4,641 matches
-
mondial. În anii 1944-1945 se află în Armata I-a pe frontul de Vest, luptând pentru recucerirea Ardealului de Nord sub conducerea generalului Macici, ca reporter de front. A condus ziarul "Avântul", și a fost decorat cu Crucea României cu spade. A absolvit cu succes facultatea, susținând la 20 octombrie 1940 lucrarea de licență cu mențiunea "magna cum laude". Va realiza apoi o remarcabilă teză de doctorat: ""Cîmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, cu privire specială asupra cuaternarului"", susținută în iunie 1948, recompensată
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
cu două tăișuri. Inițial, în antichitate, a fost eminamente o armă de cavalerie, folosită pentru a lovi descendent, folosindu-se greutatea ei. Evoluția ulterioară, la finele Evului Mediu Timpuriu, a transformat-o și într-o armă de împuns. Diferența între spadă și "pumnal", care are și el o lamă dreaptă prevăzută cu două tăișuri, constă în faptul că lama pumnalului are sub 30 cm lungime.. În scrima modernă, spada este una dintre cele trei probe olimpice care fac parte din acest
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
Timpuriu, a transformat-o și într-o armă de împuns. Diferența între spadă și "pumnal", care are și el o lamă dreaptă prevăzută cu două tăișuri, constă în faptul că lama pumnalului are sub 30 cm lungime.. În scrima modernă, spada este una dintre cele trei probe olimpice care fac parte din acest sport. Cuvântul spadă este împrumutat din italianul "spada", având la origine latinul "spatha". Denumirea spadei medievale și moderne are la origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
care are și el o lamă dreaptă prevăzută cu două tăișuri, constă în faptul că lama pumnalului are sub 30 cm lungime.. În scrima modernă, spada este una dintre cele trei probe olimpice care fac parte din acest sport. Cuvântul spadă este împrumutat din italianul "spada", având la origine latinul "spatha". Denumirea spadei medievale și moderne are la origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
lamă dreaptă prevăzută cu două tăișuri, constă în faptul că lama pumnalului are sub 30 cm lungime.. În scrima modernă, spada este una dintre cele trei probe olimpice care fac parte din acest sport. Cuvântul spadă este împrumutat din italianul "spada", având la origine latinul "spatha". Denumirea spadei medievale și moderne are la origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
în faptul că lama pumnalului are sub 30 cm lungime.. În scrima modernă, spada este una dintre cele trei probe olimpice care fac parte din acest sport. Cuvântul spadă este împrumutat din italianul "spada", având la origine latinul "spatha". Denumirea spadei medievale și moderne are la origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri. Acest termen
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
și plat” pentru amestecat diferite substanțe. Termenul a supraviețuit în limba română în cuvinte ca spate, spătar (partea superioară a scaunului) și spată (element al războiului de țesut). Armele cu lamă lungă și două tăișuri, pe care le numim generic spade, au fost o creație a epocii mijlocii a bronzului. În secolele XV-XIV î.Hr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
partea superioară a scaunului) și spată (element al războiului de țesut). Armele cu lamă lungă și două tăișuri, pe care le numim generic spade, au fost o creație a epocii mijlocii a bronzului. În secolele XV-XIV î.Hr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă, ca un paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
țesut). Armele cu lamă lungă și două tăișuri, pe care le numim generic spade, au fost o creație a epocii mijlocii a bronzului. În secolele XV-XIV î.Hr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă, ca un paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
au fost o creație a epocii mijlocii a bronzului. În secolele XV-XIV î.Hr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă, ca un paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
o creație a epocii mijlocii a bronzului. În secolele XV-XIV î.Hr. s-a răspândit spada de tip micenian, lungă și subțire (rapiera), dar și spada scurtă și lată. La începutul perioadei Hallstatt se foloseau o mare varietate de spade scurte. Spada lungă, ca un paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
de spade scurte. Spada lungă, ca un paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul de spadă pentru sabie). În armata romană, după războaiele punice, a fost introdusă spada scurtă după model celto-iberic, denumită "gladius". Scopul principal al acestei arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldații erau strâns grupați
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
ca un paloș, a fost răspândită de celți în secolele IV-III î.Hr. Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul de spadă pentru sabie). În armata romană, după războaiele punice, a fost introdusă spada scurtă după model celto-iberic, denumită "gladius". Scopul principal al acestei arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldații erau strâns grupați. Folosirea "gladius"ului prin tăiere
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
Trebuie remarcat că în literatura de specialitate se folosește foarte des termenul de sabie (armă cu un singur tăiș) și pentru a indica spada (dar și termenul de spadă pentru sabie). În armata romană, după războaiele punice, a fost introdusă spada scurtă după model celto-iberic, denumită "gladius". Scopul principal al acestei arme era împungerea, metodă eficientă în atacul în care soldații erau strâns grupați. Folosirea "gladius"ului prin tăiere verticală, orizontală sau oblică, prin mișcări ample, expunea corpul soldatului. În perioada
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
atacul în care soldații erau strâns grupați. Folosirea "gladius"ului prin tăiere verticală, orizontală sau oblică, prin mișcări ample, expunea corpul soldatului. În perioada târzie a Imperiului Roman, gladiusul a fost înlocuit treptat de sabia lungă, după model barbar. Lama spadei medievale are circa 1 metru lungime, două tăișuri și o nervură mediană, destul de groasă pentru a rezista loviturilor. Spada are o gardă solidă și un mâner, prins ferm de lamă, care, împreună cu lama, îi dau forma unei cruci latine. Cavalerii
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
expunea corpul soldatului. În perioada târzie a Imperiului Roman, gladiusul a fost înlocuit treptat de sabia lungă, după model barbar. Lama spadei medievale are circa 1 metru lungime, două tăișuri și o nervură mediană, destul de groasă pentru a rezista loviturilor. Spada are o gardă solidă și un mâner, prins ferm de lamă, care, împreună cu lama, îi dau forma unei cruci latine. Cavalerii medievali mânuiau spadele cu ambele mâini, deoarece acestea erau prea grele și prea mari pentru o singură mână. Spada
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
circa 1 metru lungime, două tăișuri și o nervură mediană, destul de groasă pentru a rezista loviturilor. Spada are o gardă solidă și un mâner, prins ferm de lamă, care, împreună cu lama, îi dau forma unei cruci latine. Cavalerii medievali mânuiau spadele cu ambele mâini, deoarece acestea erau prea grele și prea mari pentru o singură mână. Spada cu două tăișuri era arma principală a cavalerului feudal. Ceremonialul medieval ce avea loc la primirea cuiva în rândul cavalerilor se numea "acoladă" și
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
Spada are o gardă solidă și un mâner, prins ferm de lamă, care, împreună cu lama, îi dau forma unei cruci latine. Cavalerii medievali mânuiau spadele cu ambele mâini, deoarece acestea erau prea grele și prea mari pentru o singură mână. Spada cu două tăișuri era arma principală a cavalerului feudal. Ceremonialul medieval ce avea loc la primirea cuiva în rândul cavalerilor se numea "acoladă" și consta dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
mari pentru o singură mână. Spada cu două tăișuri era arma principală a cavalerului feudal. Ceremonialul medieval ce avea loc la primirea cuiva în rândul cavalerilor se numea "acoladă" și consta dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. Seniorul îi înmâna personal cavalerului spada la învestitură, ea devenind astfel personificată. Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
principală a cavalerului feudal. Ceremonialul medieval ce avea loc la primirea cuiva în rândul cavalerilor se numea "acoladă" și consta dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. Seniorul îi înmâna personal cavalerului spada la învestitură, ea devenind astfel personificată. Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
loc la primirea cuiva în rândul cavalerilor se numea "acoladă" și consta dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. Seniorul îi înmâna personal cavalerului spada la învestitură, ea devenind astfel personificată. Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
înmâna personal cavalerului spada la învestitură, ea devenind astfel personificată. Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe discul mânerului o inscripție în limba slavonă, care atestă faptul că îi
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
la învestitură, ea devenind astfel personificată. Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe discul mânerului o inscripție în limba slavonă, care atestă faptul că îi aparținea. Pe o față
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
personificată. Importanța spadei era așa de mare în evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe discul mânerului o inscripție în limba slavonă, care atestă faptul că îi aparținea. Pe o față scrie „IOAN STEFAN VOE<VO
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
evul mediu, încât este uneori personaj principal în cântecele trubadurilor și menestrelilor, atribuindu-i-se și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe discul mânerului o inscripție în limba slavonă, care atestă faptul că îi aparținea. Pe o față scrie „IOAN STEFAN VOE<VO>DA G”, iar pe cealalta față scrie „OSPODAR
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]