4,793 matches
-
dar eu aș lua cina după ce am suportat atâtea. E trecut de zece și n-am mâncat nimic toată seara. Hai să vedem ce ne poate aduce Pyles. — Nu e rea ideea, spuse Roddy, în timp ce se îndrepta și el spre vitrina cu băuturi. Și vezi să coboare în pivnița de vinuri cât mai e în stare. — Fir-ar să fie de vreme! spuse Dorothy. În mod normal, puteam să mă întorc la fermă înainte de miezul nopții, dar n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul ros. În vitrină, vesela bună se apără de praf. Pe peretele vopsit galben citron, o marină în ulei luată de la o prăvălie de geamuri și oglinzi sclipește azuriu și siclam. Numai de-ar fi băiat de treabă, oftează Garofița. ─ Ce spui? ─ Ăla, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i un telefon lu’ Garofița de la doamna Brezeanu, da? Vă rog, luați loc, serviți, vine imediat cu copilul, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mie mi s-a părut cam înțepată și cu ifose. Da’ de unde! Mihăiță? N-o cunoști. La colțul străzii e un magazin mixt, o cutie de sticlă cu o femeie obosită după tejghea, sub lumina care pâlpâie de undeva din spatele vitrinei frigorifice. Sandu îi cere o sticlă de Jidvei. Femeia o ia de pe raft, o pune în pungă, se joacă cu butoanele de la casă, ia banii, îi dă restul, îi întinde punga. Și când el întinde mâna să o ia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
scria. De acolo putea să vadă acoperișurile și hornurile și toate dealurile Parisului. Din apartament nu se vedea decât casa omului care vindea lemne și cărbune. Mai vindea și vin, un vin prost. Capul de cal aurit din fața măcelăriei, În vitrina căreia atârnau carcasele aurii și roșcate, și cooperativa vopsită-n verde de unde-și cumpărau vinul - un vin bun și ieftin. În rest nu se vedeau decât zidurile tencuite și ferestrele vecinilor. Vecini care, În nopțile În care cineva zăcea beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hotel Își ridicară privirile spre ei. Nimeni nu le adresă vreun cuvânt sau vreun semn, În afară de cerșetorul orașului, bătrân și slab, cu o barbă Întărită de salivă, care-și ridică pălăria când trecură pe lângă el. Peduzzi se opri În fața unei vitrine pline cu sticle și-și scoase sticla goală de grappa din buzunarul interior al vechii sale haine militare. — Să luăm ceva de băut, vin de Marsala pentru signora, orice, ceva de băut. Gesticula cu sticla-n mână. Era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
intrară. Se așezară la tejghea. — Ce să fie? Întrebă George. — Nu știu, spuse unul dintre ei. Al, tu ce vrei să mănânci? Nu știu, răspunse Al. Nu-ș’ ce vreau să mănânc. Afară Începea să se-ntunce. Un felinar se aprinse În fața vitrinei. Cei doi bărbați așezați la tejghea citeau meniul. Nick Adams Îi privea din celălalt capăt al barului. Vorbea cu George când intraseră. — Mie dă-mi un file de porc cu sos de mere și piure, zise primul. — Nu e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu pardesiurile alea strâmte și cu pălăriile tari păreau un cuplu de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, Îndrăznii, salvînd clipa. - Cu plăcere, poftiți Înăuntru. Merserăm Împreună, intrarăm În același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului În care fusesem dimineața, În sufrageria cu o masă ovală maro-Închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părînd mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile În amurgul ce stăpînea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă În altă realitate mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre rochia de mătase albastră a profesoarei era dinainte de război, croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sînt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, În timp ce munca noastră se săvîrșește, privind substanța, numai În singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era Încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca Înainte. „Și totuși, cînd mă gîndesc...” Vorbirea i se opri brusc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
regele avînd migrene, cineva din suită a fost trimis anume să cumpere niște leacuri de la farmacia din centru a domnului Ionescu, cum acesta a refuzat orice plată În monedă, cerînd În schimb favoarea de a trece pe geamurile celor două vitrine ale farmaciei emblema coroanei și inscripția „Furnizorul Curții Regale”, Încuviințare pe care regele, rîzÎnd, a dat-o pe loc, și de atunci pînă În decembrie ’47, strălucitoarea reclamă În auriu garantase, pe lîngă siguranța tămăduitoare a hapurilor, și afluxul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dispoziție În viitor, oricînd va apela la el. Ajunși În centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la o cofetărie. Luînd loc la o masă, ea Îi spuse fiicei să se ducă să vadă la vitrina interioară ce fel de prăjituri sînt și să comande ce va crede. „CÎte două!” precizai eu. Fiica se ridică de la masă, și În timp ce Începu să-și facă loc printre consumatorii ce ocupau fără rost intervalul dintre mese, mă adresai Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
intimidată, se urca În expresul de Paris, dar cînd trenul Își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorîtă, și În după-amiaza aceea, cînd mă Întorceam de la tribunal, În timp ce adăstam În fața vitrinei unei librării, Închise la ora aceea, un bărbat În vîrstă, cu părul alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu Îngrijire studiată ce-i contrazicea vîrsta ce părea s-o aibă și ușoara, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă, pe aleile unei grădini Înflorite de primăvară, În inima Parisului, apoi pe străzi cu zeci de magazine cu reclame colorate și mărfuri În vitrine elegante. Și ele mergeau ținîndu-se de mînă, erau vesele, rîdeau și parizieni curioși Întorceau capul după ele. 6. Intraserăm În iarnă. Zăpezi. Înainte de zăpezile Crăciunului, cu două săptămîni Înainte, primii scrisoare de la Ana, prin care-mi anunța moartea lui Lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
scotocitorul faptelor de istorie ori a inedit ului , îmi place să-l văd tânăr și viguros, pus pe surprize. „...Atunci, prin anii 1930 - 1935, când apărea o carte, se obișnuia să se facă reclamă în toate felurile. Poze puse în vitrine, declarații incitante în ziare și apoi goana după autografe; corvoadă la care s-au supus toți scriitorii noștri, inclusiv Tudor Arghezi și, mai rezervat din cauza vederii, Mihai Codreanu. Campionii ieșeni ai genului au fost Ionel Teodoreanu și George Topârceanu. Ale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ghica, format intelectual la vestitul Colegiu ʺGh. Roșca Codreanuʺ din Bârlad, desăvârșit la Universitatea din lași, om de catedră și de activitate obștească la Tecuci, cu obârșie și ascendență familială la Priponeștii Tutovei, înnobilează cu coperțile și conținutul lor bogatele vitrine în producție literară și științifică ale librăriilor Iașului. Cartea, prima citată, este o continuare și completare a zestrei personalităților locurilor. Ionel Maf tei a scris pentru Iași 10 volume, iar Ioan Timofte pe cel de-al zecelea cu personalitățile care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în satul Petreni, comuna Stănuiești, plasa Pereschiv, județul Tutova (referență: „Repertoriul istoric al unităților administrativ - teritoriale”, partea a II-a, Editura Academiei Române, 1992, p.1615) nu satul Chetrești, comuna Stăușeni (p.299); comuna Tătărăni, satul Stroiești, nu Troiești (p.337); Vitrina cu fantasme și nu Vitrina cu fantome (romanul lui Const.Hușanu, pag.221). Lucrarea „Caleidoscop” care este Dicționarul Literar - Ioan Baban, am mai spus-o, este o nouă etapă în creația autorului, a trecerii de la opera sufletului propriu la aceea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
plasa Pereschiv, județul Tutova (referență: „Repertoriul istoric al unităților administrativ - teritoriale”, partea a II-a, Editura Academiei Române, 1992, p.1615) nu satul Chetrești, comuna Stăușeni (p.299); comuna Tătărăni, satul Stroiești, nu Troiești (p.337); Vitrina cu fantasme și nu Vitrina cu fantome (romanul lui Const.Hușanu, pag.221). Lucrarea „Caleidoscop” care este Dicționarul Literar - Ioan Baban, am mai spus-o, este o nouă etapă în creația autorului, a trecerii de la opera sufletului propriu la aceea a lucrării din... mai multe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
existență activă? - Pe lângă ceea ce am făcut până acum, mai adaug, ca moldoveanul, nu las ideile să se părăduiască, că i păcat. - Și în ce constă acest „până acum”? - În următoarele cărți: Pe fluviu la deal - roman, Editura Moldova, Iași,1992; Vitrina cu fantasme - roman, Editura Moldova Iași,1998; Pastile contra morții - povestiri, Editura TipoMoldova, Iași,2001; Erotica - 2 romane: Clubul Megasexe și Prețul vieții ca de câine, Editura TipoMoldova, Iași 2002; Ademenirea - roman, Editura Moldova, 1996; Jurnal tardiv început și fără
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rămâne este una de natură documentară, un fel de radiografie a societății prin care călătorim. Cine să o facă, dacă nu noi cei ca re ducem în cârcă tot balastul ideologic al diferitelor curente pol itice? Așa s-au născut „Vitrina cu fantasme” (că ce poate fi altceva utopia comunistă de a aduce fericirea generală pe pământ, decât o fantasmă?), Pe fluviu la deal (de avânt socialist și promisiuni „cât cuprinde”, prăbușit în decembrie 1989, în cenușa lagărului care-și dăduse
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
verde ca iarba urcă, boaba de mercur neliniștită ca sufletele lor sfioase, tescuite în cercuri uriașe, ostenite-n veșnicie. Când voi muri și eu cine-l mai caută, cine-l mai știe? 2. Amintiri închipuite Antiques shop scria pe o vitrină colorată și încărcată cu lumini. Între pereții ei, plini de scântei, era așezată lumea mea. Alunec printre obiectele grele de suveniruri, mă ispitesc desprinse din iubiri și suferințe ale unor ființe ce nu le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lumea aburită de platină. Străină și rece trece prin lumea de sus, peste fire, ca o amintire cine s-o înțeleagă când vine cu frânturi din ce a fost cu rost, în numele învingătorilor cu har, într-o lume de mărgăritar? Vitrinele Lilienei Au dispărut din casele de rând, au rămas expuse în galerii ca niște căpitani lăsați la vatră. În aerul lor de piatră, în această clipă, văd un înger sub aripă purtând pahare de Nancy, cești brodate în aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rămas în obrazul mic și schimonosit al durerii pe drumul care iese din comună să-i spună Mureșului ziua-bună? Poate la capătul lui va sta fiica mea. Aici s-a terminat cartea Despre poezie au mai rămas câteva gânduri în vitrine și la școală. Am îngenunchiat ca Ardealul în coasta istoriei. Un tribun să vorbească în piețe, peste granițe, până departe, despre noi, cei născuți aici, pe Mureș, la Dunăre până la Marea cea mare. În Paraclis sunt scrise destine, pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mătuși, fiica și nepoata, prietene din copilărie), cu ecouri din lectură, punctate pe alocuri cu nume de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga, Labiș, Nichita Stănescu, Basarab Nicolescu, Mircea Ciobanul, Emil Brumaru, Marian Papahagi), cu evocări de mobilier vechi, de vitrine, de candelabre, cu fel și fel de componente ale unui Paradis arhaic, reverii și fantazări învăluite în nostalgii și reflecții melancolice. Principalul laitmotiv al lirismului meditativ e timpul. Timpul individual, străbătut, din perspectiva prezentului, în ambele sensuri, spre izvor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]