința sa din 10 ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
10 ianuarie 1990, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a acceptat demisia Patriarhului Teoctist. Primind cereri din toată țara din partea credincioșilor, a clerului de la parohii și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
și mânăstiri, pentru revenirea Patriarhului, precum și a unor scrisori din partea Patriarhilor Bisericilor Ortodoxe locale, Sfântul Sinod în ședința sa din aprilie a hotărât chemarea Patriarhului la locul său prin revocarea deciziei de acceptare a demisiei patriarhului Teoctist. Dând ascultare Sfântului Sinod, Patriarhul Teoctist și-a reluat slujirea sa pentru care a fost ales în noiembrie 1986. A obținut importante recunoașteri din partea majorității Bisericilor ortodoxe locale, ca și din partea altor culte religioase. În perioada 7-9 mai 1999, la invitația Patriarhului Teoctist, s-
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
fete, de restauratori de monumente istorice și a organizat obținerea de burse în străinătate pentru studenții dornici de studiu. În învățământul general de toate gradele și profilurile a fost introdus învățământul religios. Ca și inițiativele de mai sus, împreună cu Sfântul Sinod a înființat eparhii noi, a reactivat mitropoliile și episcopiile desființate de dictatura comunistă, a întreprins demersurile pentru canonizarea unor sfinți români, a reorganizat Biserica Română de peste hotare prin organizarea unor noi episcopii și alegerea unui număr corespunzător de ierarhi dintre
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
al limbajului liturgic românesc" (Iași, 1980). A editat în transliterare: "Dumnezeiască Liturghie" a Mitropolitului Dosoftei (1679), Iași, 1980. A tipărit ediția jubiliară din 1988 a "Bibliei de la București" (1688), și s-a îngrijit de tipărirea Bibliei, ediție jubiliară a Sfântului Sinod (2002), redactată și adnotată de I.P.S. Bartolomeu Anania. A scris prefața multor cărți și monografii ale unor mănăstiri și biserici din cadrul Patriarhiei Române. Între anii a publicat peste 17 de volume de predici, cuvântări și meditații, cu titlul general " Pe
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
decisese să impună pretutindeni punctul de vedere roman drept care a scris Bisericilor din Asia Mică, declarând că nu mai poate păstra comuniunea cu ei din moment ce ei rebotezau pe eretici. Atunci când Ciprian a încercat să-l informeze despre deciziile celor două sinoade, Ștefan a refuzat să-i primească pe cei trimiși și chiar le-a refuzat ospitalitatea. Al doilea botez era caracterizat de el ca o innovație care viola tradiția și, prin urmare, nu putea fi acceptat. Era mare pericolul de a
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
Episcopul Ioan Duma este Preot-Paroh (cu domiciliu obligatoriu) în municipiul Târgu Jiu, județul Gorj. Aici a păstorit ca preot-paroh timp de 22 ani până la data de 1 iunie 1981, când s-a pensionat pentru limită de vârstă. A participat la Sinodul Episcopilor de la Roma din 11 noiembrie 1971, întâlnindu-se cu acest prilej cu Papa Paul al VI-lea. După cum susține nepotul episcopului, autoritățile comuniste i-au spus inițial lui Ioan Duma că nu sunt locuri libere în avion pentru el
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
preot paroh al parohiei române din Roma. Prin vot secret Iosif Pop a fost ales arhiepiscop. Alegerea a avut loc la Paris, în cripta Catedralei St. Sulpice, ucenicul sfântului Martin. Alegerea a fost ratificată pe 11 decembrie 1997 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care l-a ridicat de asemenea pe Părintele Iosif la rangul de arhimandrit. Data consacrării episcopale și a înscăunarii noului arhiepiscop a fost fixată pe 15 martie 1998, duminica. Ceremonia a avut loc la Paris, sediul
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
vicari patriarhali. La ceremonia hirotonirii și instalării arhiepiscopului Iosif au participat și Regele Mihai și Regina Ana, precum și ambasadorul României în Franța, Dumitru Ceaușu. Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală cu sediul la Paris a fost ridicată, prin Hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5 iulie 2001, la rangul de mitropolie, cu titulatura de "Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională", arhiepiscopul Iosif Pop devenind cu această ocazie mitropolit. A fost înscăunat ca Mitropolit al Europei Occidentale și
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
În prezent Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională are 126 de parohii (Anglia 3, Belgia 3, Elveția 10, Franța 31, Irlanda 3, Italia 50, Olanda 2, Portugalia 2, Spania 22). În perioada 5 iulie 2001-9 martie 2002, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a delegat pe arhiepiscopul Iosif al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională să preia mandatul de Arhiepiscop Locțiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America și Canada. Mitropolitul Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Române pentru Europa Occidentală și Meridională să preia mandatul de Arhiepiscop Locțiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America și Canada. Mitropolitul Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Meridională a participat în octombrie 2004 ca delegat al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, alături de PS Episcop-Vicar Patriarhal Vincențiu Ploieșteanul și de PC Arhimandrit Ieronim Crețu, Superiorul Așezămintelor Românești din Țara Sfântă, la ceremonia de întronizare a PF Theodoros al II-lea, noul Papă și Patriarh al Scaunului Apostolic al
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
vicar Siluan Marsilianul, să participe la funeraliile papei Ioan Paul al II-lea (7 aprilie 2005) și la ceremonia solemnă al începutului pontificatului papei Benedict al XVI-lea, la 24 aprilie 2005. Din anul 2002 a fost numit de către Sfântul Sinod Director al Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Instituțiile Europene (Bruxelles). În anul 2004 președintele României Ion Iliescu i-a conferit ordinul „Meritul Cultural”, Categoria G (Cultele) în grad de Comandor. În perioada 15-23 septembrie 2014 a condus delegația Bisericii Ortodoxe
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
fiind unul din sprijinitorii de frunte ai acestei idei. Tot dânsul a fost referentul comisiunii, care s-a dus la Karlowitz pentru aplanarea neînțelegerii dintre românii și sârbii din Ungaria, privitor la fondurile și averile bisericilor și mănăstirilor, iar in sinoadele și congresele bisericii ortodoxe române, a avut totdeauna un loc de vază și o înrâurire importantă asupra mersului vieții bisericești și școlare. În anul 1860 redactează broșura „ Chestiunea limbilor și naționalităților din Austria scrisă de către un român”, care a făcut
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
câteva luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967-1968). La 4 martie 1990 l-a hirotonit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei pe Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR. În ședința sa din 20 mai 2011, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis retragerea dreptului de semnătură al mitropolitului și ca atribuțiile sale administrative să fie preluate de episcopul vicar Paisie Lugojanul. Această decizie nu a fost discutată în prealabil de comisia juridică a sinodului, ceea ce ar
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
2011, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis retragerea dreptului de semnătură al mitropolitului și ca atribuțiile sale administrative să fie preluate de episcopul vicar Paisie Lugojanul. Această decizie nu a fost discutată în prealabil de comisia juridică a sinodului, ceea ce ar fi fost necesar în conformitate cu statutul BOR, și nici nu a fost cerută luarea de poziție a mitropolitului. Justificarea Patriarhiei a fost exprimată astfel: „Din respect pentru persoana venerabilă a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae al Banatului în vârstă de
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]