32,236 matches
-
cum s-au întâmplat lucrurile: Delegația cu Gheorghiu Dej, Maurer și Mănescu și-a încheiat vizita cea mare în Asia pe 23 octombrie, când pe ruta întoarcerii s-a oprit la Moscova. Primirea a fost cordială. O așteptau, din partea prezidiului sovietic, Brejnev, Kozlev, Kosâghin. Un incident perturbase starea de spirit a delegației în cursul călătoriei. Avionul sovietic cu care zbura trebuia să treacă peste China, iar autorizația de survol urma să fie cerută de autoritățile sovietice, care au comunicat avionului că
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cea mare în Asia pe 23 octombrie, când pe ruta întoarcerii s-a oprit la Moscova. Primirea a fost cordială. O așteptau, din partea prezidiului sovietic, Brejnev, Kozlev, Kosâghin. Un incident perturbase starea de spirit a delegației în cursul călătoriei. Avionul sovietic cu care zbura trebuia să treacă peste China, iar autorizația de survol urma să fie cerută de autoritățile sovietice, care au comunicat avionului că e O.K. Dar pe drum au constatat că autoritățile chineze nu știau de zbor și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cordială. O așteptau, din partea prezidiului sovietic, Brejnev, Kozlev, Kosâghin. Un incident perturbase starea de spirit a delegației în cursul călătoriei. Avionul sovietic cu care zbura trebuia să treacă peste China, iar autorizația de survol urma să fie cerută de autoritățile sovietice, care au comunicat avionului că e O.K. Dar pe drum au constatat că autoritățile chineze nu știau de zbor și nu aprobaseră nici un survol. Cui convenea ca delegația română să fie dată jos de partea chineză? Cele mai rele
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de la Moscova, la 30 octombrie, mi-a spus că întâlnirea de la Moscova între Hrușciov și Gheorghiu-Dej a fost un moment important, care a condus la luarea unei decizii profund chibzuite, m-am întrebat dacă face o afirmație convențională sau partea sovietică a înregistrat cu atenție rezervele românești exprimate prin consternare. În ce ne privește, chiar dacă existau germenii unei politici mai independente față de Moscova, cred că vizita la Moscova a fost momentul care a decis un curs politic nou pentru România, dificil
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
document, care instituie o divizare a comunității internaționale în două categorii distincte de state. De o parte, statele posesoare de arme nucleare (la data intrării în vigoare a tratatului cele cinci puteri membre permanente ale Consiliului de Securitate Statele Unite, Uniunea Sovietică (Federația Rusă în prezent), China, Franța și Marea Britanie). De altă parte, toate celelalte state, covârșitoarea majoritate a membrilor comunității internaționale. Consacrarea monopolului nuclear al unui mănunchi de state este evidentă. Și aceasta pe o durată indefinită! Cu scurgerea timpului, nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
un element de gradualitate evident. Ținând sema de aspectele concrete de fond, precum și de modul în care aceasta a fost configurată, se pot distinge două etape complet diferite. Astfel, într-un interval de doi ani, din susținător al poziției Uniunii Sovietice și a blocului sovietic din care făcea parte, România s-a alăturat țărilor neposesoare de arme nucleare, din afara blocurilor militare, susținând direct și activ cerințele acestora privind conținutul viitorului tratat de neproliferare, conceput ca o verigă importantă dintr-un șir
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
evident. Ținând sema de aspectele concrete de fond, precum și de modul în care aceasta a fost configurată, se pot distinge două etape complet diferite. Astfel, într-un interval de doi ani, din susținător al poziției Uniunii Sovietice și a blocului sovietic din care făcea parte, România s-a alăturat țărilor neposesoare de arme nucleare, din afara blocurilor militare, susținând direct și activ cerințele acestora privind conținutul viitorului tratat de neproliferare, conceput ca o verigă importantă dintr-un șir de măsuri efective de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
grupului celor opt țări neutre și nealiniate membre ale Comitetului.6 Într-o primă fază, ce a durat până în anii 1963-1964, poziția României în problemele dezarmării, inclusiv cea referitoare la neproliferarea armelor nucleare, nu se diferenția de cea a Uniunii Sovietice. Susținerea propunerilor făcute de aceasta era constantă și obedientă. Ea se exprima, funcție de împrejurări, în declarații oficiale ale Partidului Muncitoresc Român și/sau ale guvernului român. În egală măsură, aceeași atitudine caracteriza luările de poziție ale delegațiilor României în Comisia
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
vizând transformarea imensului lor continet într-o zonă lipsită de arme nucleare și exprimarea, în context, a primului vot politic independent al României în cadrul Organizației Națiunilor Unite, constând într-un vot favorabil, în condițiile în care celelalte țări ale blocului sovietic, conformându-se unei cereri din partea Cubei, au votat contra rezoluției 1911 (XVII) din 27 noiembrie 1963. Perioada ce a urmat deciziei conducerii României din aprilie 1964 privind politica independentă a țării, în treburile interne și în afacerile internaționale deopotrivă, va
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
schimbări substanțiale, cu orientări, accente și nuanțe de neimaginat în etapa precedentă. Elementul distinctiv cel mai semnificativ constă în avansarea unor puncte de vedere conforme cu interesul național al României, ce nu coincideau sau se îndepărtau sensibil de pozițiile Uniunii Sovietice și ale celorlați membri ai Organizației Tratatului de la Varșovia. Prezentarea unor inițiative proprii, sub forme din cele mai diferite, nu mai aparținea domeniului excepției. Așa cum se va putea remarca în paginile următoare, această schimbare de esență, dar și ca mod
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
următoare, această schimbare de esență, dar și ca mod de acțiune, a fost pusă în evidență, îndeosebi în ceea ce privește maniera de abordare a neproliferării armelor nucleare, abordare care era radical diferită de cea a URSS și a celorlalți membri ai blocului sovietic. Existau, desigur, probleme față de care poziția României nu se deosebea pe fond de cea susținută de blocul din care ea însăși făcea parte, realitate căreia nu i se putea, evident, sustrage. Din această categorie, făceau parte interzicerea experiențelor cu arme
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
delegația română în Comitetul celor 18 state pentru dezarmare, constituindu-se într-un veritabil program de acțiune în domeniul dezarmării, conțineau însă o serie cuprinzătoare de măsuri care făceau diferența între poziția României și cea pe care se situau Uniunea Sovietică și celelalte țări socialiste participante la lucrările organismului de negocieri. Între acestea, se distingeau în mod deosebit următoarele: reducerea substanțială a cheltuielilor militare ale statelor mari, puternic înarmate; asumarea, printr-un acord internațional cu forță obligatorie și vocație universală, a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
dezarmare pe continentul european; desființarea neîntârziată și simultană a blocurilor militare opuse.8 Observatorii atenți și analiștii versați în problemele dezarmării și controlului armamentelor au putut remarca fără dificultate că, dincolo de aparențe, propunerile avansate de România vizau în special Uniunea Sovietică și Organizația Tratatului de la Varșovia, deși ele se adresau și Statelor Unite și celorlalte puteri occidentale, inclusiv Alianței N.A.T.O. Un aspect ce merită o mențiune aparte, care nu a fost probabil sesizat la adevărata sa semnificație, este cel ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
deși ele se adresau și Statelor Unite și celorlalte puteri occidentale, inclusiv Alianței N.A.T.O. Un aspect ce merită o mențiune aparte, care nu a fost probabil sesizat la adevărata sa semnificație, este cel ce urmează. La 20 februarie 1963, Uniunea Sovietică a prezentat Comitetului celor 18 state pentru dezarmare Proiectul unui Pact de neagresiune între țările participante la Tratatul de la Varșovia și cele ce alcătuiau N.A.T.O.9 Inițiativa avea girul Organizației Tratatului de la Varșovia, toate statele membre fiind de acord
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și conținutul acesteia, inclusiv România. În luările de cuvânt ale delegației române în Comitetul de dezarmare din anii 1963 și 1964, propunerea "Pactului de neagresiune" era susținută formal, fără detalieri ori avansarea unor argumente de substanțiere. Examinând mai atent inițiativa sovietică, în condițiile în care abordările pe criterii de bloc deveneau tot mai evidente, factorii de decizie ai României au ajuns la concluzia că, deși era prezentată ca o contribuție deosebită la consolidarea procesului de destindere Est-Vest, în realitate propunerea respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
respectivele rezoluții reprezentau o abordare unidimensională a problemei).12 În același sens, se cere evocată susținerea de către România a Tratatului privind interzicerea experiențelor cu arma nucleară în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă, convenit la Moscova între Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite, parafat la 25 iulie 1963 și semnat de reprezentanții celor trei puterii nucleare la 5 august 1963. România a semnat tratatul la 8 august 1963 (la Moscova, Londra și Washington), l-a ratificat la 31 octombrie 1963 și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
1963, este deosebit de elocvent din acest punct de vedere: "Trei, acest tratat poate constitui un pas în direcția prevenirii răspândirii armelor nucleare către țările care nu le posedă. În următorii câțiva ani, pe lângă cele patru puteri nucleare actuale [Statele Unite, Uniunea Sovietică, Regatul Unit și Franța], un număr mic dar semnificativ de state vor avea resursele intelectuale, fizice și financiare pentru a produce deopotrivă arme nucleare și mijloace pentru transportarea lor la țintă. În timp, așa cum se estimează, multe alte națiuni vor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a efectuat prima sa experiență cu arma nucleară în atmosferă la 16 octombrie 1964). Evenimentul, în sine, a avut o semnificație politică și strategică de însemnătate istorică, marcând intrarea Chinei în "Clubul puterilor nucleare" din care făceau parte Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franța. Din acel moment, toți cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate posedau arma nucleară, încheindu-se astfel ceea ce poate fi considerat drept primul ciclu al înarmărilor nucleare. În ceea ce privește atitudinea Franței față de acordul parțial, ea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și de propria sa independență" 19. După toate probabilitățile, conducerea României nu dispunea, la vremea respectivă, de suficiente date și informații pentru a putea conștientiza amploarea consecințelor pe care le presupunea nediseminarea armelor nucleare astfel cum era preconizată de Uniunea Sovietică și de Statele Unite. Contactele politice la nivel înalt cu o serie de state în cursul anului 1964, îndeosebi cele cu China, Franța și Iugoslavia, au oferit în mod cert liderilor români posibilitatea unei mai bune înțelegeri a complexității problemei neproliferării
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
se adopta documentul ce avea să devină cunoscut ca "Declarația de independență politică a României". Miza era, prin urmare, importantă în sine și cu semnificații multiple. Pentru moment, desigur, dar mai ales pentru anii următori. Pe de o parte, Uniunea Sovietică și aliații ei fideli aveau posibilitatea de a testa și evalua hotărârea României de a urma o linie politică independentă, maniera de punere a ei în aplicare și coeziunea echipei conducătoare românești. Pe de altă parte, României i se oferea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
spre exemplu, pentru a obține în acest for internațional condamnarea R.P.Chineze" (ca urmare a experienței nucleare effectuate de aceasta la 16 octombrie 1964) a fost argumentul politic folosit, în mod repetat, de delegația română. La stăruințele repetate ale liderului sovietic Leonid Brejnev și ale celorlalți șefi de delegații, din partea română au fost invocate argumente substanțiale privind viziunea României asupra neproliferării armelor nucleare. S-a susținut astfel pentru prima dată în cadrul Organizației Tratatului de la Varșovia teza de ordin principial privind necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
desprinsă în urma Consfătuirii de la Varșovia era cât se poate de limpede: în chestiunea neproliferării armelor nucleare țările Pactului de la Varșovia nu au o poziție comună și nu pot vorbi același limbaj sau cu o singură voce. De o parte, Uniunea Sovietică, Bulgaria, Cehoslovacia, Germania de Est, Polonia și Ungaria, cantonate exclusiv în zona neproliferării orizontale, respectiv, interzicerea accesului la arma nucleară a tuturor statelor ce nu o posedă. Implicația politică și militar strategică a acestei abordări era absolut evidentă: menținerea monopolului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
cu rezoluțiile inițiate de Irlanda, care nu conțineau nici o prevedere vizând asumarea unor obligații de dezarmare nucleară de către puterile deținătoare de asemenea arme. Astfel, în discuțiile ce au avut loc în Comisia de dezarmare, aflată în sesiune la propunerea Uniunii Sovietice (21 aprilie 16 iulie 1965), India și Suedia au avansat ideea unei baze mai echitabile de realizare a unui acord, sub forma unui "pachet" sau a unei "soluții integrate", constând dintr-un tratat de neproliferare și o serie de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de reținut că aceste cerințe concrete de neproliferare verticală, vizând direct puterile nucleare, erau formulate în condițiile în care un prim proiect de tratat de neproliferare fusese avansat de Statele Unite în Comitet la 17 august 196529, urmat de un proiect sovietic, prezentat Adunării generale la 24 septembrie 196530. Ele reflectau decepția produsă în rândul statelor nenucleare de proiectele de tratat propuse de cele două puteri nucleare care ignorau complet cerința stabilirii unui echilibru echitabil de responsabilități și obligații între statele posesoare
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
În cadrul ONU, fără a fi aprofundate, discuțiile relative la neproliferare în timpul celei de-a XXI sesiuni a Adunării generale, din 1966, s-au încheiat prin adoptarea a două rezoluții. Potrivit rezolutiei 2149 (XXI) din 4 noiembrie 1966, inițiată de Uniunea Sovietică, Adunarea generală a adresat tuturor statelor un apel urgent: a) de a lua toate măsurile necesare pentru a facilita încheierea cât mai repede cu putință a unui tratat de neproliferare a armelor nucleare în conformitate cu principiile prevăzute în rezoluția 2028 (XX
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]