4,489 matches
-
Albinei românești”, este, de asemenea, abandonat. Noua gazetă va avea „un color mai localnic”, preocupându-se de chestiunile care puteau interesa îndeosebi pe locuitorii din stânga Milcovului. Acest regionalism, într-o vreme când ideea Unirii începuse să nu mai pară o utopie, este el însuși o mărturie a modificărilor pe care le suferise orientarea de ansamblu a lui Gh. Asachi în problemele vieții politice și chiar în ceea ce privește cultura și literatura. Gazeta apare „sub redacția unei societăți”, iar redactorii sunt „persoane onorabile”, însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
de război și, prin urmare, de moarte. Principiu al mișcării, speranței și progresului, o religie poate fi totodată obstacol și rezistență la schimbare. Loc În care se celebrează și se confirmă ceea ce există, religiile se profilează și ca non-loc al utopiei și al așteptării, ajungând În anumite cazuri până la punctul În care se transformă În negare totală a lumii și a valorilor sale. Natura proteiformă a religiei Își adâncește rădăcinile, mai Întâi În condiționările istorice, În natura la fel de proteiformă a experienței
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
juriștilor, a pasionaților de antichități, a teologilor romani, așa cum aceștia o gândesc, o reconstruiesc și o organizează În sistem; religia funcționarilor cultuali și a oamenilor politici, așa cum o contemplă cu mintea, o proiectează și o postulează ei, Împreună cu reformele și utopiile lor. Această cercetare științifică intenționează să se opună concepției conform căreia religia romană ar fi doar o „religie de cult” sau „o religie naturală”. Numai dacă ținem cont de filozofie și literatură, de Înțelepciunea și morala romană, de arta și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
confruntă cu acest personaj lunecos, duplicitar, victimă și vinovat În aceeași măsură și falsificator nu doar pe planul relațiilor sociale, dar și pe acela al nosolografiei căreia Îi imprimă, insidios, o amprentă particulară. „Omul de tip nou” nu este o utopie. El este o realitate a timpului, un produs și un exponent al epocii și nu-i decât o noutate stilistică, nu una de fond, când afirm că acest personaj s-a instalat atât de temeinic În structura socioantropologică actuală Încât
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
și predicat, București, 1993; Dimpotrivă, București, 1994; Semnul mirării, București, 1995; Trecut-au anii..., București, 2000; Poeme de exil, București, 2001. Repere bibliografice: Octavian Paler, „Am trăit bolnav de absență” (interviu cu Virgil Ierunca), RL, 1990, 6; Florin Manolescu, O utopie a diavolului, LCF, 1990, 16; Gheorghe Grigurcu, Virgil Ierunca despre estetismul torturii, VR, 1990, 3; Liviu Malița, Ovidiu Pecican, „Piteștiul” a fost dincolo de iad, APF, 1990, 3-4; Mircea Mihăieș, Arhipelagul MAI, O, 1990, 20; Ion Simuț, Tiberiu Ciorbă, Adrian T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
mustrări părintești, denunță păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
posibil ca succesul primei faze să-l asigure și pe cel al celei de a doua! S-ar părea că simțul istoriei pe care îl avea el era mai important pentru Iorga decît ponderea extraordinară a istoriei acestei regiuni, dar utopia este o proiecție indispensabilă a imaginației creatoare, ca pol opus al ideologiei. Iar Iorga, întotdeauna plin de idei noi, nu era lipsit de imaginație creatoare. Dușman de moarte al alianțelor imperiale și al imperiilor (România a fost victima a cel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
există și evrei români patrioți. Studenții evrei români (ai lui Iorga), care efectuează o muncă științifică de valoare în istoria României, precum și alte dovezi ale atitudinii corecte a evreilor față de România etc". Dar Iorga considera sionismul drept un fel de utopie romantică, un vis imposibil. Să ne amintim de entuziasmul lui față de sionism, din 1918, numai că atunci el nu avea sarcina de a transforma în români un milion de evrei. Intra astfel în scenă "Legea Supremă". "Cum poate un evreu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din 1918, numai că atunci el nu avea sarcina de a transforma în români un milion de evrei. Intra astfel în scenă "Legea Supremă". "Cum poate un evreu european să manifeste interes față de o țară asiatică?" (Iată răspunsul: să realizeze utopia de a clădi o democrație industrială occidentală tip secolul al XX-lea într-un mediu la fel de străin ca și o planetă ostilă). Iorga vedea soluția chestiunii evreiești nu numai în încurajarea asimilării lor, ci și în restructurarea socială și economică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a făcut o încercare disperată de a opri acest proces. Ceea ce a dus la stabilirea că numai evreii erau țapii ispășitori, încercîndu-se să se facă din aceștia autorii schimbării și ai declinului. Astfel, "evreii au fost cei care au distrus "utopia lor reacționară" de pace și armonie în mediul rural!..." Toate acestea nu reprezentau sămănătorismul și naționalismul cultural al lui Iorga. Departe de a încerca să salveze privilegii de clasă încercînd să găsească țapi ispășitori, el voia să-i ajute pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
prin inițiative politice. Misiunea lor, revelată după decenii de criză economică, divizare și dictatură, era să folosească resursele statului pentru a elimina patologiile sociale asociate cu formele capitaliste de producție și cu funcționarea neîngrădită a economiei de piață, construind nu utopii economice, ci societăți viabile. Politica social-democrată nu era Întotdeauna pe placul tineretului nerăbdător, după cum aveau să arate evenimentele ulterioare. Dar ea rezona cu cei care trecuseră prin deceniile teribile de după 1914: În anumite zone din vestul Europei, la mijlocul anilor ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unui nou meșteșug universitar, „studiile țărănești”. Revoluțiile din China și Cuba mai ales au fost Învestite cu toate calitățile și realizările care lipseau Europei. În Italia, scriitoarea marxistă Maria Antonietta Macciocchi exalta contrastul dintre starea mizerabilă a Europei contemporane și utopia postrevoluționară din China maoistă, pe atunci la apogeul revoluției culturale: „În China nu sunt semne de alienare, boli nervoase sau scindare interioară, cum vedem În societatea de consum. Lumea chinezilor este compactă, integrată și perfect sănătoasă”. Revoltele țărănești din afara Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mare Narațiune - dacă Istoria nu manifesta rațiune sau necesitate -, atunci toate crimele lui Stalin, toate viețile pierdute și resursele irosite pentru a transforma societatea după placul statului, toate erorile și eșecurile din experimentele radicale ale secolului XX care au introdus Utopia prin dictat nu mai puteau fi explicate „dialectic” drept pași greșiți pe o cale corectă. Ele deveneau ceea ce criticii spuseseră dintotdeauna că sunt: pagubă, risipă, eșec și crimă. Furet și contemporanii lui mai tineri respingeau recursul la Istorie ce caracterizase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau perfect conștienți. De la sfârșitul anilor ’60, când a devenit limpede că promisiunea unui viitor socialist nu mai era de ajuns pentru a solidariza cetățenii În jurul regimului, conducătorii comuniști au Început să-și trateze supușii ca pe niște consumatori, Înlocuind utopia (socialistă) de mâine cu abundența materială de astăzi. Alegerea a fost făcută deliberat. Cum spunea În 1970 În fața Comisiei Ideologice a partidului Vasil Bil’ak, stalinistul ceh care Îi invitase pe sovietici să-i invadeze țara În 1968: „șîn 1948ț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1998, Jérôme Clément, președintele canalului Arte (un post de televiziune franco-german dedicat artelor și culturii), avertiza că singura pavăză Împotriva tentației materialismului american era „creativitatea europeană” și dădea ca exemplu negativ Praga postcomunistă, un oraș pe cale să alunece Într-o utopie libérale mortelle: supuși pieței dereglementate și ispitei profitului. În primii ani postcomuniști, Praga, ca și restul Europei de Est, ar fi recunoscut fără Îndoială, că tânjea după tot ce era american, de la libertatea individuală la belșugul material. Iar dacă vizitai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iar dacă vizitai capitalele est-europene, de la Tallinn la Ljubljana nu puteai să nu remarci o nouă elită plină de energie: femei și bărbați tineri și cocheți gonind În mașinile lor noi și scumpe de la ședințe la cumpărături, savurând din plin utopia liberală letală din coșmarurile lui Clément. Dar est-europenii s-au distanțat ulterior de modelul american: din respect pentru asocierea cu Uniunea Europeană, dintr-o aversiune crescândă față de anumite aspecte ale politicii externe americane, dar mai ales pentru că Statele Unite, ca sistem economic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fapt, englez) specializat În istoria Europei, Tony Judt a avut o traiectorie intelectuală comună multor intelectuali formați În a doua parte a anilor ’60: dinspre o stângă militantă spre dezamăgire, respingere și, finalmente, o necruțătoare analiză a dezastruoasei moșteniri a utopiei comuniste. Tony Judt le e bine cunoscut intelectualilor români atât din prezența directă (a avut câteva Întâlniri memorabile cu publicul din Timișoara, apoi la Colegiul Noua Europă al lui Andrei Pleșu și, ulterior, la Chișinău), cât și din publicarea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Černík, Oldøich 406 Cernomîrdin, Viktor 627 certificate „Persil” 65 Charles, John 712 Chesterton, G.K. 206 chestiunea germană 106, 109, 226, 229 Chiaromonte, Nicola 210 China; Albania ca surogat european 396; competiția sovietică 389; demonstrațiile din piața Tiananmen 576; Î postrevoluționară, utopia maoiștilor 367 Chirac, Jacques 505-506, 621, 665, 667, 682, 703, 746; recunoașterea Holocaustului 746 Christopher, Warren 623 Churchill, Winston 22, 61, 76, 106-107, 123, 136, 140, 157, 255, 273, 357, 412, 493, 733; creștin-democrat 87; discursul despre Cortina de Fier
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
celor de jos”, de la Ernst Toller la Walt Whitman. Interzisă în 1937, V. își deschide seria din 1945 cu alt articol-program al lui Ion Stoia-Udrea, Unde aparținem, ce reclamă integrarea politică a intelectualului „de partea celor de jos” și cultivă utopiile stângii românești, care speră într-o evoluție democratică a țării. Publică în fiecare număr, alături de director (prezent cu cercetări de istorie a Banatului, articole, traduceri din Ernst Toller, Walt Whitman, din lirica negrilor din America, din Michelangelo, Ady Endre ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290658_a_291987]
-
vision, d'une pârtie ou de l'autre de la " barricade " qui sépare leș sourciers et leș ciblistes. Par să conception traductive qui s'appuie sur la linguistique, Jean-René Ladmiral se situe parmi leș ciblistes. Critiquant ce qu'il appelle " l'utopie sourcière de la traduction "124, le traductologue nie l'existence d'une traduction purement sourcière, invoquée, selon lui, par leș adeptes du " littéralisme en traduction " : " Ainsi serait-on ramené à l'immémoriale question du littéralisme en traduction ! et nous devrons renvoyer le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
observe Georgiana Lungu-Badea, leș interférences culturelles entre leș langues " ne résolvent que partiellement le transfert linguistique et culturel "261. Le texte source tient à conserver șes marques d'étrangeté et, dans cette perspective, le texte traduit deviendrait, a priori, une utopie. Pour Georgiana Lungu-Badea, l'obstacle majeur dans le transfert culturel est ce qu'elle appelle le " culturème ", et qu'elle définit comme " un énoncé porteur d'information culturelle ou une unité culturelle de taille variable, identifié dans le texte source
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
peut imposer să problématique dans le monde contemporain. Reine Meylaerts soutient qu'il faut abandonner en traductologie le paradigme néo-romantique de la culture source et de la culture cible, parce que la culture monolingue, définie par des frontières très précises, est une utopie. Le nouveau concept qui devrait être pris en considération est celui d'" interculture ", qui suppose l'effacement des distinctions entre leș notions de source et de cible : La culture monolingue est une chimère. L'idée de (deux) communautés monolingues localisées
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poésie est une forme pour laquelle îl est nécessaire de trouver une forme équivalente lors du processus traduisant "650. Ce " puritanisme ambiant en matière de forme, ce qu'on peut appeler le "poétiquement correct" "651 s'avère être, pourtant, une utopie 652 ; la solution ne réside pas dans la pure équivalence formelle, mais plutôt dans la recherche de l'équivalent culturel et/ou temporel le plus proche possible.653 L'identité de l'œuvre-source, y compris să forme, ne peut, de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
travaux linguistiques). " 63 V. Idem, p. 413-414. 64 V. Georges Mounin, Leș Belles Infidèles, Cahiers du Sud, Paris, 1955, p. 7 : " Tous leș arguments contre la traduction se résument en un seul : elle n'est pas l'original. " Énonçant " l'utopie sourcière de la traduction " (V. Jean-René Ladmiral, " La traduction proligère ? Sur le statut des textes qu'on traduit ", în Meta : journal des traducteurs/Meta : Translators' journal, 35-1, marș 1990, p. 113, consulté le 2 avril 2011, URL : http://id.erudit.org
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
est refuser qu'intervienne un traducteur entre le texte original (To) et la traduction (Tț) : ce serait penser la traduction en termes d'identité et vouloir qu'elle ne soit jamais qu'une répétition du texte original. Telle serait l'utopie sourcière de la traduction. " C'est nous qui soulignons. Critiquant elle aussi la traduction vue en termes d'identité à l'original, Élisabeth Lavault-Olléon met en question la notion sourcière de " fidélité " : " [...] une bonne traduction est toujours fidèle... bien sûr, mais
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]