4,882 matches
-
-miu făcea o pârtie impecabilă, io continuam să pronunț alte și alte cuvinte, cum ar fi COCAI (ciocan), CAI (cal), SONG (formația), BI DIDI (Bee Gees), PTI (pitic), BADA (varza), MĂ (măr). La un an și opt luni, descopeream cu uimire următorul lucru IO PAPI CACOFI. Începeam să localizez ACI (aici), ATOLO (acolo), descopeream un alt personaj al familiei, TOLO (televizorul), ca și altul mai puriu din Galaxia Marconi, ADIO (radio). O frază pe care am rostit-o atunci însă merită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în luptele corp la corp, pentru că eram considerat cumva bizar, ciudat, mă refugiam în scris. Nu era deloc așa. N-am scris niciodată cu ură, cu patimă. Scriam pentru că simțeam că lumea asta merită descrisă. Scriam pentru că descoperisem cu mare uimire că era unul dintre puținele lucruri la care mă pricepeam cât de cât bine - și uite că asta demonstra că nu eram chiar un om de nimic. Nu făcusem absolut nimic altceva. Ceva productiv. Odată vândusem cireșe. Le culesesem cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
buni și aleși din cele patru vânturi, din capătul pământului În capătul celălalt al cerului. (Marcu, 13, 24-27) PENTRU FIECARE DIN EVENIMENTELE ACESTEI JUMĂTĂȚI de veac, păs trez și astăzi, Încă intactă, o amintire a primelor im presii și primelor uimiri, la fel cum nu putem uita prima noastră Îmbrățișare de dragoste, din adolescență. Căci nici o ispravă de mai târziu a aviației nu a egalat, În intensitate emoțională, acea primă viziune, care a dărâmat ceva În noi, a „mai greului decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neliniștea avute la auzul pri melor vocabule omenești călătorind prin eter și prinse În casca unui radio cu galenă și cu antena improvizată din so miera patu lui meu. Degeaba! Veacul nostru Îmbătrânește văzând cu ochii și nici o emoție sau uimire de acest fel nu mai e astăzi cu putință ca În climatul, plin de candori, al primului său pătrar, entuziast după invenții și experiențe neverosimile, dar totuși realizabile. Cum fu - aproximativ și glumeț - acea experiență sau prin soare băiețească din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
monumentali eunuci În lungi livrele de catifea neagră și grea, megalici și obezi, deși lactovegetarieni, cu glas de femei și fețe Încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului, mândria ora șului și uimirea musafirului european: m-am nimerit, mai acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul birjar poreclit, nu știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ochii Muzelor Înfricoșate, ci având consi derația tăcută a noastră, membru corespondent al Academiei și inspector al artelor. [...] Din redacția Noii Reviste Române Adrian Maniu a trecut peste drum, la Flacăra, prăvălia literară cu clientelă și tiraj popular, unde, spre uimirea noastră, scrisul lui deveni și el, din tr-odată, popular, adică pe măsura și gustul oricui. Iar de la Flacăra nu i-a fost greu, Împins de vânturi tot mai piezișe, să debarce sau să eșueze În redacția Serii, gazeta ger manofilă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
patriotismului de anticameră“, pompau bani de la Ministerul nostru de Externe ca să editeze aci, În București, o revistă de propagandă șovină urmărind nu știu ce, În nici un caz anexarea Vidinului și a Timocului și nici repatrierea cu sila a celor de pe acolo. Dar uimirea noastră, a excursioniștilor, a fost mare când le-am văzut buna lor stare de acolo, satele, ulițele, locuințele, curțile și lumea de pe acolo, bine hrănită, veselă și conștientă de naționalitatea și de legătura frățească cu noi, cei de dincoace de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mademoiselle, venez au robinet d’amour. și cunosc atâta lume, bărbați și femei, care ar putea scrie la fel sub buricul lor, fiindcă ignorează (și nu din pricină că le lipsesc inteligența și sensibilitatea necesare) acele prime și esențiale elemente ale Amorului: uimirile și surprizele lui, temerile, reticențele și pudorile lui, spontaneitățile, bucuriile, capriciile, veseliile și melancoliile lui, cu rost sau fără rost, cum și imensa mulțime de imponderabili Încă necunoscuți și abia descoperiți Într-o rară și unică aventură de dragoste, singura
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și spectaculoase. E un eveniment la care trebuie să ne gândim cu fruntea plecată și cu moartea În suflet. E mai mult decât o moarte: este o decădere, o alungare din Paradis. Durabilitatea unora din ele - lucru ce pusese În uimire pe contemporani - se datora fie unei desconsiderări a tragicelor evidențe, fie unei pudori scuzabile În fața jalnicelor pers pective, fie unor simple și tacite conveniențe; mai rar, mult mai rar, Înseși capacităților și virtuților noastre amoroase și de elevație deasupra contingențelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel mare și cel arătător, ochit și lansat „pe târșite“ și cu dexteritate greu dobân dită drept În grămada soalbelor și mielelor rânduite pe pământ ca la popice, sărite, ca speriate de precizia „ichiului“, În toate părțile, spre admirația și uimirea băieților rămași cu gura căs cată și spre satisfacția Încrezută a jucătorului dibaci, care-și aduna acum, fudul de isprava ichiului său, soalbele și mielele câștigate și adunate de el În săculețul cu trofeele zilei. Printre năzdrăvăniile lui Panurge, Rabelais
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cunoscut pe Gheorghe Olarul, meșterul figurinelor de ceramică, la care am descoperit, În coșarul de nuiele din fundul ogrăzii, o „Lupa Capitolina“ cu Romulus și Remus sugând cu poftă la țâțele fiarei. Când l-am Întrebat, vă Închipuiți cu ce uimire, cum și de unde până unde?... Din cartea de citire a copiilor, mi-a răspuns, simplu ca bună ziua, Gheorghe al meu din Pisc. și cât pe-aci să uit urcioarele mele, dintre care unul primit, de ochii Măriucăi, de la barcagiul care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de o plasă cu fructe, adusă probabil de un mirean În timpul Liturghiei și uitată acolo la sfârșitul slujbei. În loc să continue cu a doua și a treia metanie, s-a oprit și a Început să se uite prin pungă, exclamând, spre uimirea mea, tocmai el, care nu se omoară deloc după bucate: Am găsit mâncare! A continuat apoi, după un scurt răgaz, slujba, fără a mai reveni Însă la metanii. Scurta lui rătăcire a dat peste cap Vecernia, care, cel puțin În
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
așa cum, de pildă, într-o dimineață de vară senină cineva și-ar lăsa deoparte casa natală și ar porni pe o cărare șerpuitoare, pe câmpul înverzit spre școala de la oraș. Agale, agale, mă înalț în văzduh și spre marea mea uimire privesc de sus toată scena, cu limpezime văd, parcă mă aflu într-o lojă, la teatru: mă văd pe mine însumi cum stau întins, nemișcat pe patul acoperit de mușama albăstruie, văd chipul meu care s-a liniștit ca prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de aici nu difereau prea mult de cele din rafturile aflate la vedere. Numai că aici mai exista o mică bibliotecă mascată în zid. Anticarul a dat la o parte o oglindă mare și, sub ea, tata a descoperit cu uimire că se ascundeau cărți adevărate. -Pot să aleg orice? a cerut el voie stăpânului cărților. -Aproape orice. Tata a luat din raft Crimă și pedeapsă, apoi a dat peste un volum de versuri al lui Blaga. Când era cât pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
exclamat într-un glas: „Oh!“. Poate pentru că merdeneaua mirosea exagerat a brânză de butoi sau poate pentru că așa era protocolul, ca fetele din birou să strige „Oh!“ la merdenele, „Au!“ la plăcinte cu stafide și „Vai!“ la cârnăciori oltenești. De uimire, domnișoara V. m-a întrebat din nou ce poftesc și s-a oprit brusc din mestecat. La merdenele, brânza e întinsă între mai multe straturi foarte subțiri de foitaj. Când se usucă, foitajul se desprinde de brânză, cam în felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
povestea unde se născuse el, zicea numele satului și apoi al comunei, dar întotdeauna cu precizarea că Tupchilești se găsea „încă de pe vrerea lui Cuza“ în plasa Covurlui. O întâmplare cu mirări Totul a început cu un simplu „mulțumesc“. De uimire, Otilia Coteț, secretara deputatului Șapcă, a leșinat. În opt ani de slujbă, era pentru prima oară când matahala de Șapcă nu pleca de la birou tunând și înjurând, ci, dimpotrivă, zâmbitor, mulțumindu-i că muncea pentru el ca un robot și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se întâlnea marțea între orele patru și șase după-amiaza, când bărbatul Nataliei avea ședință de consiliu, s-a dus glonț la Casandra, cu care se întâlnea numai vinerea, între zece și douăsprezece dimineața, când bărbatul Casandrei era la bancă. De uimire, normal că amanta numărul doi a leșinat. Casandra convenise cu domnul Coteț s-o caute la catedră numai în cazul că Rusia declara război Chinei sau se producea un tsunami pe lacul Herăstrău. Casandra trecea drept o persoană glacială și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zi mai groasă într-un capăt cu doisprezece centimetri, iar omul a fost nevoit să accepte că aveam dreptate. Apoi, cu un aer de învins, l-a pus pe un zidar s-o încarce în celălalt capăt cu ciment. Spre uimirea mea, a stat lângă zidar până când acesta și-a terminat bombănind treaba, dar muncit de un gând. Ceva îl contraria, îi stârnea orgoliul de șef. În ziua următoare, m-a întâmpinat cu un „Salut!“ victorios și a refuzat demn pachetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu tovarășul de la sector la un coniac de tras concluzii. Tovarășul mare-mahăr a dat rapid pe gât coniacul, a făcut semn c-ar mai dori încă unul, pentru rotunjirea ideii care-i alerga ca o nebună prin cap și, spre uimirea redactorului-șef, a început să vorbească de unul singur. „Auzi, măi, tovărășelule - a zis mahărul cu un alean de-ți venea să-i plângi de milă -, oare am simțit noi vreodată ce simt copiii ăștia doi?“ „N-am simțit“, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
serviciul de cristal primit cadou în urmă cu patruzeci de ani, la nuntă. A naibii treabă! N-a găsit cheile, în schimb a dat peste niște scrisori de dragoste ale unei verișoare de-a doua pentru Mișu al ei. De uimire, doamna Ghiborțea n-a mai știut ce face. Cu o mână umbla prin scrisori, iar cu cealaltă întorcea paharele de cristal din serviciu. Și tot felul de lucruri despre care uitase de mult că există au început să apară unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mereu cele mai bune sfaturi - zgomotele sale pline de Înțelesuri pot fi interpretate la libera alegere. Pentru Alberto, peisajul este nou, tulburător, iar intensitatea cu care ochii săi urmăresc fiecare val ridicîndu-se, umflîndu-se și apoi stingîndu-se la țărm Îi reflectă uimirea. Alberto, care se apropie de 30 de ani, vede acum Atlanticul pentru prima dată și e copleșit de această descoperire, care indică un număr infinit de cărări către toate capetele pămîntului. VÎntul proaspăt ne Învăluie simțurile cu puterea și furia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
colina din coasta cetății. Urmează un război de pedepsire declarat de către comuna vecină, orașul Perugia. Francisc este luat prizonier. Timp de un an suportă umilințele, lipsurile și chinurile administrate „trădătorilor”. În anul 1203 este răscumpărat și se întoarce acasă. Spre uimirea și nemulțumirea tatălui, Francisc nu mai este interesat și avid de câștig, de petreceri, de visuri cavalerești. Frecventează bisericuțele din marginea orașului, rămâne ore întregi într-o tăcere misterioasă, se roagă uneori cu suspine adânci și în momentele de extaz
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Atti, se mulțumea și cu acestea, dar Pierre bineînțeles că nu! Pentru el nu era, fără îndoială, decât un joc, un amuzament, o jucărie luată cu sila de la altul, iar apoi azvârlită cu indiferență! Pierre asculta cu un simțământ de uimire, de simpatie și de milă, un simțământ care îi flata vanitatea și, prin urmare, îi era plăcut... Îi era aproape recunoscător lui Atti pentru plăcerea pe care i-o dădea. Da, asta era realitatea: el era omul care se juca
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și luându-l în mână, rămase mută de uimire, pentru că avea în față un adevărat glob de împodobit pomul de Crăciun! Da, fusese un scurtcircuit, dar unul care topise filamentele metalice și le proiectase pe peretele interior de sticlă în meșteșugite unduiri și arabescuri, din mijlocul cărora răsărea o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
șFulgușor de nea, rochiță albăț. L-am cântat copiilor, le-am explicat cuvintele și i-am îndemnat să privească zăpada ce cădea din cer peste oraș. Fețișoarele lor mă priveau ursuze. În mod intenționat fuseseră ținuți departe de sentimentul de uimire ocrotitor chiar și atunci când te înfricoșează, de privirea și-auzul adunate în imagini poetice, oferindu-ți reazem chiar când te fac să devii sentimental. Frumusețea ninsorii - pe care de când lumea o poți contempla de unul singur - nu era câtuși de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]