11,661 matches
-
viața și acum, că m-am apucat de povestea mea, Îmi trebuie mai mult ca niciodată. Nu mai pot să stau retras și să privesc totul de la distanță. De acum Înainte tot ce vă voi spune este colorat de experiența subiectivă dată de participarea la evenimente. Aici se despică povestea mea, se divide, trece prin meioză. Deja lumea pare mai grea acum, că fac și eu parte din ea. Vorbesc despre pansamente și despre vată muiată, despre mirosul de igrasie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor pantagruelice, aceasta fiind una degajată, ornamentată cu folcloric și hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri subiective ale uriașului, utilizându-se proza ritmată și sintagmele locuționale tradiționale, exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în întreaga sa evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
industrie a muzeelor este întreținută de obște, căreia i se cere să rabde, să strângă cureaua, că este criză, doar pentru cei mulți, din care unii sunt analfabeți. Mediocritatea laudă și prezintă publicului pseudo valorile lor contemporane. Există a fetișizare subiectivă a valorii unor obiecte. În mod subiectiv li se atribuie o valoare de vânzare pentru sume exorbitante de bani. În felul acesta, în loc de bani, se stochează obiecte care pot fi vândute pe sume fabuloase. Aici se pot încadra timbrele (mărcile
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
căreia i se cere să rabde, să strângă cureaua, că este criză, doar pentru cei mulți, din care unii sunt analfabeți. Mediocritatea laudă și prezintă publicului pseudo valorile lor contemporane. Există a fetișizare subiectivă a valorii unor obiecte. În mod subiectiv li se atribuie o valoare de vânzare pentru sume exorbitante de bani. În felul acesta, în loc de bani, se stochează obiecte care pot fi vândute pe sume fabuloase. Aici se pot încadra timbrele (mărcile) poștale și picturile. Ce este o pictură
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
școală. Nu-i nimic, am să mai cresc. Doar nimeni n-a fost mare, așa, dintr-odată. Iar când voi avea șapte ani, aș vrea să învăț tot aici, în cea mai frumoasă clasă. Nu-i așa că mă primiți? Biografia subiectivă a acestei cărți Biografia obiectivă a acestei cărți ALEXANDRU POAMĂ - NOTĂ BIOGRAFICĂ Alexandru Poamă s-a născut la 16 noiembrie 1948 la Călinești, județul Prahova. Descendent al unei familii modeste, părinții (Georgeta și Dumitru) muncitori, a făcut școala primară la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
instalații albastre de Crăciun. Mâncați acum, slăbiți mai Încolo, i-aș fi sfătuit pe prietenii mei. Mâncarea din Myanmar se poate dovedi extrem de nediversificată, oricât ar fi de apetisante peisajele. Mi s-a spus Însă că părerea mea ar fi subiectivă din cauza papilelor mele gustative obișnuite cu mâncarea chinezească. Proprietarul restaurantului se apropie de Lulu și Bennie. Ce bine că ați venit În seara asta, spuse el În chineză. După cum vedeți, suntem destul de liberi acum. Nu se vedea nici picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Narațiunea este o poveste - nu logică, nici etică, nici filosofie. Chiar dacă îți dai seama sau nu, este un vis care continuă. La fel de real ca și respirația, este și acest vis neîntrerupt. În poveste ai două înfățișări. Ești în aceleași timp subiectiv și obiectiv. Ești „întregul“ și „partea“. Ești „corpul real“ și „umbra lui“. Ești „scenaristul“ poveștii și, în același timp, ești și „actorul“. Prin intermediul nenumăratelor fațete ale narațiunii noastre putem vindeca orice individ singur care se simte izolat de lume. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
multe părți care se suprapun. Cred că acesta este și motivul pentru care am înțeles în mod corect punctele lor de vedere religioase. În astfel de operații mă întreb până în ce punct poți să-ți asumi responsabilitatea finală în mod subiectiv? Noi înșine le acceptăm sub formă de opere, de fapt, nu avem încotro, iar ei lasă totul în mâinile gurului și ale dogmelor. Mai simplu spus, aceasta este distincția definitivă. Chiar dacă vorbim despre religie, nu susțin cauza lor. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Robin G. Collingwood, An Essay on Metaphysics, cu o introducere de Rex Martin, Clarendon Press, Oxford, 1998, pp. 49-55.</ref> Sau credința în cauzalitate și în sensul progresiv al timpului istoric. Astfel de credințe nu se confundă cu presupunerile noastre subiective și nu sunt extrase din experiență. Sunt acceptate în chip tacit, odată cu limba pe care o vorbim și cu acel cod elementar propriu unei culturi. Este motivul pentru care s-a vorbit despre un gen de „gândire inconștientă“, prereflexivă, la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
înțelege propoziția «eu sunt aici», chiar dacă nu reflectează deloc cum, în ce împrejurări, va fi folosită această propoziție“ (§ 514). Se pot naște în legătură cu aproape orice: situația numelui (§§ 39-40), a verbului (§ 391), a inten ției (§ 197), a simțămintelor (§ 246), a credinței subiective (p. 334) etc. Dar mai ales în jocul unor propoziții ce par să aibă sens. Nu ai cum să vezi la fel aceste nonsensuri, căci unele dau culoare vorbirii cotidiene, altele însoțesc idei și imagini științifice. Unele apar în enunțuri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
numește „un fel de a fi care îi este total străin ființării ce are caracterul Daseinului“<ref id="110">Ibidem, p. 56. </ref>. Nu e vorba de ceva întâlnit în primă instanță. Nici de o posibilă „materie a lumii“ neafectată subiectiv, ceva „în sine“<ref id="111">Ibidem, pp. 96, 102.</ref>. Ca simplă prezență ar putea fi văzut ceva insuficient determinat și luat totuși de la sine înțeles. Este în joc un fel anume de a privi lucrurile, un mod de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe care vorbirea în genere o activează. Vorbirea face adesea posibilă o anume extravaganță, o acoladă excentrică. Vorbitorul se poate lăsa atras de această po sibilitate, urmând o cale ce ține deopotrivă de propria sa libertate și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea vieții de care ține. Nu voi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Înseamnă altceva și față de ceea ce ne spune termenul platonician anámnesis, reamintire a unui mod originar de existență. Nu se mai definește ca participație la un model atemporal, unul și același pentru oricine. Stă în relație cu noi categorii ale vieții subiective: voință liberă și suferință, păcat și vină, stare de 176 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE anxietate și excepție. „Repetarea și reamintirea sunt una și aceeași mișcare, doar că în direcții opuse; fiindcă ceea ce ne reamintim a fost și se repetă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Robin G. Collingwood, An Essay on Metaphysics, cu o introducere de Rex Martin, Clarendon Press, Oxford, 1998, pp. 49-55.</ref> Sau credința în cauzalitate și în sensul progresiv al timpului istoric. Astfel de credințe nu se confundă cu presupunerile noastre subiective și nu sunt extrase din experiență. Sunt acceptate în chip tacit, odată cu limba pe care o vorbim și cu acel cod elementar propriu unei culturi. Este motivul pentru care sa vorbit despre un gen de „gândire inconștientă“, prereflexivă, la nivelul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțelege propoziția «eu sunt aici», chiar dacă nu reflectează deloc cum, în ce împrejurări, va fi folosită această propoziție“ (§ 514). Se pot naște în legătură cu aproape orice: situația numelui (§§ 39-40), a verbului (§ 391), a inten ției (§ 197), a simțămintelor (§ 246), a credinței subiective (p. 334) etc. Dar mai ales în jocul unor propoziții ce par să aibă sens. Nu ai cum să vezi la fel aceste nonsensuri, căci unele dau culoare vorbirii cotidiene, altele însoțesc idei și imagini științifice. Unele apar în enunțuri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
numește „un fel de a fi care îi este total străin ființării ce are caracterul Daseinului“<ref id="110">Ibidem, p. 56.</ref>. Nu e vorba de ceva întâlnit în primă instanță. Nici de o posibilă „materie a lumii“ neafectată subiectiv, ceva „în sine“<ref id="111">Ibidem, pp. 96, 102.</ref>. Ca simplă prezență ar putea fi văzut ceva insuficient determinat și luat totuși de la sine înțeles. Este în joc un fel anume de a privi lucrurile, un mod de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe care vorbirea în genere o activează. Vorbirea face adesea posibilă o anume extravaganță, o acoladă excentrică. Vorbitorul se poate lăsa atras de această po sibilitate, urmând o cale ce ține deopotrivă de propria sa libertate și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
este da și ceea ce este nu, nu, iar ceea ce este mai mult este de la cel rău“ (XXIII, 3, cu trimitere la Isaia 5, 20). Lucru știut, unele formule antinomice se pot afla sub varii intenții: sofistică și spectaculară, eventual simplu subiectivă, datorată ignoranței sau neatenției. Chiar și atunci când sunt formulate în aceiași termeni, judecățile antinomice diferă mult de la un caz la altul. Diferența o aduce fie materia judecății, fie intenția sub care stă, fie lumea vieții de care ține. Nu voi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Înseamnă altceva și față de ceea ce ne spune termenul platonician anámnesis, reamintire a unui mod originar de existență. Nu se mai definește ca participație la un model atemporal, unul și același pentru oricine. Stă în relație cu noi categorii ale vieții subiective: voință liberă și suferință, păcat și vină, stare de 176 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE anxietate și excepție. „Repetarea și reamintirea sunt una și aceeași mișcare, doar că în direcții opuse; fiindcă ceea ce ne reamintim a fost și se repetă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității. Dorința omului religios de a trăi în sacru înseamnă de fapt dorința lui de a se situa în realitatea obiectivă, de a nu se lăsa paralizat de relativitatea fără sfârșit a experiențelor pur subiective, de a trăi într-o lume reală și eficientă și nu într-o iluzie. Acest comportament se verifică pe toate planurile existenței sale, fiind evident mai ales în dorința omului religios de a se mișca într-o lume sanctificată, adică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai religios, cu atât are la îndemînă mai multe modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale. De asemenea, cu cât omul este mai religios, cu atât este mai integrat în real, riscând mai puțin să se risipească în fapte neexemplare, "subiective" - în cele din urmă aberante. Există un aspect al mitului care se cuvine subliniat: mitul înfățișează sacralitatea absolută, pentru că relatează activitatea creatoare a zeilor, dezvăluie sacralitatea lucrării lor. Altfel spus, mitul înfățișează izbucnirile diverse și adesea dramatice ale sacrului în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lipsită de orice culoare personală, ai câștigat o victorie împotriva vulgarității. Sublimul vieții - ascensiunea pe piscurile înalte ale existenței - exclude sentimentalitatea, care supune pe om micilor nevoiale celor din jurul lui. O opinie contrară este o ofensă, îndeosebi față de femei, mai subiective prin natura lor. De aceea, extrema politețe, pe care le-o datorăm mai ales lor, ne impune să ne ascundem opiniile față de ele și să abandonăm în sensul lor. Amorul alungă prietenia dintre un bărbat și o femeie, pentru că încrederea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atunci permis când cineva are la îndemînă un prisos de energie neutilizabil în lucrurile practice ale vieții. Din această cauză omul de litere trebuie să fie și un luptător social. 7. ...scriitorul se naște pesimist ori optimist, cerebral sau pasional, subiectiv ori obiectiv etc. ... Izbutește, dacă se naște într-o lume cu același fel de a simți. Și, desigur, într-o oarecare măsură e influențat de mediul în care trăiește, cum și acest mediu, la rândul său, e influențat de scrisul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu vrea să-i scoată la obraz. (Viziunea comică și ușor dezmierdătoare este de altfel atitudinea ei obișnuită în viață.) ... După ce culege florile, vine la drum cu brațul încărcat, se așează pe dâmbul șanțului, le clasifică în grupuri după criterii subiective și fanteziste, le întocmește într-un buchet mare, își pune una în păr (la plimbările afară din sat iese aproape întotdeauna cu capul gol), alta în butoniera mea. ("Să n-o zvîrli! S-o ții toată ziua!") Toate acestea se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]