4,660 matches
-
întâlnită, "o pasiune politică" prin excelență. Nu am mai vorbit, de la "Omul cel bun din Sîciuan" al lui Andrei Șerban, despre un spectacol-eveniment. Procurorul este un spectacol despre drumul lung, nesigur, sinuos, dificil, al Adevărului, și o demonstrație tăioasă despre triumful acestui adevăr. [...] Teatrul lui Visarion este un teatru brutal, lucid, fără menajamente, necruțător, un teatru politic în cel mai înalt sens al cuvântului, un teatru umanist în înțelesul lui cel mai profund. Rareori am văzut, pe scenă, o pledoarie atât
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prin durere adresat optuzității, bestialității și indiferenței... Într-o lume stăpânită din ce în ce mai mult de imbecili, singura șansă a artei este să continuie. (Alexa Visarion, 24 octombrie 1981) Destinul eroului concentrează parcă grandoarea și decăderea... artei... În tinerețe Gherlaș a cunoscut triumful. Apoi sorții s-au schimbat. Bătrân, Gherlaș vine în țară: pentru a supraviețui; pentru a încerca, într-o supremă, ultimă încercare, forța artei sale asupra oamenilor; pentru a-și încheia ultimele socoteli (căci Gherlaș are fiorul vieții, premoniția morții, sugerată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui Dumnezeu. Dac] divinitatea este bun] și dreapt], atunci de ce r]ul este atat de r]spândit și puternic în lume? R]spunsul a fost c] r]ul este rezultatul activit]ții lui Angra Mainyu (care prefigură diavolul), si, în ciuda triumfului aparent al r]ului în aceast] lume, balanța se va echilibra în lumea de dincolo doar prin r]spl]tirea binelui și pedepsirea r]ului. A fost subliniat] ideea c] cei care vor face bine vor fi r]spl]titi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adev]rul că acțiune, ori satyagraha, ce sugereaz] ideea de „fructificare” sau de „consecvent] pentru o cauz] nobil]”; în consecinț], satyagraha evoc] o atitudine categoric] sau o „fort]” de care o persoan] se agat] și rezist] pan] când adev]rul triumf] într-o situație specific]. Iar acest adev]r-forț], susține el, trebuie s] r]spund] nevoilor societ]ții, trecând peste scopurile egoiste ale individului (Gandhi, 1968, 6, pp. 171 și urm.). În ideea de satyagraha stau ascunse toate conotațiile unei forțe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
modific]ri majore ale acesteia, 3) paradoxul dintre Hristos și cultur], care face o distincție clar] între Dumnezeul blând din cadrul Bisericii, și Cel strict în vederea menținerii ordinii vieții publice, 4) Hristos mai presus de cultur], care se refer] la Biserică triumf]toare ce caut] s] dețin] controlul asupra vieții publice, 5) Hristos transform] cultură, un stimulent pentru viața personal] și cea public], ce ofer] disciplinelor laice o autonomie legitim] și caut] s] influențeze instituțiile, si nu neap]rât s] dețin] controlul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care le presupune. În anumite cazuri, acesta este totuși cel mai bun lucru care poate fi f]cut, cu toate c], pornind de la premise neutilitariste, aceasta presupune un comportament imoral. Luați aminte c] nu este un simplu caz al triumfului politicii asupra moralei; primul verdict moral în privința r]zboiului r]mane cel mai important, deoarece agentul este ghidat de acesta în c]utarea eliber]rii. Aceast] idee este central] în dezvoltarea unei teorii a eliber]rii morale care nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum înl]turarea propriet]ții burgheze va fi o sarcin] a revoluției comuniste, „înl]turarea moralei” va fi o alta. Marx merge pan] acolo încât susține r]ul moral în fața binelui moral. El insist] c], în istorie, „întotdeauna r]ul triumf] asupra binelui, deoarece r]ul este cel care aduce mișcare vieții, care face istorie câștigând lupta” (MEW 4, p. 140; CW6, p. 174). Unii autori, precum Karl Kautsky, au interpretat asemenea remarci sub forma unor pledoarii pentru „liberatea fâț] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cencio, plinurile și golurile unicei sale amante, întru neîntrerupta ei strălucire.) Culorile gondolei: negrul, aurul, roșul. Negrul ciumei care a decimat cîndva cetatea. Aurul majestuos al bogăției și nobleței. Roșul fastului cavaleresc. E o eleganță care logodește spaimele morții cu triumfurile vieții. Serenissima cetate, văzută, întîi, din trenul ce străbate apa leneșă a lagunei, spre a intra în gară, îți retează brusc preconceputa grandoare, instalîndu-te într-un fel de mică/mare deziluzie, ca în fața oricărei grandori a globului, dinainte confecționată. Dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
catharctic al imaginii, de propensiune morală și spirituală. Dacă Reforma exalta cultul Scripturii și rolul muzicii religioase, Contra-Reforma va adula reprezentările picturale ale Sfintei Familii numite "iezuite" (Iisus, Maria, Iosif), ale Părinților Bisericii și ale clericilor sanctificați. Secolul XVI înregistrează triumful definitiv al imaginii, consacrat prin Conciliul din Trento. Rezistența iconodulă se va opune ascezei reformaților cu un program agresiv și mai puțin nuanțat, provocând excesele artei și ale spiritualității baroce. Numit fie epoca "banchetului îngerilor", fie jocul "profunzimii aparențelor", barocul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale puterii. Atitudini iconoclaste Prăbușirea civilizației grecești, a imperiului lui Alexandru Macedon, afirmarea și transformarea radicală a imperiului roman, apariția creștinismului și instituționalizarea lui, ruptura dintre Bizanț și Roma în secolul IV, reluată apoi în diferite forme până în secolul XI, triumful Islamului, cruciadele au fost tot atâtea momente de răscruce, și pentru istoria imaginii, și pentru structurile puterii, reflectate deopotrivă în imaginarul politic și religios. Celebra criză iconoclastă din Bizanț, depășită în secolul IX, își va spune cuvântul mai târziu în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1947] Bréhier, Louis. La civilisation byzantine. Paris: Albin Michel, 1970. Brezeanu, Stelian. Romanitatea orientală în Evul Mediu. De la cetățenii romani la națiunea medievală. București: ALL, 1999. ---. Identități și solidarități medievale. Controverse istorice. București: Corint, 2002. Brown, Peter. Întemeierea creștinismului occidental. Triumf și diversitate 200-1000 d.Ch. Iași: Polirom, 2002. [1996] Brunner, Otto. Storia sociale dell'Europa nel Medioevo. Bologna: Il Muligno, 1988. [1978]. Burgos, Jean. Pentru o poetică a imaginarului. București: Univers, 1988. [1982]. Cantacuzino, Gh. I. Cetăți medievale din Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
într-un proces decizional complex, extins și dinamic mișcări sociale și organizații civice, ONG-uri, companii multiși transnaționale, mass-media globale, piețe globale de capital, comunități științifice, mișcări religioase. Cât privește cauzele globalizării politice, hiperglobaliștii le asociază sfârșitului Războiului Rece și triumfului democrației occidentale asupra rivalului comunist, actuala configurație a sistemului internațional fiind posibilă ca urmare a anulării bipolarismului rigid și emergenței Statelor Unite ca hegemon promotor al valorilor democratice și al principiilor economiei de piață. În viziunea scepticilor (parțial și a transformaționaliștilor
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
nu numai cele mai înalte forme de organizare colectivă coezivă, ci și singurele capabile să asigure simultan securitate și bunăstare. Prin opoziție, hiperglobaliștii animați de valori neoliberale consideră statul un construct anacronic, inadaptat și ineficient în epoca globalizării și salută triumful autonomiei individuale și al principiilor economiei de piață asupra statocentrismului. Dincolo de aceste evaluări mai mult sau mai puțin ireconciliabile, înrădăcinate în tradiții filosofice și abordări teoretice diferite, globalizarea ca obiect de studiu și dezbatere suscită încă numeroase întrebări, care servesc
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
memorie după eliberare. „Aceste poeme - spune autorul într-un Cuvânt explicativ - poartă amprenta propriei mele însângerări, a dragostei de libertate, a idealului creștin de luptă întru făurirea unei lumi izbăvite pentru totdeauna de tiranie și de lupta de clasă, prin triumful Luminii asupra puterii Întunericului.” Cel de-al doilea volum, Inscripții pe un vas de lut, antologhează în patru secvențe scrieri din mai multe etape. Întoarcerea la „cumințenia poeziei, la rostul ei inițial de transfigurare, de primenire a văgăunilor din noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
în anul 1995 la înmormântarea profesorului Pirozynski, de către profesorul de medicină legală Gheorghe Scripcaru, prietenul și colaboratorul său de o viață: "Moartea, acest teritoriu al tuturor, a răpit un distins om pentru care, în ciuda dispariției lui fizice, moartea reprezintă un triumf al propriului destin, o întâlnire pe care Tadeusz Pirozynski nu a așteptat-o cu mâinile goale, ci cu o operă care, chiar dacă niciodată împlinită, este revanșa pe care el a luat-o morții. Din acest motiv, pentru el moartea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii absolute, iar atunci când se asociază unor texte sacre sau profane, acestea sunt forțate sau mutilate. În simfonism, muzica este cea care comandă; textul deservește logica muzicii, ascultând de organizarea formală și stilistică a acesteia. Acest lucru a avut loc
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
manevrând cu promisiuni mai mult sau mai puțin sincere”. Constantin Kirițescu va explica, la scurt timp după terminarea războiului, existența celor două curente. Reprezentanții curentului germanofil argumentau astfel: „Noi n-avem nici un interes ca rușii să iasă învingători, ar fi triumful autoritarismului, al obscurantismului, al celei mai periculoase reacțiuni. Rusia învingătoare ar fi stăpână pe Bosfor și Dardanele, ceea ce ar însemna robia noastră economică [...]. Dimpotrivă, Rusia înfrântă însemnează redobândirea Basarabiei. E adevărat că frații noștri din Ardeal suferă, dar mai mult
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
spirit: revoluția din Rusia, declanșată la 27 februarie/12 martie, și intrarea în război a S.U.A., la 24 martie/6 aprilie 1917. Guvernul român a recunoscut imediat guvernul provizoriu al Rusiei; Ion I. C. Brătianu și-a exprimat încrederea în triumful cauzei comune pentru care luptau armatele celor două state. „Ultimele evenimente din Rusia ne-au confirmat în credința noastră - declara primul ministru român corespondentului agenției de presă ruse „Vestnik”, declarație reprodusă și de ziarul „Mișcarea” - căci am constatat, în atitudinea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
republicilor autonome născute pe ruinele Imperiului rus sau a statelor succesoare monarhiei habsburgice. Sfatul Țării n-a fost nici „un organism bolșevic”, așa cum îl socoteau reacționarii ruși, nici organul „proprietarilor basarabeni”, așa cum îl califica guvernul sovetic; el marca, în fond, triumful ideilor din prima fază revoluționară, aceea a autonomiilor naționale și a unei reforme agrare în favoarea țărănimii. Așa cum s-a mai remarcat, relua Brătianu, acțiunea Sfatului Țării semnifica o revanșă a lumii satului, în care elementul românesc rămăsese mult mai numeros
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
numeroase articole, care au exprimat această stare de spirit. „În zilele de pierderi dureroase și dezamăgiri profunde - se consemna într-un articol, cu referire la preliminariile de la Buftea - unirea votată de Sfatul Țării din Chișinău ni se arată drept un triumf inevitabil al principiului naționalităților, a cărui forță morală și politică nu a putut-o înfrânge episoadele militare și propagandele dușmănoase din răsăritul cotropit sau amăgit, și drept o manifestare biruitoare a puterii noastre de viață, obârșie a încrederii noastre în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
altfel, cifrei acestei populații în raport cu românii din Basarabia. Imensa majoritate a Adunării, compusă mai ales din români și din membrii unor naționalități diferite, s-a pronunțat fără rezerve pentru unire. Această unire o considerăm indisolubilă pentru totdeauna, deoarece ea reprezintă triumful dreptului nostru. În realitate este un fapt istoric cunoscut că Basarabia a fost răpită României de Imperiul Rus în 1812 și că, după ce i-a fost înapoiată, numai parțial, prin tratatul de la Paris din 1856, această parte i-a fost
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Henry S. Commager apreciază cu resemnare că „istoria este verdictul națiunii învingătoare”. Secole de-a rândul, remarcă el, istoria a fost scrisă de învingători, și nu de învinși. Romanii au scris istoria războaielor punice, și nu cartaginezii; creștinii au înregistrat triumful creștinismului asupra păgânismului, și nu păgânii; spanioliiauspus povestea cuceririi statelor Mexic și Peru, și nu aztecii sau incașii (Commager, 1966). Asupra acestor aspecte nu este cazul să se insiste mai mult. Un fenomen nou ar fi necesar să fie înregistrat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
natura liberă și egală a omului. Arderea însă a cărților lui Rousseau în America și răspândirea aici a sistemului sclavagist reprezintă un regres, deoarece ele au loc împotriva rațiunii. Revoluția Franceză, în general, reprezintă un progres, în calitatea ei de triumf al rațiunii împotriva vechilor orânduieli neraționale (Harris, 1968). Poate că exprimarea cea mai clară a acestei viziuni asupra progresului este conținută în lucrarea lui Condorcet, Schiță a unui tablou istoric al progreselor spiritului uman. Dezvoltarea societății era asociată în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mesajul său. În această perioadă, armatele lui Angra-Mainyu au început să-și piardă din putere. Datorită învățăturii profetului, binele triumfă din ce în ce mai mult asupra răului. 3) Viitorul este dominat de Mântuitor sau Sōšans, în avestică Saošyant, care va reuși să impună triumful definitiv al binelui asupra răului. Potrivit unei tradiții din secolul al IV-lea d. Hr., Saošyant se va naște dintr-o fecioară care se va scălda în lacul Kasaoya; undele acestuia păstrează în mod miraculos sămânța lui Zarathustra. Saošyant va
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cu atacul încercat de Ahriman împotriva lui Zarathustra sau cu cel al lui Satana îndreptat asupra lui Iisus. Cert este că, în mitologia buddhistă lupta cu demonul Măra este un episod semnificativ, care reprezintă confruntarea dintre bine și rău cu triumful binelui la final. Din acest motiv, înfrângerea lui Măra are o însemnată funcție soteriologică. Este posibil ca toată această confruntare să reprezinte în mod alegoric zbuciumul interior din mintea lui Gautama. În prima veghe a nopții, între orele 18-22, Śăkyamuni
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]