5,627 matches
-
mă preumblasem la Copou, picior peste picior. Ivanca! strigai eu din răsputeri, întoarce! Îndată, cacanaș. Să duci o cucoană acasă, ș-apoi să vii înapoi aici, să mă iei pe mine! Ascult, cacanaș. Scapat ca din gura morții, m-am suit sus în fugă urcând scările două câte două, iar dinaintea ușei salonului am stat un moment de m-am răsuflat, apoi intrând triumfător înăuntru am spus doamnei ce vroia să plece că trăsura e la dispoziția ei. Maică Precistă!... Multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne ieșeau înainte și ne făceau alai, iar copiii se uitau al noi cu ochi mari plini de mierare, neînțelegând cum se poate ca niște boieri de târg să umble în carul cu boi. Așa am mers vreo trei oare suind dâmburi, scoborând văi, trecând sate, curmezișind păraie și, în sfârșit, am ajuns la Târgul Neamțului unde am opus ceva la inimă, cum zice românul, și ne-am odihnit puțin, pentru că tot în acea zi era să ne supunem la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am înmtors cu fața spre cetate și am salutat-o cu cuvintele solemne adresate de Volney ruinilor Palmyrei: Vă salut, ruini singuratice, morminte sfinte, ziduri tăcute! Și, la revedere! adaose unul dintre prietinii noștri. De atunci nu m-am mai suit la cetate. Însă de câte ori în călătoriile mele prin munți am trecut pe la poalele ei, ochii mei nu se puteau sătura de a o privi stând colo sus în vecinătatea fulgerelor, îmbrobodită în taina ei ca o cimilitură istorică vecinic nedezlegată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adânc oftat din piept și ne-am zis: de-acum, ce-a fi să fie! Noi mergem înainte. Ba mi se pare chiar că eu am repetat cuvintele celebre rostite de Caesar când a trecut Rubiconul. La Cernăuți, ne-am suit în drumul-de-fier, și de acolo am plecat direct spre Paris. Călătoria cu drumul-de-fier, deși din cauza îndemânărilor, a mersului reglementar, ficat cu compasul, totdeauna același, nu are negreșit poezia călătoriilor cu poșta de odinioară, care ne rezerva multe surprinderi 192, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de apetitul cum și de dragostele lor. Șvițera era pe atunci o țară unde ca să călătorești trebuia să ai sanatate bună și o doză de curaj și mai bună. Prin urmare, nu toată lumea își putea da luxul de a se sui pe vârfuri de munți, de a trece pe margini de prăpăstii, de a calca pe zăpezi unde la fiecare pas te puteai cufunda, lucru ce multora s-a întâmplat. Astăzi Șvițera și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a calca pe zăpezi unde la fiecare pas te puteai cufunda, lucru ce multora s-a întâmplat. Astăzi Șvițera și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii barbat în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii teferi în piept, să ai picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tocmai grea, nici periculoasă, deși muntele e cu aproape 500 metri mai înalt ca Ceahlăul, însă pe titva lui încoronată cu niște stânci colosale, cărora ploile și fulgerile le-au dat forma bizară de unde își trage numele, nu te poți sui decât pe jos din cauză că cararea dispare cu totul pe niște coaste prăvălatice foarte prăpăstioase. Ne-au trebuit șase ceasuri ca să ajungem în vârf. În acest timp, însurățeii n-au încetat de a ciripi între dânșii ca niște porumbei scapați din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în vârf. În acest timp, însurățeii n-au încetat de a ciripi între dânșii ca niște porumbei scapați din colivie, iar noi de asemenea n-am încetat de a-i privi pe dânșii precum și minunele ce ne-nconjurau. De ce ne suiam, de ce vederea se întindea asupra Alpilor mai largă, mai impunătoare; dar, odată ajunși sus, ne-am pomenit acoperiți de un nour negru și posomorât care a venit ca un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
amețitoare, așa că de multe ori eu, care eram în frunte, când mă uitam îndărăpt la cei ce veneau în urma mea, mi se părea că au să-mi cadă în cap. În 45 de minute am scoborât muntele pe care îl suisem în 6 ceasuri. Cursă fantastică, în care era de admirat ghibăcia și puterea călăuzilor care, cu picioarele mereu încordate, nu pășeau, ci lunecau brăzdând pământul cu călcăile fără să îngenuncheze o singură dată, ceea ce ar fi avut de efect răsturnarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din toate părțile. Cei doi dintăi, Pilat și Rigi, sunt astăzi înzestrați cu câte o cale ferată care urcă pe călător aproape într-o oară pănă în vârf. Pe vremea noastră nu exista acest drum-de-fier, astfel că pentru a ne sui pe Rigi, Iacob Negruzzi și eu am închiriat, în scop de economie, un singur catâr cu înțelegere între noi ca fiecare să-l călărească câte o jumătate de oară și apoi să-l treacă tovarășului său. Urcarea pe Rigi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
singur în imensa singurătate. Mult n-a durat acest simțământ, căci iluziile frumoase se risipesc iute ca visurile și am trebuit să reintru în realitate și, prin urmare, în otelul care ne chema la ospăț și odihnă. Când cineva a suit ca mine muntele Rigi mai mult pe jos decât calare și a văzut ce am văzut, acel om are dreptul să-și astâmpere apetitul, care de obicei crește în proporție cu osteneala și cu plăcerile avute. M-am așezat, deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
analizăm numeroasele studii de caz antropologice care există în domenii frecvent întâlnite, să construim o listă de împrejurări favorabile și nefavorabile corupției și să o aplicăm etnografiilor disponibile. Dar nici aceasta nu ne duce prea departe: studiile de caz sunt sui generis și rareori permit o comparație precisă. O altă abordare ar fi să construim scheme complexe destinate să înglobeze întreaga gamă de activități corupte. Pentru Alatas, de exemplu, corupția se poate împărți în șapte tipuri distincte: de tranzacție, de extorcare
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cânta din liră, și tocmai pentru că a cântat așa de bine brahmanul a ucis-o, ca să afle misterul melodiilor scoase de fată. — De ce crezi că nu există nimic imposibil? — Pentru că totul se poate gândi. De exemplu, e imposibil ca să mă sui În lună, nu-i așa? Ei bine, cu gândul, cu ochii deschiși te culci și te gândești că te sui În lună sau că ea se coboară la tine. — și ce poți vedea Într-Însa? — Tot ce-mi făurește imaginația
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de fată. — De ce crezi că nu există nimic imposibil? — Pentru că totul se poate gândi. De exemplu, e imposibil ca să mă sui În lună, nu-i așa? Ei bine, cu gândul, cu ochii deschiși te culci și te gândești că te sui În lună sau că ea se coboară la tine. — și ce poți vedea Într-Însa? — Tot ce-mi făurește imaginația: case de ciocolată sau cai de pesmeți, dacă vreau. Ce cunoștinți ai despre lume? — Că eu sunt nimic. Dar cunoștinți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tec ca să mă dezintoxichez de ultimele mele rămășițe intelectualiste, dând mâna În târgul Moșilor, aci aproape, cu Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, petrecându-mi pe după gât șarpele boa În menajerii, Întrecându-mă la „darea la țintă“ sau la „Încercarea puterii“ și suindu-mă cu picioarele pe decolteul cât masa al femeii uriașe de 150 de ocale. La unul din aceste baluri ale lăutarilor, am văzut-o pe nora marelui și preamodestului meșter al arcușului românesc Grigore Dinicu, În rochia ei de lamé
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În clipa următoare, când i-am văzut expectorările, râgâielile și vomitările incoercibile ale acestei sărmane prosti tuate care arunca jos, din gura ei veștedă și nocivă, produc tul acela fiziologic alburiu, tulbure, lipicios și cu un miros de o nuanță sui generis, prea bine cunoscut tuturor oamenilor În dragoste. [...] Ca să Încheiem: va fi existând, oare, un suflet cu toate atri butele lui În comportările, nu exterioare, ci interioare, ale prosti tuatelor, aceste sclave, aceste automate la dispoziția poftelor oricui? Iar dacă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează el. 2 TC "2" \l 1 Necazul cu ghetele „încununează“ o serie de ghinioane care a început în primele zile de toamnă: atunci m-am suit în mărul din curtea casei (care nu e casa noastră, locuim cu chirie) și tocmai când eram eu cocoțat în vârf a apărut proprietăreasa, doamna Duțulescu. E o femeie în vârstă (o babă, cum se exprimă prietenii mei care sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să mai respirăm, olala!... Dacă ne-am fi oprit aici ar fi fost bine. Dar Cornel avea planuri mari. Ne-a făcut semn să ne dăm jos de pe gard și ne-a explicat în șoaptă: Dacă aveți curaj să vă suiți în teiul de colo, atunci cu adevărat o să fie ceva ce n-ați visat voi vreodată!... De sus, de pe crengile pomului, poate o să avem norocul să prindem pe vreuna din fete la duș, când se spală și, prin partea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
anii cât îndurase atâta mizerie, când n-avusese nici după ce să bea apă, nici unde să-și odihnească oasele. Acum și-a tras cea mai frumoasă vilă din oraș. A ales-o în chip original. Într-o după masă a suit-o pe toarășa Cameniță în mașina lui de prim-secretar și a plimbat-o prin cartierele frumoase ale orașului: Bă, toarășa, ia benoclează-te, bă, vezi care-ți convine din căsoaiele astea. Toarășa Cameniță, care-și zicea doamna Cameniță, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Fanache. -Taci, bă, dracului din gură! a mârâit la el tovarășul Cameniță, care revenise la starea lui cea de toate zilele: dur și inflexibil. -Bă, să nu vorbiți despre chestia asta! a ordonat el mai apoi, pășind spre mașină. Se suise deja pe bancheta din spate când și-a amintit ceva, a deschis portiera și a strigat: -Gârmoci, pe unde mai e, bă, pantofarul ăla, Tomiță? Bagă de seamă, să-i dai drumu... Imediat, mașina a demarat în trombă. Atunci, Truman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi, sus, pe turla zidirii să fixeze crucea. Era întuneric și tabla aluneca din cauza ploii: nu era o vreme potrivită pentru ce-și propuseseră ei să facă. Și totuși au izbutit. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
scăpa de cei ce voiau să-l prindă, scăpa și se întorcea acasă, în satul lui de lângă Serenite, se întorcea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat, invincibil. În decembrie ’89, când a izbucnit revolta de la Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era fericit, de când aștepta el clipa aceasta, înfrunta moartea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat. Apoi, a pornit spre București
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puțină ordine prin curte. Când am revenit, o cloșcă cu pui stătea pe lângă măicuța Natalia: „Cloșca cu puișori văd că este pe lângă dumneavoastră. Vorbiți toată ziua cu puișorii.” „Abia astăzi i-am scos afară. Iată, am o pisică care se suie pe masă. Aproape nu am nimica, doar vreo două găini (oftează). Nu mai vine băiatul meu. Nu te mai văd, dragul mamei! Parcă te-au furat, nu știu. și pe vremea lui Stalin și tot le-a dat drumul. Dar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
s-a părut o idee bună, deoarece Începuserăm să resimțim acut Închiderea perspectivelor și voiam să ajungem cît mai repede În capitală, pentru a Încerca să ne Îmbunătățim norocul. Cu alte cuvinte, am Înghițit momeala. În noaptea respectivă, ne-am suit În spatele unei furgonete care, după ce am Îndurat o ploaie torențială ce ne-a udat pînă la oase, ne-a lăsat, la ora două dimineața, În San Ramón, la mai puțin de jumătatea distanței pînă la Lima. Șoferul ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]