5,409 matches
-
de martori și de contemporani. Dintre toate titlurile pe care și le-a luat Isus, niciunul nu-i mai premonitoriu, mai potrivit validat a posteriori printr-o perpetuă zămislire, o neîncetată întrupare, ca acela care revine cel mai frecvent în spusele sale: Fiu al Omului. Fiu al morții sale, al relatării morții sale, al Evangheliilor și al euharistiilor. Acest spectru impalpabil care a trebuit mai întâi să moară pentru ca apoi să se îmbrace în carne, în carnea noastră, ființa venită sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
numit cam nepotrivit, după părerea mea, muntele Sion, intru în biserica Adormirii, ale cărei mozaicuri exterioare îmi amintesc, nu știu de ce, de răceala bisericii Saint-Honoré-d'Eylau care m-a marcat pe când eram copil. Ca să temperez neplăcerea amintirii, mă gândesc la spusele unui călugăr dominican. " Arta sulpiciană, mi-a explicat el, este anume concepută pentru a ne vindeca de idolatrie. Imaginile pe care ni le oferă sunt atât de explicite încât, rugându-ne în fața lor, știm că avem neapărat a trece dincolo
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a scris Viața lui Isus departe fiind de aceste locuri, în orice caz, destul de departe pentru a plasa aici viitoarea împărăție a lui Dumnezeu, cea în care femeile ar avea prioritate asupra doctorilor. În primul rând, Nablus, "capitala terorismului" (după spusele militarilor israelieni, două treimi din atentatele din Cisiordania ar fi planificate în acest guvernorat de trei sute douăzeci de mii de locuitori), este închis ermetic, total izolat de lume și are o viață de martir, în toate sensurile cuvântului, atât în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
săptămâna asta al revistei Paris-Match: intelectualii cu pretenții, acolo se duc acum să-și facă poze. După care, în timp ce ne luam rămas bun: Sau, cel puțin, caută să fii absolut imparțial, în acest viespar. Căci dacă nu... Și își completează spusele tranșându-și gâtul cu indexul, lasându-mă apoi cu ale mele în timp ce el se îndepărtează râzând. N-a greșit amicul care-mi vrea binele, ba chiar, în felul său, a avut dreptate, să-mi recomande, la ora showbizului, să mă orientez
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
explica ce-i cu suk-ul acesta babelian? Și asta acum, în momentul în care papa flutură împotriva islamului stindardul rațiunii și al coerenței? Mi-a răspuns fără nicio bucurie particulară, dar loial. Punct cu punct. I-aș rezuma cam așa spusele: 1) Faptul că există mai multe căi pentru a ajuge la Domnul poate inspira atât bucurie, cât și întristare. Au existat dintotdeauna mai multe locuințe în casa Tatălui Ceresc. Trei islamuri, șase sau șapte iudaisme, vreo zece creștinisme. Și atunci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
calic pușcă. Trecem prin domeniile generalului Sergiu Băicoianu, pe care treeră încă mașinile. Întâlnim chiar și pe d-sa, un om cu fața de avar, în tovărășie de fiul său, un băetan cu barbă blondă, și cu ochelari care, după spusa tovarășului meu de drum, e sarac cu duhul, însă continuă pe tatăl său "în spațiu și în timp". D-l general administrează cu multă asprime pământurile d-sale. Lăsăm la stânga Ichimenii pe-o coastă tristă, precum și drumul care duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu s-a rostit la Academie o cuvântare mai mișcătoare. La Iași, ora 11 a.m. matineu pentru pomenirea a cincizeci de ani de la moartea lui Creangă și pentru pomenirea lui I. Mironescu. Au vorbit: un tânăr G. Ivașcu, urmând cele spuse de G. Călinescu în cartea lui recentă "Viața lui Ion Creangă" (Fundații); d-rul Gr. T. Popa, care a cetit "Izul Pământului", bucată anume scrisă pentru Mironescu și apărută în "Însemnări"; și Octav Botez, tot despre Mironescu, cam lung, însă bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chiar dacă în fruntea lor se aflau doi hani și un mârzac. Baltazar de Piscia relata că „prea puțini izbuti a răzbi, cu toate că fură tăiați 125 de tătari care, mergând după jafuri, se răzlețiră de ai lor”. N. Iorga, acordând credit spuselor lui Baltazar de Piscia, a fost de părere că tătarii s-au întors nevătămați „cu tot ce câștigaseră”, Ștefan cel Mare „cu toată oastea sa, apăsat de mâhnire, o apucă spre Dunăre, ca să le curme turcilor calea”. Dlugosz, în schimb
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lumi și îi ia liniștea, stare ce-l va face să pornească la drum, odată ce și-a cunoscut cauza dorului. În Alexandrovăț, Timocul sârbesc, Arghiu „prididit de dor” își aude numele explicat de sora mai mare a zînei iubite, iar spusele devin ursire: „Arghiu, Crăișor,/ Prăpădit de dor;/ Iote sora mea,/ Acuși zâna ta./ Tu cum oi păstra-o,/ Așa mi-oi aveauă./ Cu ea te-oi culca,/ Colea pe băștea./ Voi când v-ați iubea,/ Și ați adurmea,/ Rău o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
singur, nu ești în centru, ci împarți toate cu toți, casa, toate serviciile, și apoi drumul. Ai devenit egal între egali și orice prioritate este complet anulată. Așa înveți mai bine lecția solidarității. Așa am început eu acum sa înțeleg spusele altora ,, camino te ajută să te cunoști mai bine pe tine însuți”. Bună lecție! La ora 19 am participat la Sf. Liturghie în biserica Sf. Miguel. Stând mai în spate, într-o bancă, după rugăciunea Rozariului (nu am priceput graba
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
înscris pe un drum al pelerinajului, adică și al pocainței și multe păcate am de ars pe acest drum. Așa i-am spus zilele trecute tinerei nemțoaice ce contesta biserica. M-a privit amuzată dar nici nu a negat cele spuse. Simpatica familie italiană stă la o masă nu departe de mine iar profesoara de religie are și ea în față un caiet în care probabil își notează impresiile din pelerinaj. Ei sunt deja în a unsprezecea zi fiindcă au pornit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
trăită, și îngândurat în același timp de tot ce a spus spaniolul la masa din bucătărie. La liturghia la care am participat în seara aceasta la o biserică - din apropiere, cele câteva persoane în vârstă prezente par să confirme indirect spusele spaniolului pensionar. Curtea interioară a hanului din Mansilla de las Mulas León, 5 august Aseară, pelerinii din curtea interioară s-au simțit bine până târziu, glumind și râzând. în stradă, chiar sub fereastra dormitorului alți oameni se distrau vorbind cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
august 1982 sau 1983, ne-am distanțat de restul grupului. Neliniștit, i-am zis lui Sașa: Cred că trebuie să ne grăbim, căci deja suntem departe de restul grupului. Nu-ți face nici o problemă, de abia vom putea verifica veridicitatea spuselor gazdei noastre despre valabilitatea cartonașului pe care ni le-a dat, spunându-ne că ele ne vor deschide ușile până la ieșirea din fabrică. Să înțeleg, Sașa, că ai întârziat intenționat, numai ca să-ți verifici cardul deschizător de uși și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la locul meu, ci în primul rând, unde erau așezați demnitarii. Aici nu apăruse niciun pasager oficial. Mi-am dat seama că amicul și colegul prietenului meu dăduse ordinele lui de comandant în ceea ce mă privea. Evenimentele se desfășurau conform spuselor amicului meu: am fost invitat după ce avionul ajunsese la o înălțime de câteva mii de metri, mi se oferise, în spatele căpitanului un scaun, similar celor din saloanele navei, dotat inclusiv cu centură de siguranță. Norocul meu era nesperat de generos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
am văzut, doar niște pumni, îmbrânceli, acompaniate de un vocabular mult suburban. Scandalul se extindea și nimeni nu se grăbea să-i împace pe combatanți. Mi se părea că scandalul se multiplica, câteva femei care începuseră să țipe făcând concurență spuselor lui Ceaușescu. M-am grăbit să mă îndepărtez și am plecat cu convingerea că locatarii C.C.-ului făcuseră o gravă eroare, că va fi foarte dificil să se mai controleze dezlănțuirile imensei nemulțumiri a tuturor celor aflați în piață, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ochi buni !” - i-a spus generalul Joffre lui Berthelot, în ultima discuție pe care au avut-o înaintea plecării acestuia în România. La 9 octombrie 1916, în prima întrevedere avută la Petrograd cu ambasadorul Franței, Paléologue, acesta a confirmat cele spuse de Joffre. La Marele Cartier General rus, la Moghilev, Alexeev nu și-a ascuns nemulțumirea: „Din moment ce românii vă doresc atât de mult, vă urez succes, generale, dar faceți-i să înțeleagă pe oamenii aceia că România nu trebuie să se
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
călugări, aceștia traseră clopotul cel mare al Mitropoliei, fără însă a fi produs vreun efect asupra populației adormite. Urmează pe mai bine de treizeci de foi mai multe depoziții ale sergenților români și ale soldaților bulgari, lipsite de interes. Din spusele sergentului Belomovski, conducător de automobil, aflăm că planul răpirii era de mult conceput, că automobilul s-a defectat la 2 km de Călugăreni, de unde a fost adus de o căruță trasă de boi. De un deosebit interes este declarația lui
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
diplomat prin încălcarea imunității sale, Lenin mi-a răspuns că „pentru un socialist, existența mai multor mii de soldați este mai importantă decât liniștea unui diplomat”. Colegul meu Destré, ministrul Belgiei, a vrut să prezinte unele observații pentru a întări spusele mele, dar Zalkind, care a fost de o curtoazie perfectă față de mine, de această dată s-a arătat foarte iritat de intervenția unui socialist de marcă - Destré - și l-a invitat, brutal, să tacă. Lenin părea slăbit, dar se străduia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mai multă importanță soțului decât pregătirii profesionale. I-am dat numeroase exemple și m-a Înțeles. Deși În timpul facultății s-a Împrietenit și cu alți băieți, cineva intervenea de fiecare dată și-l aducea În vizită pe Liviu Gâștescu. După spusele ei nu și-ar fi declarat dragostea unul altuia niciodată. Dar, spre sfârșitul facultății, Milly aducea din ce În ce mai frecvent În discuție problema căsătoriei, Înainte de a fi repartizată În producție. În doi, noua viață socială era mai ușoară și posibilitatea de a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
doar să lucrez pământul în grădina mea de la Osica, să ud plantele pe care le semăn și să smulg buruienile care le amenință. Și buruienile au rostul lor, știi doar. Mâinile mele sunt naturale, mă simt vizat direct de o spusă a lui Mircea Streinu pe care mi-a comunicat-o un prieten: Sunt prea mulți poeți în România și prea puțini grădinari. Dacă nu aș fi fost poet aruncat în lume ca o sămânță tainică a spiritului, aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de la Corabia, Virgil Mazilescu, Ion Stratan (născut la Izbiceni) și Viorel Padina. Nu uita că Șerban Foarță e născut la Turnu Severin (urcase deja în primul vagon, după locomotivă). Aș mai putea găsi nume valabile ale poeziei care fac ca spusa Ștefaniei Mincu, dintr-o carte despre poeți, unde vorbește și despre tine, să capete o greutate specifică: "Oltenia e cea mai lirică regiune poetică din țară"! Însă poetul nu este "oltean", "moldovean" sau "ardelean", prin natura faptului că are acei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poetului. Ar da multe să-l știe cândva. Poetul este omul-centaur, încă de la naștere. Așadar, jucându-ne mai departe, poezia este tunica lui Nessus. Cel care o îmbracă este un erou, în felul său. Însă mie îmi place să repet spusele lui Hans Magnus Enzensberger, un autor care scrie cu umor despre acești anacronici care se încăpățânează să fie poeții, dar care face și elogiul analfabetului. Pentru acest neamț în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
desfășoară în exclusivitate fără repere concrete. Este povestea unui pariu prea puțin vizibil și de aceea de necâștigat. Fie de către mine cu mine, fie de către alții cu mine! Astfel cele două povești, a "tinereții" și a "bătrâneții", nu sunt decât spusa a aceluiași "actor", care joacă un rol dublu sub bagheta unui regizor ajuns la vârsta "maturității juvenile", și care jonglează permanent cu cele două "spații", mai mult sau mai puțin la vedere. Tinerețea și bătrânețea nefiind decât niște capcane, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
negative, decât ale europeanului obișnuit. Cel mai mare defect "pozitiv" al românului este sinceritatea. Românul nu știe să mintă! Dar în numele lui au mințit conducătorii, politicienii. Românul este credibil în orice afacere. Doar că imediat în spatele lui apare "românul erectil", spusa lui Radu Țuculescu, și ăsta îl ia și îl fute cum vrea. Dacă ar exista meseria de poet, cum ar arăta fișa postului pentru o zi de muncă? Sincer că mi-ar place "meseria de poet". "Alo, societatea de servicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amintiri păstrați locului nașterii ? Dar familiei ? Constantin Ghergheșanu: -... Locul nașterii... n-am ce să păstrez, pentru că n-am mai trecut pe-acolo de foarte mult timp. Acu’, vreo doi ani am trecut, întâmplător, însă..., dacă mi-l imaginez, numai din spusele mamei. Ea mi-o povestit cum era spitalul unde-o născut, de doctori, mă rog. Acolo n-am stat mult, în Negrești, pentru că ei s-au mutat cu serviciul și eu i-am urmat, evident... R. A.: - Unde ați urmat școala
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]