4,677 matches
-
care este echivalent cu puterea de veto asupra legilor viitoare care ar putea fi luate În considerație de către Consiliul de Miniștri și Parlamentul European. Președintele comisiei, care va fi ales de Parlamentul European, va avea puteri executive și de constrângere sporite. Parlamentul va obține de asemenea noi puteri bugetare și legislative. Majoritatea legislației Uniunea Europeană votată de Consiliul de Miniștri va fi supusă aprobării parlamentului. Prima mea impresie, după ce am citit Constituția Europeană, a fost că porțiuni mari din ea nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și, În cele din urmă, responsabili pentru bunăstarea reciprocă. O revoltă similară a apărut la nivelul statului la un deceniu după mișcările studențești. Filosofi precum ar fi Michel Foucault credeau că În lumea postmodernă cu o complexitate, densitate și interdependență sporite, acțiunile fiecărui jucător afectează natura, calitatea și distribuția puterii În Întregul sistem. El a scris că guvernul... Se referă la toate eforturile de a forma, călăuzi și conduce comportamentul altora, fie că aceștia sunt echipajul unui vapor, membrii unei gospodării
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Îngrijire a sănătății și o rețea de administrație publică transeuropeană. Într-un raport adițional din 1996, intitulat „Europa În prima linie a societății globale bazate pe informație: un plan de acțiune deschis”, Uniunea Europeană revenea asupra viziunii anterioare, punând un accent sporit atât pe extinderea noilor tehnologii În industrie, și stabilirea unui regim de reglementare adecvat, cât și pe stimulii care ar putea genera un model de afaceri În rețea viabil și eficient. Planul reliefa de asemenea integrarea noilor tehnologii În domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cea a majorității statelor-națiune și a căror influență se Întinde pe Întreaga suprafață a globului. Găsirea unui numitor comun al drepturilor omului universale și al identității culturale locale Cea mai remarcabilă schimbare politică din ultimele trei decenii a fost implicarea sporită a sectorului societății civile În procesul politic. Există trei mari aspecte ale societății civile. În primul rând, acestea implică toate organizațiile și activitățile care promovează religia, educația și artele, furnizează servicii sociale, se ocupă de vecinătăți și comunități și Încurajează
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
că „participarea acestora În relațiile internaționale este, Într-un fel, o garanție a legitimității politice a acelor organizații internaționale”13. Cu toate că este Împărtășită de multă lume, opinia lui Boutros-Ghali este Încă controversată. Cu toate că Adunarea Generală a ONU permite contribuții formale sporite ale OSC la Întrunirile internaționale, atât Consiliul de Securitate al ONU, cât și Organizația Mondială a Comerțului nu permit participarea societății civile. Anumite organizații globale, cum ar fi Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, permit În mod teoretic reprezentarea OSC
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
politică planetară conectând direct indivizii și natura la acorduri și convenții globale. OSC care reprezintă subculturile locale erodează suveranitatea națională din cealaltă direcție. Ele sunt În mod continuu În căutarea de noi modalități de a obține autonomie regională și locală sporită și o voce mai independentă În luarea deciziilor care afectează comunitățile lor. Statele-națiune simt că obiectivele OSC, atât cele din domeniul drepturilor, cât și cele orientate spre subculturi, le amenință uneori suveranitatea și hegemonia și, prin urmare, Încearcă să absoarbă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a obține un loc sigur În cadrul procesului politic. Pe de altă parte, Uniunea Europeană s-a dovedit a fi mai deschisă În chestiunea integrării societății civile În sfera sa politică, cu toate că există chiar la Bruxelles o anumită rezistență la ideea participarii sporite a OSC. Motivul pentru care Uniunea Europeană este dornică să Împărtășescă, cel puțin parțial, puterea de guvernare cu OSC este faptul că aduc cu ele credibilitate la nivel local, de care Bruxelles are o nevoie disperată pentru a-și menține În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
relații de interdependență cu alții. Cu cât aceste relații sunt mai profunde și inclusive, cu atât este mai probabil că o persoană va putea să-și Împlinească ambițiile. Pentru a fi inclusă, o persoană are nevoie de acces. Cu acces sporit, poate intra În mai multe relații și se poate bucura de mai multă libertate. Dacă drepturile de proprietate sunt esențiale pentru a obține autonomia, drepturile universale ale omului joacă un rol fundamental În obținerea includerii. Drepturile omului fac trimitere În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
izolarea, care este expresia ultimă a nerecunoasterii. Lupta pentru recunoaștere Într-o lume globalizată va fi probabil la fel de aprinsă ca și lupta de clasă În secolul XX. Visul european este un act delicat de echilibru aristotelic Între nevoia unei diferențieri sporite și o integrare mai profundă, cei doi poli care au caracterizat dezvoltarea omului Încă de la Începutul aventurii umane. Discuția dialectică În desfășurare Între diferențiere și integrare a fost misiunea Centrală a fiecărui aranjament de guvernare din istorie. Sclavi și imperii
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și integrare a fost misiunea Centrală a fiecărui aranjament de guvernare din istorie. Sclavi și imperii, supuși și regate, cetățeni și state, iar acum persoane și instituții de guvernare globale sunt fiecare jaloane importante ale evoluției către individualizare și integrare sporite a umanității. Drepturile universale ale omului În era globală, precum regimul de proprietate În era statelor-națiune și obligațiile de proprietate În epoca feudală, sunt Întrupări legale ale relației existente Între forțele de individualizare și integrare. Ele formează țesutul de legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Băncii Mondiale, NATO etc., În capitolul 11.) Odată cu colapsul Imperiului Sovietic spre sfârșitul anilor ’80, guvernul american și-a adâncit angajamentul pentru o politică externă liberală. Atât președintele George Bush, cât și președintele Bill Clinton, au militat pentru o liberalizare sporită a comerțului, În speranța creării, În sfârșit, a unei piețe capitaliste globale, dominată de puterea economică a Americii. Angajamentul Americii la o politică externă multilaterală, bazată pe alianțe, a suferit o schimbare bruscă odată cu alegerea președintelui George W. Bush, În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
externe americane În decada următoare. Proiectul Pentagonului afirma, fără ocolișuri, că Statele Unite ale Americii trebuie „să descurajeze țările industriale avansate să pună la Îndoială poziția de lider al Statelor Unite ale Americii sau chiar numai să aspire la un rol regional sau global sporit”16. Raportul Pentagonului mai adăuga că era esențial ca Statele Unite ale Americii să-și asume principala responsabilitate de abordare... a acelor chestiuni care amenință nu numai interesele noastre, ci și cele ale aliaților și prietenilor noștri sau care pot afecta
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a făcut acțiunea ulterioară posibilă. Apropierea a avut loc În mod gradual. De la confruntare am trecut la Înclinarea spre cooperare În sfera economică, iar apoi la integrare 36. Pentru Prodi și alți lideri europeni, statutul de superputere decurge din cooperarea sporită și nu din extinderea suveranității. Caracteristicile distinctive al acestui nou gen de superputere sunt talentul de negociere, deschiderea către dialog și rezolvarea conflictelor, iar forța armelor. Acesta este motivul pentru care „procesul” este atât de important În noua politică. Esența
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
marii schimbări de la o eră a asumării riscurilor la una a prevenirii riscurilor. Această dezbatere este aproape inexistentă printre intelectualii americani. Noii intelectuali europeni argumentează că vulnerabilitatea este cealaltă față a riscului. În măsura În care indivizii și societatea În general, văd oportunități sporite mai degrabă decât consecințe negative În asumarea riscurilor, ei devin cei care Își asumă riscuri. Americanii, după cum am menționat, sunt persoane care Își asumă riscuri. Europenii, pe de altă parte, sunt mult mai sensibili la riscuri. O mare parte din
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
schimbe În Uniunea Europeană. Marele progres În modul de a vedea lucrurile s-a datorat includerii a două cuvinte Într-un protocol despre bunăstarea animalelor atașat Tratatului de la Amsterdam. Statele membre ale Uniunii Europene au declarat că „pentru a asigura protecție sporită și respect pentru bunăstarea animalelor ca ființe sensibile”, ele sunt de acord să „dea atenție completă necesităților de bunăstare ale animalelor”59. Cuvintele-cheie sunt „ființe sensibile”. Niciodată până atunci vreun guvern nu a recunoscut alte creaturi ca ființe sensibile, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o „abordare de calitate” Înseamnă a gândi care este cea mai bună cale de a optimiza Întreaga rețea de relații care formează sistemul alimentar. Comisia definește conceptul de calitate drept unul care „cuprinde un domeniu de priorități incluzând siguranța alimentară sporită, protecția de mediu, dezvoltarea rurală, conservarea peisajului și bunăstarea animalelor”78. Statele Unite ale Americii nu are ceva asemănător acestei abordări sistemice vaste care Încearcă să integreze toate aceste sfere de activitate Într-o singură rețea de interese reciproce. Extinderea empatiei
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nouă misiune integrativă care să fie suficient de puternică pentru a fi transformativă În natură. Ceea ce lipsește din păcate este un motiv atotcuprinzător pentru ca miliarde de ființe umane să fie din ce În ce mai conectate. În ce scop? Mai mult comerț, participare politică sporită, mai multă plăcere, acces la informație sau pur și simplu curiozitate? Toate motivele de mai sus, cu toate că relevante, par totuși insuficiente pentru a justifica de ce șase miliarde de ființe umane trebuie să fie conectate și implantate reciproc În societatea globalizată
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai tânără are un optimism măsurat. Poate că asta este tot la ce putem sau trebuie să ne așteptăm. Tipul de optimism nelimitat, atât de caracteristic spiritului american, nu ne-a servit bine Întotdeauna. Într-o lume a amenințărilor globale sporite, entuziasmul temperat, echilibrat de o apreciere realistă a riscurilor, poate fi mai potrivit. Dar există și o venă pesimistă profundă În personalitatea europeană - de Înțeles după atâtea experimente sociale și politice nereușite, după atâtea măceluri În atâtea secole de istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
bucura de candoarea și forța lui întrucât este sustras de griji lipsite de esență. Cuvântul sporește când primitorul său îi iese în întâmpinare cu sufletul pregătit, însetat de cunoaștere și credință. Învățătura devine mare în măsura în care este atent păzită, îngrijită și sporită. Important este nu numai darul celui care dăruiește , ci și „harul” primitorului. <footnote id="18">Ibidem, p. 84<footnote> Pildele sunt considerate „comorile înțelepciunii dumnezeiești pe care ni le-a predat nu un om, ci însuși Dumnezeu Iisus Hristos”<footnote
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
reprezintă un factor prea difuz pentru a deveni o forță efectivă, capabilă să pună în mișcare efortul colectiv. Explicația alternativă propusă de Durkheim este cauzal-individualistă. Cauza diviziunii muncii este „densitatea morală”. Creșterea volumului populației generează nu numai o densitate demografică sporită, ci și una socială. Concurența dintre membrii colectivității sporește. Creșterea densității morale reprezintă însă o condiție care afectează masiv realizarea finalităților individuale. Indivizii, orientați către câștig, găsesc tot mai dificilă realizarea acestei finalități în condițiile concurenței în creștere. O soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atât au șansa să existe valorile prohibitive. O creștere a ratei impunerii reduce producția potențial realizabilă În viitor și, deci, mărimea venitului național și chiar, pe fondul unei fiscalități excesive veniturile bugetare vor scădea reducând capacitatea de a finanța cheltuieli sporite. Pe de altă parte, ca reacție la creșterea impozitelor, este posibil ca, atât indivizii, cât și firmele să prefere să nu mai muncească și investească; eventual, ei pot decide să depună eforturi mai mici, pentru a plăti impozite mai mici
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
și sociale, nevoile statului de consum public și implicit de resurse acoperitoare au crescut semnificativ. Întreținerea armatei pe timpul campaniilor, fortificarea orașelor, construirea unei flote navale, remunerarea serviciilor publice, etc. au impus găsirea unor surse de 85 acoperire a acestor nevoi sporite. În acest sens, este semnificativ că principalele venituri ale statelor grecești erau veniturile aduse de domeniile statului (terenuri, mine), Întreprinderile comerciale și industriale, monopolurile (mai ales cu caracter provizoriu, și asupra vânzărilor), Împrumuturile (mai ales forțate) și impozitele. În ansamblul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
nu exclude ca În perioadele În care guvernele se orientează spre susținerea inițiativei private În economie, să fie promovată și o anumită relaxare a sarcinii fiscale. Dar, de regulă, asemenea perioade alternează cu cele În care statul Își asumă sarcini sporite inclusiv În planul intervenției În economie, ceea ce face ca rata fiscalității să crească, pe ansamblu. Mai mult, nivelul relativ al fiscalității, reflectat de rata fiscalității, voalează starea economico-financiară reală a celor implicați, În sensul că nivelul mai redus al PIB
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
investițiilor private, atenuând ritmul prea accentuat de creștere a producției (ofertei) și implicit a economiei. Spre deosebire, reducerea cotelor progresive de impozitare și majorarea cheltuielilor publice (inclusiv cele cu asigurările sociale) ar determina impulsionarea consumului (public și privat), iar cererea sporită va stimula oferta, respectiv investițiile și producția, concomitent cu mai buna utilizare a capacităților existente, ceea ce va genera un ritm mai rapid de creștere a activității economice. Funcționarea aceluiași mecanism, include alături de modificări adecvate ale dimensiunilor impozitelor, cheltuielilor publice și
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
creșterii Îndatorării Întreprinderii. Totodată, se poate admite că rentabilitatea solicitată pentru deținerea de acțiuni (capitaluri proprii) poate fi mai ridicată decât cea a capitalurilor de Împrumut, datorită variabilității mai mari a câștigurilor obtenabile din plasamentele În acțiuni urmare a riscurilor sporite suportate de acționari, aceștia fiind remunerați În urma creditorilor, respectiv proporțional cu profitul net: Pnet = Pbexp - dobânzi - impozit. La rândul său, nivelul rentabilității solicitate de furnizorii de capitaluri se află În relație directă cu gradul de risc al investițiilor agreat de
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]