5,679 matches
-
și își pierduse și ultimul nasture. "Vrei să faci o plimbare pe cal, Nel?" Fetița își mușcă buza de jos, pentru a masca un surâs încântat, și privirea îi deveni sclipitoare. O urcă în șa. Ce vastă era perspectiva de pe spinarea calului! Aerul primăvăratic, marea care strălucea cu toate luminile ei, peisajul curățit, de culoarea nisipului, unde numai mugurii de salcâm puneau o bănuială de verde tandru, îi purtau pe cei doi prieteni, legați printr-un pact indestructibil, în miezul celei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea, ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un fior îi trecu pe șira spinării. Se întoarse bâjbâind pe propriile-i urme, în direcția unei lumini vagi care, presupunea el, era locul de unde venise. Ajuns pe peronul gării, se apropie de fereastra luminată a restaurantului și aruncă o privire înăuntru. Prin geamul aburit, îl văzu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
osteneala și distanța fără sfârșit, fără ezitare și fără a se întoarce vreo secundă din drum. În capătul câmpului găsește frunza cea mai potrivită, o frunză cu mult mai mare decât propriul său corp, o ia cu mare greutate în spinare și începe călătoria de întoarcere cu osteneală îndoită. O ploaie teribilă întunecă însă tot văzduhul, brazdele înalte ale câmpului se transformă în noroi moale, piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
însă tot văzduhul, brazdele înalte ale câmpului se transformă în noroi moale, piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e tot mai deasă, frunza din spinare apasă tot mai greu, i se pare că recunoaște drumul spre cuib, ezită, se întoarce, pleacă prin altă parte, caută, caută și dispare în întunericul nopții, luptând cu ploaia, cu frunza și cu pământul cleios. Nu mai aflăm niciodată dacă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ispitirile Sfântului Antonie și de credința sa de nebiruit. Credință, îmblânzitoare de suflete și fiare, dacă ne gândim la episodul în care Sfântul Antonie având nevoie să traverseze Nilul degrabă și negăsind nici o barcă prin apropiere, s-a suit în spinarea unui crocodil, căruia i-a poruncit să-l treacă Nilul fără de nici o tulburare. Iar fiara, cu nume de spaimă pentru tot neamul omenesc, aflată în puterea credinței nemărginite a Sfântului Antonie, s-a îmblânzit pe dată și purtându-l în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
unui crocodil, căruia i-a poruncit să-l treacă Nilul fără de nici o tulburare. Iar fiara, cu nume de spaimă pentru tot neamul omenesc, aflată în puterea credinței nemărginite a Sfântului Antonie, s-a îmblânzit pe dată și purtându-l în spinare ca o barcă întărită și neprimejdioasă, l-a dus cu bine până pe malul celălalt. Păstrând în suflet această imagine, privim în urmă la traversarea începută de noi, încă de când am deschis ochii pe unul dintre maluri. Ne amintim de fiecare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acestea? Cutremure, inundații, secetă, alegeri, alunecări de pământ, abonament la Internet, portofoliu obligatoriu la limba română de clasa a V-a și ce mai rămâne după toate acestea ? Acesta este Nilul nostru, pe care vai, trebuie să-l traversăm pe spinare de crocodil, neavând nici pe departe credința Sfinților, ci doar exemplul și mai cu seamă ajutorul lor. Valurile negre ale traversării noastre de Nil trec toate, lăsând în urma lor, fiecare, câte un rid adânc pe față, o șuviță în plus
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
rămâne știința că traversarea poate fi făcută în siguranță doar cu ajutorul Sfinților, singurii noștri prieteni adevărați, a căror prietenie neschimbătoare și dragoste veșnică, dăruită oamenilor după pilda lui Dumnezeu, ne trece nevătămați, un Nil mereu mai învolburat, chiar și pe spinare de fiară. O traversare de pe malul Ierusalimului pământesc până pe malul Ierusalimului cel ceresc, o cărare pe valuri, un drum printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul spre casă, timpul părea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul spre casă, timpul părea neclintit, înghețat. Doar fulgii, în căderea lor lină, păreau să ne mângâie, șoptind: „Drum bun, Omenire! Traversare lină, pe spinare de crocodil!”. COPACII SPERANȚEI <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> Dimineața devreme, în curtea Mănăstirii Golia, pe ger. Zăpada înghețată se așterne neatinsă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Paul Valéry va numi începînd din 1920 "o criză spirituală". La început a fost o criză morală. Disprețul pentru viața oamenilor, contrastul între suferințele combatanților și lipsa de griji din spatele frontului, spectacolul averilor imense acumulate în cîțiva ani, uneori pe spinarea soldaților, toate acestea au lăsat cicatrici adînci în mentalitatea colectivității de a fi fost jucăria unor interese sordide în numele unor înalte principii, trezește sentimentul de revoltă împotriva moralei tradiționale bazată pe datorie și duce la reabilitarea gustului pentru plăcerea fără
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
conducătorii și luptătorii acestuia. Deci, Londra și Parisul vor pregăti de comun acord o acțiune împotriva Egiptului servindu-se de un drept internațional respins de Nasser și proferînd în același timp amenințări pe care acesta din urmă le pune în spinarea tînărului stat Israel. Dar fiind că fostele puteri tutelare ale zonei cuprinse între Maroc și Golful Persic nu dispun de mijloacele necesare pentru a-și menține hegemonia în regiune, ele încep să fie înlocuite cu cele două mari supraputeri. Înainte de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Suez, care scoate încă o dată în evidență incapacitatea europenilor de a-și rezolva, fără ajutorul celor două mari puteri, problemele care pun în joc interesele lor vitale, este contemporană cu o altă criză apărută în Europa de Est care se reglementează pe spinarea personajelor secundare Polonia și mai ales Ungaria prin jocul conflictual dar și complice al superputerilor. URSS înăbușă în sînge revoluția de la Budapesta fără ca Statele Unite să facă cel mai mic gest pentru a o împiedica. De altfel, vom reveni asupra acestei
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
șeful Poliției din L.A., Darryl Gates, avertizîndu-l că dacă se va lua de Ice Cube, se "va ridica împotriva unui zulu". Desfășurîndu-și bravada macho tipică unei anumite ramuri a rapului, Ice Cube îl "avertizează pe Gates că îi va rupe spinarea și îi va da picioare în fund pînă cînd o să facă pe el", concluzionînd: "Să te pui cu Ice Cube înseamnă să nu ții la viața ta". Bravada și violența macho sînt de înțeles doar în contextul situației tensionate dintre
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
deschise sau având ascunzători, paza era foarte greu de făcut. Prin aceste locuri - destul de bine cunoscute de altfel - treceau contrabandele în mare. Pe aci treceau căruțele încărcate cu butoaie sau contrabandiști, bărbați și femei, venind în șiruri și purtând în spinare câte un butoiaș. Bineînțeles că, în afară de guarzii călări și pedeștri, direcția accizelor se slujea și de spioni. Acești spioni aduceau informațiile și denunțau locurile pe unde trebuia să treacă negreșit contrabandiștii. Se specifica banda care trebuia să lucreze, cât și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
știut că pe la anul 1883 numai petrecerile societății aristocratice ereau înregistrate de ziare și aveau preț. întâlnirea a fost la rondul al 3-lea de la Șosea. Aci Constantin Isvoranu și Alexandru Marghiloman, îmbrăcați cu jachete roșii, șepci negre, trâmbița la spinare și cizme de lac, călări pe cai superbi, așteptau toate echipagiile pe drumul Herăstrăului. Bestia era locotenentul Mihail Laptev, care trecu repede, cu iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. După aceea doamnele au scoborât din trăsuri, domnii le-au
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
desăvârșește întotdeauna, dar purifică și înalță. Dar mai este un motiv, hotărâtor motiv acesta: aproape toți studenții cari au stat în fruntea mișcării de la 1884 au fost naturi independente, pe când, spre a ajunge în România - afară de excepții norocoase - se cer spinări încovoiate. Am vorbit mai sus despre manifestarea pe care au făcut-o studenții în fața legațiunii austro ungare, ca protestare împotriva agresiunii înfăptuită la Cluj de către studenții unguri față de studenții români. Să mai adaug câteva amintiri asupra acestui subiect. Nu e
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
foarte puține. Într-o noapte m-am trezit scuturat de friguri, cu febră mare și dureri puternice de cap. Simptome, fără îndoială, de tifos exantematic. A trebuit să fiu imediat evacuat. Dis-de-dimineață, Constantin, ordonanța mea devotată, m-a dus în spinare aproape tot drumul, pînă la locul bateriei în spatele frontului. De acolo, colegul și prietenul meu Dan Sărățeanu m-a transportat la gara Barcea pentru a fi dus cu trenul la un spital din Galați. Linia de cale ferată Tecuci - Galați
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
o dai astfel! Salutări tizului meu (fratele mai mic al lui Lucian Vasiliu, Aurel, pe atunci student la Hidrotehnică în Iași n. red.)! Numai poezie și liniște! Al tău, Aurel LIFE-MADE IN TERRA Încă nu se poate; țipătul e o spinare de noapte care umblă prin cuvinte speli rufe speli cerul speli bolnavul de astmă nu speli moartea ca un cîntat de cocoși proști; el a refuzat sandvișul de ceară sandvișul de păcură tu ai trăit numai pe acoperișul depozitului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
apăruse moda vânătorii cu șoimi, pe care o aduseseră din Răsărit cavalerii cruciați ai lui Bohemund Normandul. Ca de obicei, doamna Rishawa, stăpâna castelului, se pregătise cu grijă pentru sosirea oaspeților. Pe talgere de argint așteptau păstrăvi prăjiți În unt, spinare de căprioară cu foi de dafin și boabe de ienupăr, potârnichi Învelite În slănină și fripte pe jăratic, pe care nobila doamnă le pre gă tise cu mâna ei. Pentru gurile mai puțin alese ale slujitorilor, se Învârteau În curte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la față de furie: — Ești un mincinos și un trădător! Cum cutezi să-mi spui că pe Bodo l-ar putea trânti un cal? Nu știi că este cel mai bun călăreț pe care l-a purtat vreodată un cal În spinare? șarpe, ai? Bidiviul lui nobil a crescut În pustiile Arabiei, unde se găsesc destui șerpi! Dar n-ai de unde s-o știi fiindcă nu l-ai Întâlnit niciodată, pitic mincinos și mârșav! Ai noroc că nu sunt un bărbat, să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și Conrad Își dori să fie o pasăre ca să poată zbura deasupra lor. Ca de obicei În asemenea momente, gândirea lui se Împărțea În două, ca și cum ar fi existat dintr-odată doi prinți Conrad. În timp ce primul privea peisajul Încântător și spinările muntoase care se Învălureau până departe, acolo unde se pierdeau În ceață, cel de al doilea gândea febril, Întocmin du-și planul. Încet, Încet, cei doi se contopeau iarăși Într unul singur, Conrad cel dintotdeauna, care nu lăsa de o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Credeți-mă, va trăi, chiar și numai de dragul Înălțimii Voastre. Veniți, pe drum vă voi povesti totul. O ajută să-și tragă zdrențele peste cap și-o conduse afară din temniță. Pe trepte zăcea paznicul, cu un pumnal Înfipt În spinare. — Tu l-ai omorât? Credeam că mânuiești numai dalta și ciocanul, nu și spada! Deci ești și războinic? — Nu știu, domniță, nici nu mai știu ce sunt. N-a bănuit nimic, credea că sunt slujitorul care aduce mâncarea. Când am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mă bucur pentru tine. În multe bătălii am luptat și cu mulți potrivnici m-am Înfruntat, dar aceștia erau diavoli curați, dezlănțuiți din fundul iadului. Împotriva unei lănci și a unei săbii te poți apăra, dar când Îți sar În spinare o mie de țărani belstemați cu ghioage și cu coase... Tu n-ai mai apucat să vezi cum se poate rostogoli un cap de cavaler de parc-ar fi un dovleac, adăugă el batjocoritor. Cum sparge capul o ghioagă mânuită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eu o bicicletă bună. O Ucraina ar fi fost grozavă, fiind robustă și rezistentă. Mă vedeam pe o bicicletă verde cu aripi albe, cu un R (România) în față și-n spate, cu tricolorul prins la ghidon, cu rucsac în spinare, cu niște portbagaje metalice de o parte și de alta a roții din spate. Fără a exagera cu "îmbunătățirile”, pe lângă oglinzile (evident) pe ambele părți, voiam și semnalizatoare electrice, pentru sporirea siguranței. Semicursiera, pe lângă poziția incomodă, avea frâne pe saboți
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
urcat până pe coarnele boilor, dar ei tot nu porneau. Preotul a venit și el și privea neputincios și umilit refuzul boilor și încercările nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă. Da, asta era! Se ceruse "acasă" de pe patul de spital. Acum, odată ajunsă "acasă", nu mai voia să plece. Primele care au furnizat această explicație și au tălmăcit, în limbaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]