11,293 matches
-
românească s-a publicat sub semnătura lui Radu Petrescu o recenzie a antologiei poetice Luptăm pentru pace. Recenzentul de care ne ocupăm nu se mulțumește numai să reproșeze noii noastre poezii că e «combativă și mobilizatorică cu excese», ci se străduiește să demonstreze că poezia noastră de astăzi Își trage seva din putregaiul poemisticismului lui Blaga, din ermetismul lui Barbu sau din «mucigaiurile, bubele și noroaiele» lui Arghezi. Radu Petrescu spune textual că În operele poeților Maria Banuș, Eugen Jebeleanu, Radu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de munte. (Ă). Adânc emoționante - deși nu la Înălțimea posibilităților poetei, care În ultima vreme a stat oarecum mai departe de iureșul vieții - sunt versurile patetice ale Mariei Banuș În munții Georgiei (Ă). Lingvistica burgheză promovează teorii idealiste. Ea se străduie să discrediteze limba, să diminueze importanța ei, căci imperialiștii se tem de orice poate ajuta oamenii muncii să se cunoască Între ei, să Înțeleagă realitatea. (Ă). O formă destul de virulentă a lingvisticii pusă În slujba imperialismului este așa-numitul «basic-englisch
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
opri la unul mai recent. În Viața românească nr. 2-1951, Horia Bratu critică pe bună dreptate «Tratarea confuză a unor probleme Însemnate» În cartea Problemele realismului critic În literatură a lui H. Deleanu. Analizând cu seriozitate problemele În discuție și străduindu-se să le lămurească, recenzentul Însuși pare să socotească sub demnitatea sa preocuparea de a găsi și formularea clară a gândurilor sale. (Ă). Pentru că apreciem talentul lui A. Jar avem datoria să-i atragem atenția asupra pericolului unei atari atitudini
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noastre naționale. Studierea tezaurului poeziei naționale oferă poeților noștri - așa cum s-a remarcat adesea - cel mai sigur antidot Împotriva formalismului, precum și elementele necesare dezvoltării mai departe a formei naționale a poeziei noi. (Ă). Tot mai mulți dintre poeții noștri se străduiesc să adopte În creațiile lor forma poeziei populare. Astfel, elementele specifice ale satirei populare și-au găsit o expresie adecvată În poezia lui Mihai Beniuc N-am putut să cânt În cântec, care reușește pe această cale să fie o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trei luni În urmă, colectivului revistei Viața românească i s-a oferit spre publicare un articol de-a dreptul de pe poziția proletcultului. El se intitula Contribuție la studiul limitelor viziunii realiste a lui Caragiale. Autorul studiului, G. C. Nicolescu se străduia să găsească tot ce nu e valoros, tot ce constituie limitele, opintelile, șovăielile, căutările lui Caragiale, Însuși faptul că articolul nu avea pretenția să epuizeze problema ci să aducă o „contribuție” doar, arăta că autorul socotește că limitele lui Caragiale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-nainte, Cu-al vostru, cu-al nostru Dej». Meritul deosebit al poetului constă În faptul că a Îmbogățit poezia noastră cu un gen nou: balada de suflu larg care cântă momente Însemnate din trecutul nostru național. (Ă). Poeta Veronica Porumbacu, străduindu-se să Închege o imagine a vieții de luptă zbuciumată pe care a dus-o tovarășa Ana Pauker, se oprește la un singur moment (Ă). Tovarășa Ana vine noaptea pe ascuns Într-o căsuță de periferie, să țină o ședință
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
maestrul A.Toma: «Popor, izvor renăscător De viață și avânturi, Din tine vin, cu tine merg Și cresc a mele cânturi». (Popor, izvor renăscător) Cu dragoste și mândrie vorbește despre patria noastră liberă și poeții naționalităților conlocuitoare. Iată cum se străduiește să dea expresie artistică simțirii maselor, poetul de limbă maghiară Maytenyi Erik: «Strânge-mă-n brațe, patrie frumoasă, cel mai frumos cântec să-nstrun și despre luptă vorba să-mi rostească și cum cresc oamenii pe-aici să spun». (Strânge-mă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
E. Baconsky În Balada despre Barta Iosif și ortacii săi. În sfârșit, Cicerone Theodorescu În Cântec de nevastă ori Veronica Porumbacu În Idilă au dat expresie unor alese sentimente intime ale oamenilor. De pe o treaptă nouă a măiestriei s-au străduit unii dintre cei mai buni poeți ai noștri să redea figurile partidului nostru. În poemul intitulat Tovarășa, Veronica Porumbacu a surprins prin mijlocirea unui amănunt mișcător o trăsătură de bază a personalității tovarășei Ana Pauker (dragostea de oameni) iar Mihai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din aceste devieri primejdioase: formalismul. Cum găsește cu cale poeta să dezvolte tema? Printr-un lung raționament versificat, În care Încearcă să arate - În general, fără nici o raportare la lupta concretă a maselor - ce Înseamnă pentru noi pacea. În loc să se străduiască a oferi măcar o idee limpede a necesității luptei pentru apărarea păcii, poeta se străduiește să inventeze tropi dintre cei mai curioși, de pură esență formalistă, ajungând până la urmă la următoarea imagine „originală” a păcii: «Să crească o pace nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lung raționament versificat, În care Încearcă să arate - În general, fără nici o raportare la lupta concretă a maselor - ce Înseamnă pentru noi pacea. În loc să se străduiască a oferi măcar o idee limpede a necesității luptei pentru apărarea păcii, poeta se străduiește să inventeze tropi dintre cei mai curioși, de pură esență formalistă, ajungând până la urmă la următoarea imagine „originală” a păcii: «Să crească o pace nu strâmbă-n găoace, Ci aripă ninsă pe harta Întinsă, Nu șubredă, slabă, spoită-n tabără
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de ce Îmbrățișați niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale poemelor lui Mihai Beniuc și Dan Deșliu. (Ă). Vă dau un sfat: nu mai căutați fisuri. Nu vă mai străduiți să vârâți lăbuța acolo unde credeți că ați dat o spărtură, și că o s-o lărgiți. Efectul e tocmai contrariu celui scontat de voi. Blocul nostru are o minunată Însușire: atunci când simte că-l atinge ghiara necurată a dușmanului se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
creșterea conștiinței socialiste (Ă) biruința socialismului În conștiințele oamenilor”, Începând cu muncitorii și Încheind cu intelectualitatea tehnică. „Acest marș triumfător spre socialism - scrie J. POPPER 22 - străbate romanul lui Petru Dumitriu deoarece scriitorul a avut În fața sa și s-a străduit să ne facă să simțim acea forță de neînvins care unește Într-un bloc puternic și duce Înainte milioane de oameni ai muncii - Partidul. Iată de ce șirul de portrete, atât de disparate În aparență, cu care Începe cartea, Își găsește
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lumiiă Și aici, pe locul gol, Începe ca printr-o voință demiurgică agitația vieții. (Ă). Drum fără pulbere e tocmai istoria unei astfel de noi geneze: La Început a fost pustiul se intitulează primul capitol. (Ă). Petru Dumitriu s-a străduit să Înfățișeze activistul de partid, În trăsăturile lui scriitorul a căutat să sublinieze hotărârea și perseverența, puterea de a desluși, peste greutățile momentului, perspectivele viitorului. E În Maftei o Îndârjire calmă, o siguranță a victoriei care-l Întărâtă pe dușman
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
departe după exemple, ne vom reîntoarce la cronica noastră despre Jebeleanu. Un pasaj din această cronică sună astfel: «E remarcabilă, În Întreaga poezie, simplitatea mijloacelor cu care operează artistul și aceasta e o dovadă grăitoare că atunci când un poet se străduiește să concretizeze tema ce și-a propus să o cânte Într-un fapt particular, dar de o semnificație generală, atunci el găsește cu ușurință mijloacele simple, accesibile tuturor, prin care să comunice gândurile și sentimentele sale. Lidice e scrisă Într-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale țării - pionierii unei etape istorice noi din lupta pentru deplina eliberare a poporului. (Ă). Imaginea asupra operei ar părea totuși trunchiată dacă n-am arăta că În afară de evenimentele Înfățișate și care constituie oarecum osatura sa politico-istorico-documentară, acțiunea romanului se străduiește să Împletească strâns linia mare diriguitoare cu firul vieților și evenimentelor particulare ale eroilor, cu firul bucuriilor dar și al nefericirilor personale ale fiecărui erou În parte (care se comunică solidar și celorlalți). (Ă). În primul rând romancierul se străduiește
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
străduiește să Împletească strâns linia mare diriguitoare cu firul vieților și evenimentelor particulare ale eroilor, cu firul bucuriilor dar și al nefericirilor personale ale fiecărui erou În parte (care se comunică solidar și celorlalți). (Ă). În primul rând romancierul se străduiește să pună În lumină În special figura comunistului matur, vechi luptător Încercat, văzut mai ales În postura lui de organizator, În persoana fie a lui Mihalcea ori a lui Zelțer, Anton sau Andrei. E regretabil că În desfășurarea acțiunii ei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Gesturile de acest tip nu au o funcție veritabilă, dar sunt foarte elocvente în privința dorințelor noastre afective. În general, le realizăm mai mult cu mâna stângă, indiferent dacă suntem dreptaci sau stângaci. De fapt, în situațiile cele mai emoționante, ne străduim, deplin inconștient, să atragem atenția interlocutorului asupra părții stângi a chipului sau a trupului nostru. Astfel, dăm o notă mai afectivă comunicării, care se va desfășura între părțile stângi ale fețelor și între laturile stângi ale trupurilor. Așa cum începem să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
să bea un păhărel când ies de la birou. În câteva rânduri am fost acolo cu acești doi prieteni ai mei și am avut ocazia să-i observ. Invariabil, când Édouard și Franck intrau în vorbă cu alte persoane, Édouard se străduia din răsputeri să strălucească, și reușea destul de bine, pentru că era într-adevăr strălucitor. Cât despre Franck, el privea și asculta... și atât. Vorbea puțin, dar punea întrebări și asculta atent răspunsurile, care antrenau alte întrebări. Nu era vorba de vreo
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
auzit, probabil, de zeci de ori pe câte cineva fermecat de o persoană seducătoare cum zice: „Mi s-a lipit de suflet...”, ducându-și mâna la inimă... Aceasta este caracteristica persoanelor seducătoare: nu folosesc un discurs pregătit dinainte, ci se străduiesc să descopere cum sunt în realitate interlocutorii lor. Pot să fie sau să nu fie empatici, dar ceea ce contează cu adevărat și ce arată ei cu adevărat, este că sunt prezenți! Au încredere în intuiția lor, și intuiția le spune
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
trebuie să renunțe la acea înclinație naturală care este năzuința de a obține fericirea. Ceea ce i se cere este să încerce să atingă o mulțumire deplină îndeplinându-și cu strictețe obligațiile morale. Este punctul de vedere pe care filosoful s-a străduit să-l exprime cât mai limpede, pentru a preveni orice echivoc: „Căci, mai întâi, eu trebuie să fiu sigur că nu am acționat contrar datoriei mele: abia după aceea îmi este permis să mă interesez de fericire, să determin cât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedere al angajamentului său pentru îndeplinirea fără rezerve și cu deplină consecvență a ceea ce a recunoscut drept îndatoririle sale15. Autocontrolul, deplina stăpânire de sine sunt virtuți ale caracterului pe care Kant le-a apreciat în mod deosebit și s-a străduit să le cultive. Aceia dintre prietenii săi care au fost slujitori ai protestantismului au recunoscut că o modelare a personalității orientată în mod consecvent spre autoperfecționare și spre slujirea celorlalți a reprezentat în ochii lui Kant singura formă autentică de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
extreme, ținând seama de faptul că persoanele sunt departe de a avea deplină autonomie iar guvernele nu reușesc să încorporeze voința generală a poporului”. (Op. cit., p. 356.) IDEALUL MORAL AL LUI KANT Un important om politic din România, care se străduiește să câștige popularitate prin exprimarea deschisă a ceea ce presupune că gândesc mulți, a formulat recent următoarea cugetare: „Tot ceea ce înseamnă ființă umană trebuie să trăiască așa cum crede că este plăcut”. Aceasta este o exprimare directă, poate cam brutală, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
evitată pe cât este posibil.27 În lumina unor asemenea reflecții, nu vom fi deloc surprinși că autorul Metafizii moravurilor punea cel mai mare preț pe demnitatea ființei omenești, pe respectul pentru sine și pe respectul demnității semenilor. Trebuie să ne străduim din toate puterile să dobândim prețuirea pentru propria noastră persoană. Și suntem datori să stimulăm respectul de sine la alții, ca sursă a tuturor pornirilor bune. Doar că acest sentiment înălțător nu poate fi câștigat și păstrat decât atunci când acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
marcată puternic de gândirea lui Kant, putea oferi cea mai potrivită poartă de intrare în marea tradiție a culturii filosofice europene. Istoricii Junimii au subliniat adesea că unul din elementele ce conferă un profil particular orientării pe care s-a străduit să o imprime culturii această societate este opțiunea pentru modelul filosofic german, o opțiune care i-a șocat pe atunci pe unii dintre tinerii intelectuali de școală franceză. Poziția lui Maiorescu, arbitru cultural și profesor de filosofie, este exemplară în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sine nu are loc în sistemul filosofiei teoretice a lui Kant, pe baza unei interpretări alternative propuse de autor. Nu este o pretenție mică din partea unui tânăr abia trecut de douăzeci de ani, o pretenție pe care el abia se străduiește să o atenueze 57. Este interesant de observat că în această lucrarea demersul lui Noica este demersul standard al susținerii unei interpretări, în confruntare cu alte interpretări, prin argumentarea capacității ei de a restitui acea coerență internă spre care năzuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]