4,553 matches
-
independente create prin Tratatul Statului Austriac din 1955, susținuse cu entuziasm unirea Austriei cu Germania până În 1938. Prin urmare, ambele părți aveau interes să uite trecutul - am văzut ce s-a Întâmplat cu primele tentative de denazificare În Austria postbelică. Socialiștii reprezentau partidul majoritar În Viena (care cuprindea un sfert din populația țării), În timp ce Partidul Popular se bucura de fidelitatea electoratului rural și din micile orășele alpine. Politic, țara era Împărțită aproape simetric În două: În alegerile din 1949, Partidul Popular
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Viena (care cuprindea un sfert din populația țării), În timp ce Partidul Popular se bucura de fidelitatea electoratului rural și din micile orășele alpine. Politic, țara era Împărțită aproape simetric În două: În alegerile din 1949, Partidul Popular i-a depășit pe socialiști cu 123.000 de voturi; În 1953, socialiștii conduceau cu 37.000; În 1956, Partidul Popular a revenit În frunte la o diferență de 126.000 de voturi; În 1959, rezultatul a fost favorabil socialiștilor cu 25.000 de voturi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În timp ce Partidul Popular se bucura de fidelitatea electoratului rural și din micile orășele alpine. Politic, țara era Împărțită aproape simetric În două: În alegerile din 1949, Partidul Popular i-a depășit pe socialiști cu 123.000 de voturi; În 1953, socialiștii conduceau cu 37.000; În 1956, Partidul Popular a revenit În frunte la o diferență de 126.000 de voturi; În 1959, rezultatul a fost favorabil socialiștilor cu 25.000 de voturi, pentru ca În 1962 situația să se inverseze din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Popular i-a depășit pe socialiști cu 123.000 de voturi; În 1953, socialiștii conduceau cu 37.000; În 1956, Partidul Popular a revenit În frunte la o diferență de 126.000 de voturi; În 1959, rezultatul a fost favorabil socialiștilor cu 25.000 de voturi, pentru ca În 1962 situația să se inverseze din nou: Partidul Popular a câștigat cu un plus de 64.000 de voturi dintr-un total de patru milioane și un sfert. Aceste diferențe mărunte aminteau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
coexiste. Liderii țării au admis că soluția era să conducă țara În tandem permanent, eliminând Însăși posibilitatea confruntării. În politică, cele două mari partide au guvernat Împreună: Între 1947 și 1966, Austria a fost guvernată de o „Mare Coaliție” a socialiștilor și Partidului Popular. Portofoliile erau Împărțite cu grijă: prim-ministrul din Partidul Popular, ministrul de Externe din tabăra socialistă etc. În administrația publică - care cuprindea În Austria postbelică toate serviciile publice, mai toată mass-media și mare parte din economie, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care i-a afectat sănătatea și i-a scurtat viața. Slăbit și adus de spate, erou și adept neclintit al ideii că Germania avea după război obligația de a-și recunoaște crimele, Kurt Schumacher era nu numai liderul firesc al socialiștilor, ci și singurul politician local din Germania postbelică ce putea servi drept reper moral pentru conaționali. Dar Schumacher, deși plin de calități, nu a Înțeles imediat noul regim internațional din Europa. Născut la Kreisstadt, În Prusia, el nu voia să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neutre. Nu avea Încredere În comuniști, care Îi displăceau, și nu Își făcea iluzii cu privire la ei; dar credea sincer, se pare, că o Germanie demilitarizată va fi lăsată să-și hotărască soarta și că acest lucru Îi va favoriza pe socialiști. În consecință, el se opunea virulent orientării prooccidentale a lui Adenauer, care părea să aprobe divizarea pe termen nelimitat a Germaniei. Pentru socialiști, restabilirea unei Germanii suverane, unite și neutre din punct de vedere politic era mai importantă decât orice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germanie demilitarizată va fi lăsată să-și hotărască soarta și că acest lucru Îi va favoriza pe socialiști. În consecință, el se opunea virulent orientării prooccidentale a lui Adenauer, care părea să aprobe divizarea pe termen nelimitat a Germaniei. Pentru socialiști, restabilirea unei Germanii suverane, unite și neutre din punct de vedere politic era mai importantă decât orice complicație internațională. Schumacher era iritat mai ales de entuziasmul lui Adenauer față de proiectul integrării vest-europene. În ochii lui, Planul Schuman din 1950 era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
votul a 6.935.000 de alegători (cu 424.000 mai puțin decât UCD-UCS). Dar, la mijlocul anilor ’50, cum Germania de Vest era inclusă ferm În alianța occidentală și În proiectul incipient al Uniunii Europene, iar profețiile economice sumbre ale socialiștilor se dovediseră false, PSD și-a pierdut suflul. În alegerile din 1953 și 1957, votul socialist a crescut imperceptibil, iar baza lor electorală a stagnat. Abia În 1959, la șapte ani după moartea prematură a lui Schumacher, o nouă generație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dovediseră false, PSD și-a pierdut suflul. În alegerile din 1953 și 1957, votul socialist a crescut imperceptibil, iar baza lor electorală a stagnat. Abia În 1959, la șapte ani după moartea prematură a lui Schumacher, o nouă generație de socialiști germani a abandonat oficial linia marxistă a partidului, veche de șaptezeci de ani, și și-a făcut o virtute din nevoia de a accepta realitatea RFG. Marxismul avusese În socialismul german postbelic cel mult o funcție retorică - PSD abandonase ambițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o virtute din nevoia de a accepta realitatea RFG. Marxismul avusese În socialismul german postbelic cel mult o funcție retorică - PSD abandonase ambițiile revoluționare În 1914, asta dacă le-a avut vreodată. Dar renunțând la formulele anchilozate ale socialismului maximalist, socialiștii germani au putut să-și modifice Însăși substanța gândirii. Deși mulți erau În continuare nemulțumiți de rolul țării În noua Comunitate Economică Europeană (CEE), ei au acceptat apartenența Germaniei la blocul vestic și necesitatea de a deveni un Volkspartei care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ciuda revoltelor eșuate din colonii și a puciurilor de acasă, portughezii au amânat pe cât posibil decolonizarea 1. Statele europene se puteau descurca fără imperiile lor, dar puține Își imaginau coloniile supraviețuind singure, fără sprijinul unei guvernări străine. Chiar liberalii și socialiștii, care Înclinau către autonomia și, eventual, independența supușilor din colonii, estimau că vor trece mulți ani Înainte ca astfel de țeluri să fie atinse. Merită amintit aici că, nu mai departe de 1951, secretarul britanic de Externe, laburistul Herbert Morrison
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se ocupe de integrarea economică În detrimentul apărării. Chiar și În statele membre, nu toată lumea era pe deplin mulțumită de noile propuneri. În Franța, mulți deputați conservatori (inclusiv gaulliști) au votat Împotriva ratificării Tratatului de la Roma pe considerente „naționale”, În timp ce unii socialiști și radicali de stânga (inclusiv Pierre Mendès-France) s-au opus formării unei „Europe mici”, fără prezența liniștitoare a Marii Britanii. În Germania, Ludwig Erhard, ministrul Economiei În guvernul lui Adenauer și un adept entuziast al comerțului liber, s-a opus „uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social subvenționat de stat. Statul european fabricase o piață specială pentru bunurile și serviciile pe care le oferea. Întru satisfacția cvasiuniversală, el crease un cerc virtuos de influență și locuri de muncă. Deși Între stânga și dreapta, creștin-democrați și comuniști, socialiști și conservatori existau diferențe pronunțate la nivel doctrinal cu privire la rolul declarat al statului, toți aveau oportunitatea să câștige, grație statului, venit și influență. Încrederea În stat - ca planificator, coordonator, intermediar, arbitru, furnizor, gardian și umbră tutelară - era un fenomen general
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
distingea o viziune, cea a social-democraților. Social-democrația a fost dintotdeauna un hibrid, lucru pe care i l-au reproșat și adversarii de stânga, și cei de dreapta. O practică În căutarea teoriei, social-democrația s-a născut dintr-o epifanie a socialiștilor europeni la Începutul secolului: revoluția socială radicală din inima Europei moderne - profețită și orchestrată de vizionarii socialiști din secolul al XIX-lea - nu aparținea viitorului, ci trecutului. Ca soluție la nedreptatea și ineficiența capitalismului industrial, paradigma de secol nouăsprezece a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au reproșat și adversarii de stânga, și cei de dreapta. O practică În căutarea teoriei, social-democrația s-a născut dintr-o epifanie a socialiștilor europeni la Începutul secolului: revoluția socială radicală din inima Europei moderne - profețită și orchestrată de vizionarii socialiști din secolul al XIX-lea - nu aparținea viitorului, ci trecutului. Ca soluție la nedreptatea și ineficiența capitalismului industrial, paradigma de secol nouăsprezece a insurecției urbane violente era nu numai inaptă și indezirabilă, ci și redundantă. Condiția tuturor claselor putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a avut soarta altor societăți afectate de criză de la marginea Europei, meritul le revine În mare măsură social-democraților. După primul război mondial, partidele socialiste scandinave au abandonat În linii mari dogma radicală și ambițiile revoluționare pe care le Împărtășiseră cu socialiștii nemți și cu alte mișcări socialiste din Internaționala a II-a; În cursul anilor ’30, ei au tins spre un compromis istoric Între capital și forța de muncă. La Saltsjöbaden, În 1938, reprezentanții patronatului și sindicatelor suedeze au semnat un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la suprafață, Încât mulți vorbeau despre „modelul austro-scandinav”. Austria, o țară fără bogății, predominant rurală, ca și Suedia sau Norvegia, devenise o oază prosperă și calmă de bunăstare asigurată de stat. și În Austria se Încheiase un adevărat pact - Între socialiști și conservatorii din Partidul Popular - pentru a evita Întoarcerea la conflictul deschis din deceniile interbelice. Dar asemănările se sfârșesc aici. Austria era Într-adevăr „socială” (având cel mai mare sector naționalizat dintre democrațiile vest-europene, după Finlanda), dar nu era foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
favoruri În funcție de afiliația politică. Felul În care statul austriac și resursele lui erau apropriate pentru a stabiliza piața preferințelor politice avea mai puțin de a face cu idealurile sociale decât cu amintirea traumelor din trecut. În umbra experienței lor interbelice, socialiștii din Austria se străduiau mai degrabă să stabilizeze o democrație fragilă decât să revoluționeze politica socială 5. Ca și restul societății austriece, social-democrații locali și-au uitat prompt trecutul. În alte țări, social-democrații au abandonat mai greu nostalgia transformărilor radicale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfârșitul deceniului și În anii ’70, stânjeniți mai puțin de lege sau precedent cât de ezitările partenerilor de coaliție - mai ales liber-democrații, liberali În probleme economice, dar conservatori În cele sociale. În Franța, pedeapsa capitală a fost abolită abia când socialiștii lui Mitterrand au ajuns la putere În 1981, Însă legile cu privire la Întreruperea sarcinii și divorț au fost modificate de la Începutul anilor ’70 - ca și În Italia. În general, cu excepția Marii Britanii și Scandinaviei, „șaizecismul” eliberator a sosit În Europa abia În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasei muncitoare, mai ales cel masculin, era Însăși temelia puterii și influenței Partidului Laburist Britanic, partidelor muncitorești din Belgia și Olanda, partidelor comuniste din Franța și Italia și partidelor social-democrate din Europa Centrală germanofonă. Cu excepția Scandinaviei, majoritatea proletarilor nu erau socialiști sau comuniști - simpatiile lor erau Împărțite În tot spectrul politic. Însă partidele tradiționale de stânga erau strict dependente de votul clasei muncitoare, motiv pentru care se identificau cu aceasta. Dar, la jumătatea anilor ’60, această clasă era pe cale de dispariție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sesizate. Datorită sistemului de alegeri legislative și prezidențiale prin vot universal În două runde, viața politică din Franța se coagulase, spre mijlocul deceniului, Într-un sistem stabil de coaliții electorale și parlamentare construite În jurul a două familii politice: comuniștii și socialiștii la stânga, centriștii și gaulliștii la dreapta. Printr-un acord tacit universal, partidele mai mici și facțiunile erau nevoite fie să fuzioneze cu una dintre cele patru mari formațiuni, fie să părăsească viața politică. Din motive diferite, același lucru se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
greutatea considerabilă a propriului dumneavoastră trecut?”. Kiesinger a condus guvernul vreme de trei ani, Între 1966 și 1969. În acest timp, Stânga Germană Extraparlamentară (cum s-a autodenumit) s-a infiltrat cu succes În universități. Multe dintre nemulțumirile Uniunii Studenților Socialiști (SDS) erau cele curente În toată Europa de Vest: cămine și amfiteatre ticsite, profesori distanți și inaccesibili, cursuri plicticoase. Dar chestiunile cele mai arzătoare erau specific vest-germane. Cel mai animat campus era cel al Universității Libere din Berlin (fondată În 1948 pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propuneri controversate: ecologiștii austrieci s-au afirmat În urma unei confruntări neplăcute cu autoritățile În 1984 pe tema proiectului hidrocentralei de la Hainburg, În estul Austriei. Cauza mediului Înconjurător a fost Întărită de conflictul aferent Între activiștii ecologiști și coaliția condusă de socialiști: deși guvernul a dat ulterior Înapoi, incidentul a dus la o creștere subită a sprijinului pentru „verzi” - din partea socialiștilor deziluzionați, mai ales intelectualii și cei cu profesii liberale. Proliferarea partidelor și programelor axate pe o singură problemă și absorbția lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Hainburg, În estul Austriei. Cauza mediului Înconjurător a fost Întărită de conflictul aferent Între activiștii ecologiști și coaliția condusă de socialiști: deși guvernul a dat ulterior Înapoi, incidentul a dus la o creștere subită a sprijinului pentru „verzi” - din partea socialiștilor deziluzionați, mai ales intelectualii și cei cu profesii liberale. Proliferarea partidelor și programelor axate pe o singură problemă și absorbția lor constantă În viața publică au afectat Îndeosebi organizațiile tradiționale ale stângii. Partidele comuniste din vestul Europei, subminate de erodarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]