8,805 matches
-
Faci deja atâția bani că Îți trebuie reducerile astea? Sammler nu voia să-l conducă pe Feffer la conversații visătoare, exagerări, fantezii, minciuni. Nu știa cât născocea bietul tânăr doar pentru a impresiona, pentru a distra. Feffer avea o nevoie stranie să se acopere cu brocartul lăudăroșeniilor. Bani, fălire - cusururi evreiești. Și americane? Sărac În informații despre America contemporană, Sammler se arăta precaut În acest caz. Totuși, nu făcea nici o faptă bună dacă asculta asemenea lăudăroșenii. Sammler aprecia gradul de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dreptul claustrofob. Feffer era extrem de inteligent. Fusese admis la Columbia fără diplomă de liceu pentru că obținuse note nemaiauzite la examenul de admitere. Era viclean, șiret, băgăcios, și-n același timpi vioi, șarmant și viguros. În ochii lui apăru o privire straniu agățătoare, un fel de intensitate Încârligătoare. Sammler, Sammler cel de dinainte, nu prea avusese putere să reziste la asemenea priviri. — Nu e din cauza hoțului pe care l-ai văzut În autobuz, nu? — Cine ți-a spus de el? — Nepoata dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
West End Avenue, În sus pe lățimea palidă a asfaltului, alertă la prezența unui taxi. Era mică, era puternică și avea un soi de mândrie feminină, Închegată. Ușor tremurătoare, cum fac femeile când se grăbesc. Trepidând ciudat. Și cu totul stranie. Femeile! Probabil că le suflă curentul printre picioare. Asemenea observații Își aveau În principal originea În detașare cumsecade, În detașare-de-rămas-bun, În obiectivitate-de-părăsire-a-pământului. În lumina zilei Încă, panoul luminos cu Spry de peste Hudson Începu să ardă pe fondul verde palid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dăduse speranțe În Lumea Veche cea plină de păcate În legătură cu un Nou Eden. „O conștiință Împărtășită“, scrisese Lal, „poate foarte bine fi noua Americă. Accesul la mecanisme centrale de date ar putea da naștere unui nou Adam.“ Ei, era foarte straniu ce se pomenea domnul Sammler că gândește Întins În camera lui, Într-o clădire veche. Reașezându-se În loc, clădirea Își crăpase tencuiala, și de-a lungul acestor crăpături piezișe el Înscria mintal anumite propuneri. Conform uneia dintre acestea el, personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
două veacuri, și la aceasta, sub auspiciile „revoluționare“ ale Kremlinului, Încă se mai lucra, În același mod - se lucra! Chiar nu conta faptul că În curând dominația plutitoare a navelor Înarmate va fi la fel de depășită de vremuri precum Ashurbanipal, la fel de stranie ca zeii egipteni cu cap de câine? Păi nu, nu conta. Nu mai mult decât conta dispariția evreilor din Polonia pentru antisemitismul polonezilor. Acesta era sensul stupidității istorice. Și apoi rușii, cu tenacitatea lor națională. Dă-le un sistem, permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o nevoie nemărginită sau intenția sau puterea de suferință. Va trebui să știe inginerie și să poarte acele costume aparte și să suporte umilințe personale, organice. Poate că problema radiațiilor se va dovedi de neînvins sau se vor contracta boli stranii În alte lumi. Oricum, există un univers În care ne putem revărsa. E evident că nu putem să ne descurcăm cu o singură planetă. Nici să refuzăm provocarea unui nou tip de experiență. Trebuie să recunoaștem extremismul și fanatismul firii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din asta. I se aprinseseră călcâiele după indianul ăsta. Își avea și ea dorințele. Nevoile. Era femeie, până la urmă. Ce se putea face pentru o femeie? Puțin, foarte puțin. Sau pentru Elya, cu jetul bolborosind În cap? Groaznic. Elya reapărea straniu și continuu, ca și cum fața Îi orbita - de parcă era un satelit. Cu toate acestea, se așezară la masă pentru o mică cină În bucătăria lui Elya și conversația continuă. Acum că Sammler fusese fermecat de Govinda și văzuse sau Își imaginase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
simtă această ușurătate de a fi cu mult mai mult decât pot pricepe. M-ar interesa În mod deosebit să vă aud vederile, spuse Lal. — Vederile mele? — O, da, papa. — Da, dragă unchiule Sammler. — Vederile mele. Se Întâmplă un lucru straniu. Simți că era pe cale să spună exact ce avea În minte. Cu voce tare! Ăsta era cel mai izbitor aspect. Nu era obișnuita comuniune cu sine a persoanei vârstnice și ciudate. Era pe cale să spună ce gândea, și viva voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Hastings a Religiilor și Eticii. Apar multe asemănări fascinante. Dar cel mai mult se observă o formă de joc de teatru aparte, o manieră elaborată și uneori chiar artistică de a se prezenta pe sine ca individ și o dorință stranie de orginalitate, distincție, interes - da, interes! O derivare dramatică din modele, laolaltă cu repudierea de modele. Antichitatea accepta modelele, Evul Mediu - nu vreau să mă transform Într-o carte de istorie În fața ochilor voștri - dar omul modern, poate din cauza colectivizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
om ar oferi consolare, de ar putea. Dar asta nu se numără printre scopurile mele. Consolatorii nu pot spune tot timpul adevărul. Dar foarte des, și aproape zilnic, am impresii puternice despre eternitate. Asta s-ar putea datora experiențelor mele stranii sau vârstei Înaintate. Voi spune că pentru mine asta nu se simte ca și cum ar ține de vârsta Înaintată. Și nici nu m-ar deranja dacă n-ar fi nimic după moarte. Dacă urmează doar să fie așa cum a fost Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Newell. Acum au aflat. În soare fețele se Înmuiau, se Înnegreau, se topeau și se prelingeau. Carnea se lăsa pe țeastă, cartilagiul nasului se deforma, buzele se micșorau, ochii se dizolvau, fluide umplând golurile și strălucind pe piele. O aromă stranie de unsoare umană. De pulpă udă de hârtie. Domnul Sammler se lupta cu greața. În timp ce mergea Împreună cu părintele Newell, fuseseră preveniți să nu calce În afara drumului din cauza minelor. Sammler citise cu voce tare pentru preot literele rusești scrise În alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cald. Lalele, narcise albe, narcise galbene și un paradis de rafale de vânt. Evident Întreba florile ce mai fac. Nu era nevoie de un răspuns. Prezențele lor strălucitoare erau Îndeajuns. Ea Însăși era o Întrupare strălucitoare a ceva organic de straniu. Imaginea fugară a Întregimii Shulei pe care o surprinsese cu o seară În urmă Îl făcu acum să Îi simtă greutatea specifică, așa cum călca pe iarbă. Era evocată Întregimea corpului femeiesc, tot numai piele albă, coapsele, torsul, picioarele Însele, pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se prin copiii săi („un retardat cu un IQ ridicat, cu ochii răsfutuți“), o demolase În bătaie de joc și o făcuse una cu pământul. Iar Gruner apela la Sammler ca la mai mult decât un unchi bătrân, chior, mormăind straniu Într-o oxfordiană poloneză. Probabil credea că deține puteri neobișnuite, poate magice, de afirmare a legăturii umane. Ce făcuse să-i provoace o asemenea părere? Cum Îi sugerase așa ceva? Probabil pentru că se Întorsese din morți. Margotte avea multe de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trecând de la o față la alta și apoi la alta În mulțimea de oameni Înșirați de-a lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva urma s-o Încaseze! Da. Iar chipurile negrilor? Aceeași dorință. O altă tabără. Dar la fel. Deși nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fetiței - aranjează sticluțele cu sclipici și lipici din seturile de artă, face inventarul pantofilor de plastic ai păpușilor. Câteodată adoarme acolo și trebuie să mă duc și s-o trezesc pentru masa de seară. Întotdeauna arată mai degrabă tristă și stranie, așa cum stă azvârlită în patul de prințesă decorat în alb și roz, cu picioarele ei mari și aspre atârnând peste margine. Ca o gigantesă care s-a năpustit în casa greșită. Casa îi aparține acum fratelui ei, Eddie. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
A luat-o pe doamna Connolly de umeri. Au fost lovituri și țipete. Sheba se prinsese cu mâinile de măsuța din living și suspina. Își amintește, cu oarecare amuzament, cum Richard o apucase pe doamna Connolly de spate în încercarea stranie de a o duce, ca pe un sac, la ușă. Ghetele de iarnă cu talpă cusută ale doamnei Connolly se târau pe podeau ca ale unui cadavru. După ce s-a trântit ușa, a urmat o moment de tăcere și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
secret. Și tu, a zis Mary izbucnind de-a binelea în plâns. Tot ce ne-ai povestit de Zach. Nu-mi vine să cred că s-a folosit de toate informațiile alea. Chiar nu-mi vine să cred. În mod straniu, Jina nu mai era în stare să mai plângă. Lacrimile i se opriseră după ce citise primul rând din cartea lui Alice - singurul rând care era, indubitabil, adevărat. El nu s-a gândit niciodată ce-avea să se întâmple cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înjghebase locuința din resturile care coborâseră pe râu, legând bușteni de bucăți de metal, scânduri de la ambarcațiuni proptite cu bolovani, bucăți de placaj lipite cu tot felul de deșeuri din plastic. Rezultatul obținut era urât și inegal, dar, în mod straniu, avea și o tușă artistică. Zach a tras tare de vâslă și-a manevrat barca înspre plaja nisipoasă unde Ellis Cantor i-a ancorat cu o funie. Bătrânul a ignorat mâna pe care i-a întins-o Zach și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vie, s-ar fi autodistrus, dar fără ca nimeni s-o știe. Lui Mary îi ardeau degetele și-a început să transpire în spatele urechilor. A căutat să găsească un subiect de conversație sigur, ceva legat de experiențe comune, dar, în mod straniu, s-a simțit înviorată de lipsa totală de idei. Faptul că-l voia pe Drew era ceva similar cu primul pas făcut pe o planetă necunoscută, cu descoperirea de mirosuri și senzații de a căror existență habar n-avusese. Drew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fusese prin zonă atunci când explodase bomba la reședința guvernatorului și era mai mult decât dispusă să vorbească. În vis, Mike intră primul în încăpere. O vede pe fată și explozibilul pe care-l are prins pe piept, îi vede zâmbetul straniu și ochii isterici. Instantaneu, își pune pistolul în buzunar și-ntinde mâna. Fata tremură. N-are decât nouăsprezece ani și-un ticălos a convins-o că e mai bine să mori decât să trăiești. Lui Mike nu-i pasă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
refuzase fără să se gândească și la cum avea să trăiască fără ea. Mike s-a uitat la ferestrele cufundate în întuneric de la dormitorul vecinilor. Habar n-avea ce căuta acolo. Habar n-avea cine era el și, în mod straniu, asta i-a oferit prima plăcere pe ziua respectivă. Trecuse mult timp de când Mike nu mai realizase că, în esență, încă era capabil de orice. Ce putea să ceară mai mult de-atât ? Bărbatul a escaladat bolovanii din beton și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mea. Poate că Irene a fost posedată, a spus Danny. Charlie știu sigur că e. Naji l-a atins pe braț, alegând cu grijă unul dintre puținele locuri în care nu avea vânătăi. Danny a simțit din nou senzația aia stranie din stomac. Și o căldură neașteptată. Toți suntem posedați de ceva, i-a răspuns Naji. Soarele strălucea pe crestele de piatră ale munților ca un far, ca o lumină fermecată. Fantome, jinn-i, tatăl lui Danny sau cine știe ce. De vreme ce, după Ahmad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-ar fi vrut, iar Mary s-a închipuit ca eroină a unei povestiri spusă la foc de tabără, ca o legendă a canionului, ca o nimfă a râului. Și-a închipuit o poveste de-o asemenea îndrăzneală și-atât de stranie încât majoritatea oamenilor nici n-ar crede-o. Mary a râs, apoi a lăsat capul în jos ca să-și ascundă chipul iluminat de-o bucurie atât de nepotrivită în momentul respectiv. Sigur că ideile ei erau absurde. Ea și Drew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o pierdere și mai groaznică. Haide, haide, a îndemnat-o Helena. Au trebuit să se chinuiască să rostogolească elanul de patru sute cincizeci de kilograme în mormânt. Dedesubtul animalului ar fi trebuit să fie o baltă de sânge, dar, în mod straniu, iarba era nepătată. Helena și-a plimbat mâna peste locul uscat. Fiuuu, a exclamat femeia. Spiritu’ nu i-a plecat prea departe. Helena a aruncat un pumn de țărână pe mormânt; Alice a făcut la fel. Ellis nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
răstoarne sau să-i scoată la mal fără incidente. Oricum, puștiul îi tăiase răsuflarea. Se chinuia, cu brațele lui ca niște scobitori, să întoarcă barca astfel încât să ia valurile în bot, iar pe chip i se citea extazul. În mod straniu, Mary chiar și-ar fi dorit ca barca să se răstoarne; voia să se întâmple ceva, orice. Femeia s-a întors către Jina, care-l lăsase în pace pe fiul ei și se așezase țeapănă pe locul ei, privind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]