KorAP: Find »[drukola/base=turna & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...178 179 180 ...433 >

10,815 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

seral am cel puțin douăsprezece femei pe care le-aș omorî cu plăcere în bătaie și le-aș arunca în puțuri. Cum e, de exemplu, Sylvia Swansbeck... — Oricine a făcut așa ceva, trebuie să fi știut că astăzi urma să se toarne beton în gaură, zise Fenwick. Mie mi se pare că e o treabă făcută de cineva din interior. — Poate c-a fost unul dintre elevii noștri mai lipsiți de simț comunitar, sugeră dr. Board. Bănuiesc că n-au avut timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
plină de viață... — Nu te dai de gol nici un pic, Wilt, îi spuse sergentul. Acum zici „probabil”. Iar în ceea ce privește ideea că e „plină de viață”, sper - pentru binele tău - să nu descoperim că era încă în viață atunci când s-a turnat tot cimentul ăla peste ea. Tribunalul n-ar privi cu prea multă înțelegere o asemenea fază. Mă îndoiesc că ar face-o cineva, răspunse Wilt. Dar, știi, când am spus „probabil”, am vrut să zic că dacă ai fi ținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
și simplu încerc, cu toată răbdarea de care dispun, să stabilesc faptele. — Faptele sunt următoarele, răspunse iar Wilt. Ca un idiot patentat, am făcut greșeala să arunc o păpușă gonflabilă într-un puț săpat pentru un pilon, iar cineva a turnat ciment peste ea, timp în care soția mea a plecat de-acasă și... Ascultați-mă pe mine! îi spuse sergentul Yates inspectorului Flint a doua zi dimineața, la ora șapte, când cel de-al doilea se prezentă la datorie. Tipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
fi departe de geniu. Presupun că ar putea folosi liniștiți un baros. Undeva, într-un colț, dr. Cox leșină. — Eu cred c-o să mai iau un whisky, dacă nu vă supărați, spuse cu glas slab profesorul Baxendale. Dr. Mayfield îi turnă unul dublu. Când se întoarse la locul său de la fereastră, Judy se ițea încă o dată din groapă. — Problema cu îmbălsămarea, continuă dr. Board, este că te costă prea mult. Acum eu nu zic că ghemotocul ăla seamănă perfect cu Eva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
că voia să scape de păpușa aia, insistă domnul Gosdyke. — Atunci de ce-a folosit hainele nevestei, de ce a umflat păpușa și de ce a lăsat-o într-o poziție în care era inevitabil să fie observată atunci când urma să se toarne betonul? De ce n-a acoperit-o cu pământ dacă nu voia să fie găsită? De ce nu i-a dat foc blestemăției? De ce n-a lăsat-o undeva pe marginea drumului? N-are nici un sens decât dacă vezi în povestea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
se zvârcolească. — Ești nebună! Ești țicnită! — Haide, haide, stai așa, liniștit, și n-o să te doară. O să se termine repede, iubitule! Moarte naturală prin înec. în pat. O să rămâi în istorie. — Curvo, curvă ucigașă... — înspre Cerber, zise Sally și-i turnă apa în gură. Apoi lăsă ibricul jos și-i trase casca de baie peste față. Părintele St John Froude vâsli surprinzător de constant pentru un om cu o jumătate de sticlă de whisky înăuntrul lui și cu inima cuprinsă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
rămas nici o urmă din ei”. Iar dezinfectantul de toaletă Harpic s-a dovedit încă o dată util, dând o tușă suplimentară de realism macabru cu ajutorul imaginii dovezilor scurse pe miile de țevi de scurgere ale W.C.-urilor, în urma cărora s-a turnat Harpic așa cum torni sare dintr-o salină. Probabil că Evei i-ar plăcea când o să-i povestească totul - lucru care însă nu era în nici un caz valabil pentru inspectorul Flint. El nu remarcase ironia din remarca lui Wilt cum că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
din ei”. Iar dezinfectantul de toaletă Harpic s-a dovedit încă o dată util, dând o tușă suplimentară de realism macabru cu ajutorul imaginii dovezilor scurse pe miile de țevi de scurgere ale W.C.-urilor, în urma cărora s-a turnat Harpic așa cum torni sare dintr-o salină. Probabil că Evei i-ar plăcea când o să-i povestească totul - lucru care însă nu era în nici un caz valabil pentru inspectorul Flint. El nu remarcase ironia din remarca lui Wilt cum că în tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
un coșmar cu ochii deschiși? Un om fără față, ale cărui mâini erau legate la spate, o femeie cu chipul pictat și cu un cuțit în mâini, limbajul auzit... Părintele St John Froude deschise sticla și era gata să-și toarne în pahar, câmd privirea îi căzu pe iedera lăsată de Eva pe scaun. Lăsă repede sticla jos și rămase cu ochii ațintiți pe frunze. Iată un alt mister venit să-l bulverseze. Cum ajunsese un mănunchi de iederă pe scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
argumentativă, Eva a rămas așa cum era, neschimbată, în ciuda gândurilor și meditațiilor ei frumoase. Etericul îi rămâne străin. Nirvana scapă înțelegerii ei. Frumusețea și adevărul i se strecoară printre degete. Ea umblă în căutarea adevărului cu un plici de muște și toarnă dezinfectant Harpic peste canalele de scurgere ale iadului... — Asta-i a zecea oară când menționezi acel Harpic, observă inspectorul, în mintea căruia răsări brusc o nouă posibilitate îngrozitoare. Doar n-ai... Wilt clătină din cap: — Uite c-o luați iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

cuvenit altuia, celui care era însă prea boem și nepăsător. Deci, Ștefan, zis Fănică... trăise cu Laura, mititica pentru care își tot trăgeau pumni amatorii, apoi, scurt, cu Nora, apoi se însurase, surprinzător, cu Salomeea, fecioara uscată, căreia i-a turnat rapid doi miopi rotofei, apoi o părăsise, pentru o tânără ingineră handbalistă, frumoasă, masivă, lascivă, apoi, apoi nu se mai știe. Fănică vanitosul, harnic, eficient. O fi reușit, cine știe, să-și valorifice calitățile. Da, nu se văzuseră din tinerețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
spun tontului să nu dea decât vin. Nu știu cum, dar mereu când vii tu, încurcă sticlele. Că doar Vasile o fi făcut-o de capul lui! Sceneta e aceeași, de fiecare dată, știi prea bine. L-ai instruit perfect, să-mi toarne pe gât împuțiciunea asta criminală. Metaxa o fi fost, da da, că domnii Henessy și Courvoisier sunt delicați, cu maniere perfecte, nu ca dezmățata asta neoclasică. Da, da, acum sunt sigur că Metaxa, curva de Metaxa a fost. Și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează dopul sticlei. Mai privește sticla, visător: un deget, pe fund, atât a rămas. — Ce să-i faci, știți că nu beau. Nu pun gura, să mă tai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat al trupurilor înlănțuite într-unul singur. În fiecare stație se rup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
oră, aplecat peste discul numerelor care formează ruleta lumii.Invârte, o dată, de nouă ori, de șaizeci de ori, numărul refuză dialogul. Realul? Fanfaronada, firimituri, păpădie? Un leșin, atât. Cu dreapta formează numărul, în stânga ține mărul. Nu răspunde nimeni. Vineri plouă, toarnă cu găleata. Autobuz, tramvai, alt tramvai, alt autobuz. Blocul cariat, cenușiu. Ușa întunecată, soneria. Inapoi, în realitatea numită vineri care încă există, îl găzduiește. Miercuri, gura mută a receptorului. Vineri, terenul rebus. Iar miercuri, iar vineri, balans somnolent. Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise suspect. Niște căpoși, ai mei țineau la demnitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai torn puțin, domnule... — Vancea, Anatol Vancea. Venera se ridică, luă ibricul de pe scrin, turnă în ceșcuță. — Anatol Vancea Voinov. Mama se numea, ca fată, Voinov. N-a renunțat la nume, tocmai fiindcă devenise suspect. Niște căpoși, ai mei țineau la demnitate, așa credeau. Venera sorbi și ea din cafea. Tolea o privea cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
trebuie terminat cu răzbunările, el va dovedi. Preluând el, victima, numele călăului. A plătit, prostuțul, cât nu merita... Înlocuiri și înlocuitori, domnule Ianuli. O lume prea pitorească, prea interesantă? Plicticoasă, până la urmă?... Irina, știai că Tolea locuia la Gafton? Irina toarnă în pahare, nu răspunde și nici nu e nevoie. Doctorul se rotește iarăși, cu tot cu scaun,spre Ianuli. Mi-l aduc aminte, Tolea adolescent. Serios și simplu. Inteligent, politicos, studios... nici nu știi când s-a produs această... mă rog, merita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

puterea. Cred că ești moartă de foame, a spus Tom într-un final, apoi a deschis larg ușa și a primit-o în coșciugul modest pe care îl numea cameră. I-a pregătit un bol de fulgi Cheerio, i-a turnat un pahar cu suc de portocale și, până a apucat să-și facă o cafea pentru el, atât paharul, cât și bolul erau goale. A întrebat-o dacă mai vrea ceva și, când ea a dat din cap că da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
garajul de la poalele dealului și îmi spune că problema s-a rezolvat. Zahăr în rezervor și pe conductele de alimentare, îmi comunică el. Verdictul mă surprinde teribil, abia dacă pricep ce tot vorbește. — Zahăr, repetă el. Parcă cineva ar fi turnat vreo cincizeci de cutii de Coca-Cola în rezervor. Dacă vrei să distrugi mașina cuiva, nu există modalitate mai rapidă sau mai simplă. — Dumnezeule mare! exclam. Vrei să spui că cineva a făcut asta dinadins? — Asta vreau să spun. Cutiile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
cu rezervorul de benzină, n-ați fi aflat despre problema asta, cu frânele. Și dacă ați mai fi mers mult, ați fi dat de belea. O belea cu accident. Belea mortală. Belea de toate felurile. Deci căcănarul care ne-a turnat Coca-Cola în benzină în realitate ne-a salvat viețile. — Așa s-ar zice. Ce ciudățenie, nu? După ce Wilsonii se îndepărtează în decapotabila lor roșie, Lucy începe să mă tragă de mânecă. — N-a fost un c..., unchiule Nat, spune ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Cu toată bășcălia lui ireverențioasă, cu toate minciunile și prostiile lui, nu încetase niciodată să creadă în principiile hotelului Existența. Bunul Harry Brightman. Caraghiosul Harry Brightman. Dacă în birou s-ar fi aflat o sticlă de băutură, mi-aș fi turnat un pahar și aș fi închinat în onoarea lui. Așa însă, am ridicat receptorul și am format numărul lui Gordon. Până la urmă, poate era același lucru. Nu mi-a răspuns, dar, după patru apeluri, a intrat robotul și atunci i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

spui „parașută“ sau „păpușica“, nu mă agit. Scuze, am uitat cumva să vă spun cum îmi câștig o amărâtă de pâine? Păi acum știți. De fapt, probabil v-am servit și probabil nici nu v-ați ridicat privirea în timp ce vă turnam un pahar de apă minerală în care am pus două cuburi de gheață și o felie de lămâie. Dar, sigur, nu m-ați luat drept o tipă prea prietenoasă. Probabil vi s-a părut că voioșia mea e de fațadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]