12,660 matches
-
de refugiu și protecție, cât și de transmitere a patrimoniului) <footnote Janine Brémond, Alain Gélédan, op cit., 1990. footnote>, familia devine unul dintre cele mai importante grupuri sociale, ocupând un loc aparte în demersul pentru înțelegerea comportamentului consumatorului. Dacă în sociologie, familia interesează prin interacțiunile care se stabilesc între membrii săi, prin rolurile atribuite fiecărui membru (se vorbește astfel despre patriarhat, matriarhat sau despre egalitatea sexelor), în economie familia este o unitate de consum, ea fiind analizată, în primul rând, din
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
este autonomă în cazul produselor cosmetice, articolelor vestimentare etc. și este comună (sincretică) pentru cumpărarea locuinței sau amenajarea acesteia, pentru petrecerea concediului sau alegerea școlii unde vor merge copiii. De asemenea, structura unei familii se modică în timp , studiile de sociologie definind astfel conceptul de „ciclu de viață al familiei”, pe parcursul căruia se identifică nouă tipuri distincte, fapt care are implicații importante în ceea ce privește comportamentul de cumpărare și consum al individului. Persoană tânără, necăsătorită, care nu mai locuiește cu părinții Fiind la
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
una de lungă durată. Dubla mișcare a fost cea de limitare a expansiunii mecanismelor de piață prin mecanisme ale protecției sociale. Odată parcurse, schimbările capătă nume precise<footnote Dumitru Sandu, Spațiul social al tranziției, Editura Polirom, Iași, 1999, pp. 9-10; Sociologia, tranziției: valori și tipuri sociale în România, Editura Ștef, Iași, 1996. footnote>. Tranziția nu poate fi redusă, pur și simplu, la o perioadă istorică; în fond, România se află în tranziție accentuată de la 1830, și ca ea sunt multe alte
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
footnote Virgil Balaure, Marketing, ediția a doua revăzută și adăugită, Editura Uranus, București, 2002, p.91. footnote>. Alți specialiști în economie încearcă abordarea pieței din perspectiva unor discipline precum: teoria economică clasică, teoria economică a organizației industriale, marketingul, supravegherea concurenței, sociologia și politicile publice. Sintetizând ideile exprimate de aceștia, putem afirma că pentru piață sunt caracteristice următoarele: a) este delimitată atât în dimensiunea sa, de cantități de produse și servicii, cât și geografic, pe cele două componente, respectiv cerere și ofertă
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
lui Foucault de susținerea empirică și interpretarea structuralistă a unei vaste cantități de documente medicale, juridice și literare 1. În următoarele rânduri ne vom opri asupra unui singur aspect din opera sa târzie (rămasă neterminată 2). Ea oferă o spectaculoasă sociologie a cunoașterii de sine plecând tocmai de la atitudinea epocilor premoderne față de trup și sexualitate. Vom nota mai întâi tezele lui Foucault cu privire la semnificația corporalității în elenismul târziu și ecoul acestor idei în scrierile din primele secole creștine. Vom analiza apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
modernitatea, de altfel, s-a specializat). Un decupaj în profilul „teologiei politice” și al „teologiei economice” din secolele XIV-XVI, urmat de analiza presupozițiilor epistemologice și a consecințelor ideologice ale pozitivismului (Malebranche și Durkheim, respectiv, Kant și Weber), facilitează discuția despre sociologia americană a religiei (cu care se și încheie partea a doua a cărții). Urmează o discuție pro și contra Hegel, respectiv Marx, completată la finalul celei de-a treia părți („Teologie și dialectică”) cu o revizie a principalelor teorii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
garanțiile autonomiei la care omul definit ca voință arbitrară și putere (virtual) nelimitată visase deja. Odată decretată ca fapt natural, această lume seculară va putea deveni obiectul unor diverse cercetări științifice: de la geometrie, fizică, astronomie până la istoriografia postrenascentistă, politică ori sociologie (discipline unificate într-un singur ideal, „cunoașterea obiectivă” prin aceeași metodologie „științifică”). Cinismul machiavellic și „Providența” oarbătc "Cinismul machiavellic și „Providența” oarbă" În spațiul public instituit de principiile gândirii seculare, nevoia organizării statale impunea criterii de omogenitate comunitară și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
sau Louise-Ambroise de Bonald (1754-1840) - cel din urmă autor al faimoasei butade (L’homme pense sa parole avant de penser sa pensée)2. Chiar și acești teologi, consideră Milbank, suspendă recursul la transcendență în determinarea cauzală a fenomenelor sociale 3. Sociologia secolului al XIX-lea nu iese din paradigma „teologiei seculare” nu doar fiindcă dezideratul ei principal este explicarea naturii „obiective” a religiei, ci pentru că faptele sociale sunt tratate ca „adevăruri revelate”. Aceasta infirmă suspiciunea asupra eredității exclusiv „iluministe” a proiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
secolului al XIX-lea nu iese din paradigma „teologiei seculare” nu doar fiindcă dezideratul ei principal este explicarea naturii „obiective” a religiei, ci pentru că faptele sociale sunt tratate ca „adevăruri revelate”. Aceasta infirmă suspiciunea asupra eredității exclusiv „iluministe” a proiectului sociologiei moderne. Categoria de lucru a sociologiei moderne (i.e. „socialul”) este anistorică, fiind rezultatul unei inducții incomplete. Pe de altă parte, nimeni nu poate nega preocuparea unor Auguste Comte (1798-1857) sau Emile Durkheim (1858-1917) pentru succesiunea diacronică a societăților umane, gradate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din paradigma „teologiei seculare” nu doar fiindcă dezideratul ei principal este explicarea naturii „obiective” a religiei, ci pentru că faptele sociale sunt tratate ca „adevăruri revelate”. Aceasta infirmă suspiciunea asupra eredității exclusiv „iluministe” a proiectului sociologiei moderne. Categoria de lucru a sociologiei moderne (i.e. „socialul”) este anistorică, fiind rezultatul unei inducții incomplete. Pe de altă parte, nimeni nu poate nega preocuparea unor Auguste Comte (1798-1857) sau Emile Durkheim (1858-1917) pentru succesiunea diacronică a societăților umane, gradate pe scala timpului în funcție de ascensiunea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai e interpretată ca pură contingență (prin prisma învățăturii Bisericii despre căderea adamică și păcatul originar), ea devine automat un „rău necesar”, pe care doar rațiunea - ca for al transparenței și reconcilierii - poate aspira să-l neutralizeze. Tradiția germană a sociologiei moderne continuă linia pozitiviștilor francezi, deși operează câteva modificări. De această dată, în scrierile unor autori ca Georg Simmel (1858-1919) sau Max Weber (1864-1920), religiei îi este recunoscută destinația extrasocială prin accentul pus pe dimensiunea subiectivă a experiențelor religioase (de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1858-1919) sau Max Weber (1864-1920), religiei îi este recunoscută destinația extrasocială prin accentul pus pe dimensiunea subiectivă a experiențelor religioase (de unde apropierea de categoria kantiană a sublimului). Cazul lui M. Weber 1, deși mai complex, e prezentat în continuarea reprezentanților sociologiei neokantiene. Profesorul bavarez n-a introdus o cezură drastică între Naturwissenschaften și Geisteswissenschaften, utilizând explicația cauzală ca argument în arhitectura unei înțelegeri narative. Pentru Weber, religia se naște prin violența originară a unei forțe subiective („profetul”) într-un cadru saturat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
însuți, dacă e necesar, unei morți sacrificiale înseamnă să primești deja un trup dincolo de mormânt. A dărui, a fi bun, înseamnă a fi deja înviat”1. Altera civitastc "Altera civitas" Înțelegerea virtuții creștine din perspectiva Învierii face trecerea perfectă de la sociologie către ecleziologie, de la gândirea seculară la teologie 2. Aceasta indică Biserica ca loc de întrupare a virtuții iubirii, ca societate sau comunitate renăscută în har, ca polis regenerat într-un mod de-a fi eshatologic. Aceste afirmații nu sunt simple
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a dreptății sociale, ci ca artă a discernământului în deciziile politice ale comunității și în orientarea existențială a persoanei. Teologia nu poate fi „regina științelor” decât în măsura în care nu se aseamănă cu nici una dintre acestea. Științelor seculare - cum sunt, de pildă, sociologia sau economia - li se conferă libertatea de a gândi faptul social în unitatea sa micronică și cu pretenții epistemologice restrânse. În oglinda teologiei, științele sociale - când nu sunt o simplă cronică a derizoriului - apar ca ipostaze ale unei ontologii regionale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
in Nineteenth-Century Russian Thought, Oxford University Press, Oxford, 1975. Wannenwetsch, Bernd, Political Worship: Ethics for Christian Citizens, Oxford University Press, Oxford, 2003. Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, trad. rom. de I. Lemnij, Editura Humanitas, București, 1993. Weber, Max, Sociologia religiei, Editura Teora (Universitas), București, 1999. Weber, Max, Teorie și metodă în științele culturii, trad. rom. de N. Râmbu și Johann Klusch, Editura Polirom, Iași, 2001. Weil, Simone, L’enracinement, Gallimard, Paris, 1990. Weinandy, Thomas G., Does God Suffer?, T
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trăsături, cum ar fi: experimentalism, obiectivism, reducționism. De fapt, modelul în speță răspundea la trei cerințe fundamentale, explicate în operele lui Auguste Comte: ruptura cu metafizica, clasificarea rațională a științelor, emanciparea filosofiei de disciplinele particulare, cum ar fi psihologia și sociologia. În acest sens, Auguste Comte a ales termenul de "pozitivism" pentru a nega elaborările teologice și speculațiile metafizice anterioare și a desemna o stare de spirit mai largă în cercetarea "faptelor" prin diversificarea științelor umane și sociale, în curs de
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
elaborările teologice și speculațiile metafizice anterioare și a desemna o stare de spirit mai largă în cercetarea "faptelor" prin diversificarea științelor umane și sociale, în curs de constituire din secolul al XIX-lea: etnografia, istoria, arheologia, economia, lingvistica, dreptul, psihologia, sociologia etc. Pentru Auguste Comte "cuvântul pozitiv desemnează realul". El s-a înscris în linia "carteziano-pozitivistă", deoarece se inspirase din gândirea epistemologică (geometrie analitică) din Discours de la méthode (1637) a lui Descartes, lucrare privită ca model de știință pozitivă, în care
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
universități, școli, agenții, structuri militare etc. Prin urmare, acest model al sistemului științelor era adaptat la cerințele politice, economice, militare și sociale ale epocii. Din această perioadă apar discipline cu conținut militar cum ar fi: istoria artei militare, geografia militară, sociologia militară, strategia, tactica, arta operativă etc. Evoluția pozitivismului, în secolul al XX-lea, s-a realizat prin Cercul de la Viena, oferind un caracter normativ acestui model unitar al epistemologiei, prin apelul făcut la referirile naturaliste și la natura logică a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
sus se înscriu pe trei nivele de dezbateri: filosofic, sociologic, teorie a relațiilor internaționale. Din punctul de vedere al constructiviștilor și al teoreticienilor de științe politice, teoria relațiilor internaționale nu se putea dezvolta fără aportul substanțial al filosofiei (metafizica) și sociologiei (teoriei sociale). Cu alte cuvinte, nu se putea ajunge la cel de-al treilea nivel teoria constructivistă a relațiilor internaționale dacă nu se trecea prin nivelul unu (metafizica) și nivelul doi (teoria socială). Deși se consideră că dezvoltarea constructivismului în
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
primul rând, constructivismul este o atitudine metafizică despre realitate unde oamenii de știință cercetează pentru a cunoaște, iar pentru cunoaștere ei cercetează cum să interpreteze această realitate. Această poziție este aplicată nu numai relațiilor internaționale și științelor sociale în general (sociologie, psihologie, educație), ci și științelor naturale. Din perspectiva relațiilor internaționale, în care paradigmele sunt asociate cu punctele de vedere ale politicii internaționale (realism, liberalism, marxism), constructivismul este o paradigmă a paradigmelor. În al doilea rând, constructivismul este o teorie socială
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
vedere ale politicii internaționale (realism, liberalism, marxism), constructivismul este o paradigmă a paradigmelor. În al doilea rând, constructivismul este o teorie socială care evidențiază rolul cunoașterii și al subiecților cunoscători în constituirea realității sociale. Ernst Haas (1983) a sugerat o sociologie a cooperării internaționale, bazată pe învățare în cadrul unor comunități epistemice. Prin intermediul sociologiei, omul înțelege rolul intersubiectivității și a contextului social, aportul actorului și structurii în societate și natura actului de guvernare. Drept urmare, se poate considera că a fost un secol
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
paradigmelor. În al doilea rând, constructivismul este o teorie socială care evidențiază rolul cunoașterii și al subiecților cunoscători în constituirea realității sociale. Ernst Haas (1983) a sugerat o sociologie a cooperării internaționale, bazată pe învățare în cadrul unor comunități epistemice. Prin intermediul sociologiei, omul înțelege rolul intersubiectivității și a contextului social, aportul actorului și structurii în societate și natura actului de guvernare. Drept urmare, se poate considera că a fost un secol și mai mult de interpretare sociologică a relațiilor internaționale, până la sfârșitul Războiului
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și istorică a fenomenelor sunt prezentate în lucrarea clasică a lui P. Berger și T. Luckmann cu titlul Construcția socială a realității (1966). Autorii menționați disociază în mod clar problemele epistemologice relevante ale filosofiei și metodologiei de problemele empirice ale sociologiei. Prin urmare, ei au analizat distribuția socială a proceselor de cunoaștere și au reconstruit social realitatea, focalizându-se în special pe studierea naturii proceselor de instituționalizare și de socializare. Această reconstituire a realității vieții cotidiene pleacă de la cunoașterea și respectarea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de instituționalizare și de socializare. Această reconstituire a realității vieții cotidiene pleacă de la cunoașterea și respectarea ordinii instituționale de către actorii sociali; orice abatere de la această ordine instituțională apare ca o deviere de la realitatea socială existentă. Dezbaterile contemporane ale constructivismului ignoră sociologia cunoașterii comune dezvoltată de Berger și Luckmann și propun trecerea la practica științifică. Potrivit autorilor noului curent constructivist, cunoașterea și practica științifică au un rol fundamental în teoria relațiilor internaționale, total opuse difuzării unei viziuni sceptice asupra lumii. Această reprezentare
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
nu s-a autoizolat în raport cu celelalte sfere intelectuale, ci a păstrat dintotdeauna o relație specifică. Ca urmare, delimitarea obiectului de studiu al științei politice trebuie realizată având în vedere disciplinele în care ea se aplică, precum filosofia politică, antropologia, istoria, sociologia, psihologia socială etc. Necesitatea circumscrierii unui obiect propriu de studiu, condiție esențială a formării și existenței oricărei științe, face ca discursurile centrate pe această dimensiune să accentueze deosebirile existente între diferitele discipline științifice 8. Politologul britanic David Robertson susține că
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]