5,483 matches
-
o putere mare : își stabilea propriile legi și colecta și redistribuia propriile taxe. În schimb, milietul trebuia să fie loial imperiului. Mai târziu, percepția conceptului de miliet a fost alterat în secolul al XIX-lea odată cu apariția și dezvoltarea naționalismului turc în Imperiul Otoman. După declinul Bisericii Răsăritului în secolul al XIV-lea, principalele milieturi din Imperiul Otoman, în afară de cel musulman, au fost cel greco-ortodox, cel evreiesc, cel armenesc și cel siriacă-ortodoxă . Etnicii armeni formau trei milieturi în funcție de credințele lor. Au
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
De exemplu, mișcarea de eliberare națională a armenilor a început să se manifeste în cadrul bisericilor armene. Patriarhul Nerses Varjabedyan a exprimat poziția armenilor otomani spunându-i ministrului de externe britanic pe 13 aprile 1878 că nu mai este posibil ca turcii și armenii să mai trăiască împreună. Patriarhul considera că doar o administrație creștină ar fi putut să asigure egalitatea, dreptatea și libertatea de conștiință. Administrația creștină ar fi trebuit să o înlocuiască pe cea musulmană în Armenia (Armenia răsăriteană), Cilicia
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Greciei, care nu recunoaște în mod oficial sistemul milleturilor. În practică însă, Grecia recunoaște doar o minoritate musulmană, diferită de minoritarii din etniile turcă sau pomacă, ceea ce este în practică o moștenire a sistemului milleturilor otomane. Termenul „miliet” din limba turcă contemporană ("milliyet") poate fi tradus prin „național” ("milliyet naturpark"), dar el păstrează de asemenea și conotații religioase sau etnice ("çingene miliyeti": neamul Romilor), putând fi folosit și pentru încadrarea unei persoane într-un grup anume, nu neapărat religios sau etnic
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
a fost un conflict armat dintre Republica Democrată Armenească și revoluționarii turci, care a durat între 24 septembrie - 2 decembrie 1920 și a avut loc în ceea ce este astăzi nord-estul Turciei și nord-vestul Armeniei. Mișcarea de eliberare națională a armenilor a proclamat independența Republicii Democrate Armene mai înainte de încheierea Primului Război Mondial. Tovmas Nazarbekian
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
Erzurum și Sarıkamıș, după o serie de bătălii pierdute la Kara Killisse, Sardarapat și Bash Abaran. Trupele otomane comandate de Vehib Pasha au cucerit de asmenea și Trabzonul în nord. După semnarea tratatului de la Brest-Litovsk a fost stabilită noua frontieră turcă. Unele condiții suplimentare au fost impuse Armeniei după semnarea tratatului de la Batumi. Semnarea celui de-al doilea tratat a coincis cu data proclamării independenței Republicii Democrate Armene. Imperiul Otoman a reușit să oblige Armenia să renunțe la Armenia apuseană prin
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
Erevan cu un document al unui viitor tratat sovieto-armean. Înțelegerea semnată pe 24 octombrie, a fost semnat o înțelegere care asigura sprijinul sovieticilor în lupta armenilor cu turcii. Această înțelegere asigura practic securitatea Karsului. Această înțelegere nu a convenit deloc turcilor. Marea Adunare Națională a Turciei l-a prevenit pe Karabekir în legătură cu implicațiile acordului negociat de Boris Legran. În ziua în care acordul a fost semnat, Karabekir a ordonat trupelor de sub comanda să se îndrepte spre Kars. Pe 24 octombrie, forțele
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
Arabic Culture, Jabra, 1988: 46). Dacă Orientul și Nordul Africii au fost supuse modificărilor istorice, de-a lungul anilor, un lucru a rămas stabil : limba arabă. Chiar dacă s-au infiltrat și alte limbi și culturi precum limba persană și limba turcă, acestea nu au reușit să înlocuiască araba . [ În literatură arabă, influențele străine nu pătrund. Deși, spre exemplu , arabii au îmbrățișat filozofia greacă, dar au fost reticenți în ceea ce privește drama și poeziile . Au tradus Aristotel de aproape trei ori. În schimb, literatura
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
un roman de aventuri scris de Jules Verne. Romanul a fost serializat în "Magasin d'Éducation et de Récréation" între 1 ianuarie și 15 octombrie 1883, fiind publicat apoi în volum pe 15 noiembrie același an. Kéraban este un negustor turc care trăiește în Istanbul. Într-o zi, invitându-l pe partenerul său de afaceri olandez la cină în locuința sa situată de cealaltă parte a strâmtorii Bosfor, află că s-a instituit un impozit pentru fiecare traversare cu barca a
Kéraban Încăpățânatul () [Corola-website/Science/321311_a_322640]
-
aliaților au existat neînțelegeri cu privire la acest subiect, care au dus la negocieri repetate. După ocuparea Istanbulului de către trupele franco-britanice în noiembrie 1918, guvernul otoman s-a prăbușit efectiv, semnând aproape fără împotrivire Tratatul de la Sèvres din 1920. Declanșarea de către naționaliștii turci a Războiului de Independentă i-a forțat în cele din urmă pe Aliați să renegocieze condițiile de pace. Aliații și Marea Adunare Națională a Turciei au semnat și ratificat un nou tratat de pace, cel de la Lausanne din 1923, cu
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Saud, cel care avea să creeze în 1932 Regatul Arabiei Saudite. Regatul Unit și Turcia își disputau controlul asupra fostei provincii otomane Mosul în deceniul al treilea. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Lausanne, Mosul trecea sub controlul britanic, dar noua republică turcă pretindea că provincia este parte a teritoriului său istoric. Un comitet al Ligii Națiunilor format din trei persoane a efectuat o vizită în regiune și și-a prezentat concluziile în 1925. Comitetul recomanda ca Mosulul să rămână în cadrul Irakului și
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Uzunköprü în Tracia Răsăriteană și regiunea Cilicia. Franța s-a retras în cele din urmă din aceste regiuni, după semnarea armistițiului de la Mudanya, a Tratatului de la Ankara și a celui de la Lausanne. Seria de conflicte dintre forțele franceze și cele turce au fost numite și „Războiul din Cilicia” (în franceză La guerre en Cilicie), sau „Frontul Sudic” (în turcă Güney Cephesi). Aliații occidentali, în particular premierul britanic David Lloyd George, promiseseră Greciei câștiguri teritoriale importante în dauna Imperiului Otoman, dacă elenii
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
Erzerum, Van și Bitlis, amintindu-și că și acești oameni au suferit de asemenea foarte mult”. Delegații la conferință au căzut de acord ca Armenia să-și extindă teritoriul în ceea ce este în zilele noastre estul Turciei. Mișcarea de rezistență turcă în frunte cu Mustafa Kemal Atatürk a reușit ca, după luptele din 1918 - 1923, să-i forțeze pe armeni și pe greci să se retragă din Anatolia. Revoluționarii turci au reușit de asemenea să înăbușe încercările kurzilor din deceniul al
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
a reușit ca, după luptele din 1918 - 1923, să-i forțeze pe armeni și pe greci să se retragă din Anatolia. Revoluționarii turci au reușit de asemenea să înăbușe încercările kurzilor din deceniul al treilea pentru obținerea independenței. După ce rezistența turcă a recucerit controlul în Anatolia, prevederile Tratatului de la Sèvres au devenit imposibil de aplicat. Mai înainte ca Republica Democrată Armeană să devină parte a Uniunii Sovietice, ea a semnat pe 2 decembrie 1920 Tratatul de la Alexandropol, prin care erau trasate
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti").Începând din secolul al XVIII-lea, membrii unor familii nobiliare elene din Constantinopol, așa-numiții fanarioți, (care și-au primit numele de la cartierul Fanar) au reușit să câștige controlul asupra politicii externe turce și mai apoi asupra întregului sistem birocratic otoman. O importanța deosebită a avut în această perioadă tradițiile maritime puternice ale locuitorilor insulelor din Marea Egee, laolaltă cu apariția începând din secolul al XVIII-lea a unei puternice clase a negustorilor, a
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
Balcani, la nordul Tesaliei, nu departe de granița Greciei. La rândul ei, Grecia și-a înmulțit în mod semnificativ forțele de la frontiera din Tesalia. Forțele neregulate elene și susținătorii Marii Idei au acționat fără ordin oficial și au atacat avanposturile turce, ceea ce făcut ca Imperiul Otoman să declare război Greciei în 1897. Forțele turce le depășeau numeric pe cele elene și în plus erau pregătite mult mai bine, în principal datorită reformelor puse în practică de misiunea germană condusă de baronul
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
și-a înmulțit în mod semnificativ forțele de la frontiera din Tesalia. Forțele neregulate elene și susținătorii Marii Idei au acționat fără ordin oficial și au atacat avanposturile turce, ceea ce făcut ca Imperiul Otoman să declare război Greciei în 1897. Forțele turce le depășeau numeric pe cele elene și în plus erau pregătite mult mai bine, în principal datorită reformelor puse în practică de misiunea germană condusă de baronul von der Goltz. Armata elenă a fost obligată să se retragă în cursul
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
de tulburări civile, a cărei scop era alungarea britanicilor din insulă și unirea acesteia ("Enosis") cu Grecia. Primul ministru elen din acele vremuri, Alexandros Papagos, nu avea o atitudine favorabilă față de această posibilă unire. Britanicii au mizat pe sprijinul ciprioților turci în lupta cu ciprioții greci, ceea a dus la o radicalizare a poziției majorității elene a insulei, respectiv a minorității turce. Problemele Ciprului s-au răsfrânt și în situația politică de pe continentul european. În septembrie 1955, a avut loc o
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
acele vremuri, Alexandros Papagos, nu avea o atitudine favorabilă față de această posibilă unire. Britanicii au mizat pe sprijinul ciprioților turci în lupta cu ciprioții greci, ceea a dus la o radicalizare a poziției majorității elene a insulei, respectiv a minorității turce. Problemele Ciprului s-au răsfrânt și în situația politică de pe continentul european. În septembrie 1955, a avut loc o rebeliune anti-greacă la Istanbul, ca răspuns la cererea de unire a grecilor ciprioți. În timpul rebeliunii, aproximativ 4.000 de magazine, 100
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
al treilea asalt s-a petrecut între 31 octombrie și 7 noiembrie iar la acesta au luat parte ambele divizii călare, ANZAC și cea Australiană, și a fost încununată de succes pentru britanici care au capturat 12.000 de soldați turci depășind linia Gaza-Beersheba. Momentul critic al luptelor a fost capturarea orașului Beersheba în prima zi, după ce Brigada a 4-a de Cavalerie Ușoară Australiană a atacat mai mult de 4 km. Tranșeele turcilor au fost depășite iar australienii au capturat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și 36 de răniți. Mai târziu, trupele australiene vor ajuta la împingerea trupelor turcești din Palestina și vor lua parte la bătăliile de la Mughar Ridge (13 noiembrie 1917), Ierusalim (8-26 decembrie 1917) și Megiddo (19 septembrie - 1 octombrie 1918). Guvernul turc s-a predat la 30 octombrie 1918. Unitățile de cavalerie ușoară au fost folosite ulterior la reprimarea revoltei naționaliste din Egipt din 1919 ceea ce au făcut cu eficiență și brutalitate suferind însă și o serie de pierderi în acest proces
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de 20 de milioane de cărți i-au fost tipărite pe întreg mapamondul, fiind tradus în chineză, croată, daneză, olandeză, estona, finlandeză, franceza, germană, greacă, ebraică, maghiară, indoneziana, italiană, japoneză, coreană, norvegiană, poloneză, portugheză, română, rusă, slovenă, spaniolă, suedeză și turcă. "Jedi Academy Trilogy" Seria "Young Jedi Knights" (cu Rebecca Moesta): Antologii editate de Anderson: Referințe: Povestiri: cu Brian Herbert cu Rebecca Moesta Anderson și producătorul muzical Erik Norlander au realizat un proiect intitulat Roswell Six , lansând albumul "Terra Incognita: Beyond
Kevin J. Anderson () [Corola-website/Science/320724_a_322053]
-
ca subiecte cetățenii ortodocși greci ai Turciei, respectiv cetățenii musulmani ai Greciei. A fost primul schimb forțat de populație pe scară mare a secolului al XX-lea, prima expulzare în masă reciprocă a secolului. „Convenția cu privire la schimbul populațiilor elenă și turcă” a fost semnată la Lausanne, Elveția, pe 30 ianuarie 1923, de guvernele celor două țări. Punerea ei în aplicație a privit aproximativ 2 milioane de oameni, care și-au pierdut de jure cetățenia cu care se născuseră și au fost
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
1923, de guvernele celor două țări. Punerea ei în aplicație a privit aproximativ 2 milioane de oameni, care și-au pierdut de jure cetățenia cu care se născuseră și au fost transformați cu forța în refugiați. După ce guvernul Mișcării Naționale Turce cu sediul în Ankara a refuzat să se conformeze prevederilor Tratatului de la Sèvres, care fusese semnat de guvernul otoman cu sediul la Constantinopol, și după ce armatele M.N.T. conduse de Kemal Atatürk le-au învins pe cele grecești, a fost organizată
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
unui nou tratat de pace. În timp negocierile Conferinței de pace de la Lausanne erau în plină desfășurare, separat de acestea și de prevederile Tratatului de la Lausanne, a fost semnată pe 30 ianuarie 1923 o „Convenție cu privire la schimbul populațiilor elenă și turcă” între guvernele celor două țări, conduse de Eleftherios Venizelos și Kemal Atatürk. În momentul în care convenția a intrat în vigoare, cea mai mare parte a populației ortodoxe elene antebelice din regiunea egeeană a Turciei se refugiase deja în zonele
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]
-
din Grecia și a aproximativ 1.500.000 de greci din Asia Mică, Anatolia și Tracia Răsăriteană din Turcia. Convenția a afectat următoarele grupuri de populație : aproape întreaga populație creștină ortodoxă (care aveau ca limbă maternă limba greacă sau limba turcă) din Asia Mică, inclusiv minoritatea vorbitoare de turcă dar de religie creștin-ortodoxă din Anatolia centrală (Caramanlizi), regiunea Ionia (Smyrna, Aivalîk), regiunea Pontului (Trapezunda, Sampsunta), Prusa (Bursa), regiunea Bitinia (Nicomedia, Nicomedia), Halchidon (azi Kadıköy), Tracia Răsăriteană și alte regiuni au fost
Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia () [Corola-website/Science/320737_a_322066]