KorAP: Find »[drukola/base=tresări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...178 179 180 ...207 >

5,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Și brațele, și pieptul erau la fel, și cînd Își mută lanterna peste ele proiectau mici luminițe delicate. Din el răsăreau cioburi de sticlă. Mickey Încerca să scoată ce era mai rău, Înainte să-l bandajeze. În acest timp el tresărea, Își clătina capul de parcă ar fi fost orb. Ochii Îi erau pe jumătate Închiși, lipiți cu sînge care se coagula. Probabil că simțise că Mickey ezită. — E rău? Îl auzi Mickey Întrebînd-o. — Nu foarte rău! răspunse Mickey. Arăți ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
griji.“ — Uite, vine și fiul dumneavoastră, zise ea, cînd o văzu pe Mickey ajutîndu-l pe omul sîngerînd. Patridge, ai terminat cu fetele? OK, toată lumea. Haideți. Repede, dar cu grijă. Mărșăluiră de-a valma intrînd În bucătărie. Lumina Îi făcu să tresară și să-și acopere ochii. Și atunci fetele văzură, desigur, cît de murdare și tăiate erau, cît de oribil arăta tatăl lor, cu sînge și bandaje pe față. Începură să plîngă. — Nu-i nimic, le zise mama cutremurată. Încă tremura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se liniștesc pleoapele, simțind cum o cuprinde emoția, și i se făcu o clipă teamă de violența ei. Pentru că-și aminti de micile fărîme de corpuri pe care trebuise să le adune Împreună cu Cole din grădina din Sutherland Street și tresări brusc la imaginea lor Înspăimîntătoare, așa cum n-o făcuse atunci - la moliciune teribilă a cărnii, la vulnerabilitatea oaselor, la Înfiorătoarea subțirime a gîturilor, Încheieturilor mîinilor și degetelor... I se păru miraculos că se Întorsese cu totul dintr-un loc al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se mișcase prin somn și mantaua sau cămașa Îi atîrna ușor Într-o parte. Își desfăcuse și un braț, și i se vedeau degetele: bine dăltuite, tuciurii, ca picioarele unui păinajen neverosimil de mare și musculos. În timp ce Duncan privea, degetele tresăriră - de parcă ar fi pipăit o marfă, Încercînd să se repeadă... Nu te uita, Își zise Duncan, pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca acestea, puteau pune stăpînire pe el noaptea și-l sleiau. Se Întoarse pe cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
toate erau insuportabile - și devenea și mai atroce datorită acusticii ciudate a locului, care făcea ca fiecare sunet să semene cu vocea crainicului de peron de la gara King’s Cross. De exemplu, acum gălăgia bruscă Îi făcu pe fiecare să tresară. Domnul Garnish, ofițerul, o luase la trap prin sală și Începuse să urle și să Înjure un om: Jigodie mică! - și asta pentru că omul scăpase un cartof pe jos sau vărsase un pic de sos. Înjurăturile sunau ca lătratul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Ești liberă la prînz? Am ceai și senvișuri cu friptură de iepure! Ce zici? Nu-ți face probleme dacă nu poți. Dar o să stau afară Încă zece minute. Și era semnat Julia. Helen văzuse semnătura la Început, iar inima Îi tresărise uimitor În piept, ca un pește care sărea. O Înspăimînta faptul că domnișoara Chisholm o urmărea. Împături hîrtia repede. — Vă mulțumesc, domnișoară Chisholm, zise ea trecîndu-și degetul mare de-a lungul hîrtiei Împăturite. E o prietenă de-a mea. O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aspră de data asta, Îi mirosea transpirația, chiar putea surprinde, credea el, sunetul slab, regulat și umed - ca un ticăit de ceas - al vîrfului pulei lui Fraser care se ridica ritmic... Nu se putu abține. Își simți propriul cocoșel cum tresare și Începe să se Întărească. Mai stătu un minut, perfect nemișcat, ignorînd carnea aceea dintre picioare care i se strîngea și i se Întărea; apoi făcu aceleași mișcări furișate, regizate ca ale lui Fraser: Își trase pătura, Își vîrÎ mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În școlari! Mă auzi, Pearce? Presupun că ți-a plăcut. Nu-i așa, Pearce? Hei? — Nu, zise Duncan În cele din urmă - dar avea gura uscată și limba i se lipise de palat. Cuvîntul Îi ieși ca o șoaptă. Apoi tresări. Cadrul patului se clătinase și ceva cald și ușor Îl lovise În față. Își puse mîna pe față și simți ceva umed și lipicios pe obraz. Probabil că Fraser se aplecase pe marginea patului și azvîrlise cu spermă În el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
luă cu timiditate. O aduse lîngă ureche și o scutură jucăuș. CÎnd Începu să scoată capacul, cu multă delicatețe, Kay rîse de ea. — Desfă-l odată! Nu vreau s-o stric. — Nu contează. Nu, zise Helen. E prea frumoasă. Oh! Tresări uimită. În cele din urmă Îndepărtă capacul cutiei aplecate pe genunchii ei, iar pliurile hîrtiei se desfăcură și pijamaua, se rostogoli fluidă, ca argintul viu. O privi o clipă, fără să se clintească, apoi, ca și cum s-ar fi Împotrivit, luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
face asta. Ar trebui să-ți dau părul la o parte, ceea ce ar fi perfect normal. Ar trebui să mă apropii... În timp ce vorbea, trăgea piesa ornamentală de la urechea lui Helen și-i mîngîia lobul rece și gol cu degetele. Helen tresări. — O să apară cineva, spuse ea din nou. — Nu, dacă ne mișcăm repede. — Nu te prosti, Kay. Dar Kay o sărută oricum, și simți cum ea se smulge aproape brutal. Pentru că apăruse cineva - o femeie frumoasă plimbîndu-se cu un cîine. Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
douăzeci și nouă de ani. E o vîrstă ciudată, nu-i așa? Ar fi mai bine să treci peste ea direct la treizeci. — Ție Îți vine bine, spuse Kay cu acel ton galant de dinainte. Ție orice vîrstă... Dar Helen tresări. — Kay, nu, te rog, nu fi atît de drăguță cu mine. — Să nu fiu drăguță cu tine? — Să nu fii... Helen Își scutură capul. Nu merit. — Ai spus-o și dimineață. Pentru că e adevărat. Eu... Se uită peste Londra din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
deranjament stomacal, nu-i așa? Da, m-am gîndit eu c-așa a fost. Își trase În jos ochelarii și pe față Îi rămase Întipărit conturul lor, marcat cu roșu pe carnea frunții. Scoase o cutie cu instrumente și Viv tresări, făcîndu-i-se frică. Dorea numai să-i ia tensiunea și să-i asculte inima, apoi o rugă să stea În picioare și să-și descheie fusta; Îi palpă stomacul, În jurul lui, apăsînd tare cu degetele și palmele. Apoi Își Îndreptă spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prefera să fiu moartă. — Să nu mai spui asta. GÎndește-te cum m-aș simți eu, dac-ai fi. Te doare? — Da. El Își coborî vocea. — A fost oribil, nu-i așa? Ea Încuviință. El Întinse mîna, punîndu-i-o pe stomac. Ea tresări, la Început. Dar căldura și greutatea palmei și degetelor lui erau liniștitoare. Își puse mîinile deasupra și le ținu strînse. Își aminti visul cu taurul și i-l spuse. — Un taur? spuse el. — Un taur german. Își Înfigea cornul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nevoie de ceva, zise el. Stătură așa mai mult de o oră. Arătau de parcă ar fi fost un cuplu căsătorit de mult timp. Niciodată nu stătuseră atît de mult Împreună fără să facă dragoste. Apoi, la zece și jumătate, Viv tresări brusc, făcîndu-l pe Reggie să sară. — Ce s-a Întîmplat? spuse el, uitîndu-se În sus, spre ea. — Ce? zise ea dezorientată. — Te doare? — Ce? El se sculă În picioare. — Ești albă ca varul. N-o să ți se facă rău, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la fereastră, trase draperia și se uită printr-una dintre crăpăturile din scîndurile cenușii date cu talc. Ar trebui să vezi luna, spuse ea. Este absolut superbă În noaptea asta. Dar Helen era atentă la bombe. Încă una, zise ea tresărind. Nu mai sta la fereastră. Oricum n-are sticlă. — Știu, dar... Întinse brațul. Oricum, hai Înapoi. Julia dădu drumul draperiei. — Așteaptă o clipă. Se duse la șemineu și ținu un sul de hîrtie deasupra cărbunilor Înroșiți pentru a-și aprinde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o clipă singură, se duse Încet la fereastră și se uită În piață prin crăpături. Vedea casele argintate de lumina lunii și, În timp ce privea, cerul era luminat de scîntei și flăcări sinistre; le simțea vibrația ușor, În frunte, prin scîndură. Tresărea la fiecare din ele. Se părea că nu mai avea nici o urmă de Încredere. Începu să tremure - de parcă și-ar fi pierdut deprinderea, trucul de a trăi În vreme de război, de parcă știa dintr-odată doar de amenințare, de pericolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cele din urmă, nemaiputînd s-o suporte, se dăduse jos din pat. Trăsese masa prin celulă și stătea pe ea În șosete, Încercînd să vadă ceva pe fereastră. Ori de cîte ori se auzea o explozie, se retrăgea de la fereastră tresărind, alteori Își acoperea capul, dar mereu revenea. Era mai bine decît să nu facă nimic. Duncan stătea În patul lui. Era Întins pe pat, mai mult sau mai puțin confortabil, cu mîinile sub cap. Par mai aproape decît sînt, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era Încă În picioare, tresărind pe lîngă ușă. — Du-te-n pat pînă se oprește, Îi zise Duncan. — Ce-ar fi să nu se oprească? Sau să zicem că or să cadă În continuare, și noi o dată cu ele. — E la kilometri depărtare, spuse Duncan. Curțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
singur. Așa că Duncan dădu la o parte Învelitorile lui și se apropie de perete, iar Fraser se Întinse lîngă el și stătu nemișcat. Nu-și vorbeau. Dar, ori de cîte ori cădea o bombă sau se pornea răpăitul antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe care Îl doare ceva și este lovit și Îmbrîncit. Curînd, Duncan se trezi că se Încordează și el, dar nu de frică, ci prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi clănțăneau dinții. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gît. Îl puse chiar sub curbura maxilarului drept, acolo unde pielea tremura datorită pulsului. Duncan făcu un pas involuntar spre el. — N-o s-o faci chiar acum? Îl Întrebă Duncan nervos. — O s-o fac imediat, zise Alec, iar pleoapele Îi tresăriră. — Cum ți se pare? — OK. — Ți-e frică? — Puțin, răspunse Alec. Dar ție? Ești alb ca varul! Nu leșina Înainte să-ți vină rîndul. Schimbă poziția mîinii În care ținea briciul. Închise ochii, rămase nemișcat... Apoi, cu ochii strînși, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

Kate, ai Înnebunit? De-abia te-ai Întors din State acum trei ore. Nimeni nu se așteaptă să gătești ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre sprâncenele soțului meu, cândva un semn de exclamare amuzat, s-a adâncit și s-a transformat Într-o ușă cu zăbrele fără ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
de sfânt și ceva indestructibil, În același timp: au fost momente la EMF când am simțit că aș fi murit fără bunătatea și respectul său ușor cinic. —Extraordinară culoare În obraji, Kate, ai fost la schi? Colțurile gurii lui Robin tresar ca pentru a forma un zâmbet, dar o sprânceană deasă și argintie se arcuiește arătând spre ceasul de deasupra biroului de tranzacționări. Să Îndrăznesc să pretind că am venit de la 7 și că doar ce-am ieșit să-mi cumpăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
eu nu sunt tot timpul acolo când se Întâmplă schimbările astea. Dar dacă i-aș fi spus asta Barbarei, ar fi considerat că nu sunt o mamă bună. Avocatul acuzării se Întoarce cu fața spre jurați, trăsăturile lui lungi, palide, tresar sub un rânjet abia schițat: — Aș ruga curtea să noteze că pârâta preferă să mintă decât să se facă de râs. Femeia clatină din cap cu putere. Se adresează judecătorului. Nu, nu, nu. Nu e corect. Nu e vorba că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
rău de tot. Oricum, Richard și cu mine ne vom interesa și la Piper Place, dar mi se pare cam strictă școala. Ceea ce-mi doresc de fapt e ca Emily să, Înțelegi, să fie fericită cât e mică. Angela tresare la auzul cuvântului „fericită“, ca un cal care vede un șarpe cu clopoței. Din câte știu eu, toți de la Piper Place suferă de anorexie În clasa a șasea, Îmi spune ea radioasă, dar oferă o cultură generală robustă. Minunat. Fiica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Femeile au În cap puzzle-ul vieții de familie, e un dat. În fiecare seară În drum spre casă, venind din centru, urmăresc femeile grăbindu-se, În lumina portocalie a becurilor de pe stâlpi, cu sacoșe de cumpărături, echilibrând serviete sau tresărind În stațiile de autobuz ca niște jucării cu cheie care au fost Întoarse prea mult. Nu demult, prietena mea Philippa mi-a zis că ea și soțul ei au făcut un testament: Phil mi-a spus că a insistat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]