4,908 matches
-
inovațiile privind hârtia și pensulele concepute special pentru acuarele. Varley, Cox și alții au publicat manuale detaliate. "The Elements of Drawing", un manual de acuarelă publicat în 1857 de criticul de artă John Ruskin a fost epuizat imediat. Concomitent apar vopsele în tuburi de metal sau în pastile uscate, care puteau fi dizolvate în godete în atelier, sau în cutii metalice pe teren. Progresele în chimie au dus la realizarea a noi pigmenți, ca albastru de Prusia, albastru ultramarin, albastru cobalt
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
sau gume speciale (Fixogum). Gumele pot fi îndepărtate după uscarea acuarelei prin răzuire ușoară, sau chiar cu mâna, însă parafina sau ceara nu, efectul lor fiind permanent. Mascarea se mai poate face și mecanic, cu șabloane (dar există pericolul ca vopseaua să se scurgă sub marginile măștii) sau cu tampoane de vată, care produc contururi moi. Există și "alb de China", soluție opacă care poate acoperi zone pictate, sau pot fi amestecată cu culorile pentru a le mări opacitatea. O pensulă
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
se scurgă sub marginile măștii) sau cu tampoane de vată, care produc contururi moi. Există și "alb de China", soluție opacă care poate acoperi zone pictate, sau pot fi amestecată cu culorile pentru a le mări opacitatea. O pensulă reține vopseaua prin fenomenul de capilaritate dintre peri. Acuarelele se execută cu pensule care rețin bine apa, cu smocul moale și dens, făcute din păr natural, recomandabil păr de veveriță, de ponei, de capră, sau de alte animale. Cele mai scumpe sunt
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
exces. Pentru laviuri și fonduri se pot folosi "pensule de laviu", mai mari, care rețin multă apă, rotunde sau plate. Există și pensule cu peri sintetici, mult mai ieftine și mai durabile, însă ele se comportă diferit. Rețin mai puțină vopsea, din care lasă mult la atingerea hârtiei. Din această cauză cu ele nu se pot trasa tușe lungi. Sunt bune pentru texturat, ridicarea culorii și pentru frecarea culorilor. Forma pensulei poate fi rotundă, plată, sau de diferite forme adaptate nevoilor
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
în acest caz lucrarea nu se mai poate considera o acuarelă pură. Anumite texturări se pot obține prin stropire, realizată prin acționarea cu degetul a perilor unei perii dure, de exemplu o periuță de dinți, tamponare cu țesături îmbibate cu vopsea sau prin zgâriere cu vârfuri ascuțite, perii de sârmă sau hârtie abrazivă. Cu hârtie abrazivă se poate încerca și răzuirea culorii, dar în zona respectivă hârtia se scămoșează și zona va diferi de celelalte. Stropirea cu substanțe tensioactive (săpun, alcool
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
fost suportat exclusiv de către tânărul profesor Marian Receanu, fiu al satului, aflat actualmente în Statele Unite ale Americii. În același an, în toamnă, tot sub conducerea preotului Valentin Funieru s-a finalizat repararea zidului exterior, a soclului și zugrăvirea bisericii în vopsea lavabilă de exterior, prin implicarea exclusivă a Consiliului Jud.Brașov condus de Aristotel Căncescu, la insistența primarului comunei Recea, subinginer Gheorghe Lazea. A fost înlocuită total instalația electrică. S-au reparat podurile turnului și ceasul. S-a înzestrat biserica cu
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
are forma de askos, cu corp elipsoidal (în formă de ploscă), cu gât scurt, gura în formă de pâlnie. Toartele sunt scurte, ovale în secțiune și au o canelură longitudinală. Pe partea superioară păstrează urmele unor cercuri concentrice executate cu vopsea castanie. Vasul are analogii la Chirnogi și Mahmudia. Cel de al doilea vas are forma de urcior, cu gât scurt, gura trompetiformă. Era prevăzut cu toartă bandată prinsă sub buză și pe umăr. Partea superioară era acoperită cu firnis negru
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
Basarabiei. Cea mai mare parte a populației era angajată în activitatea meșteșugărească, existând și oameni ocupați cu agricultura. În anul 1840 existau în localitate 40 mici întreprinderi industriale care fabricau faianță (4), cărămidă (4), ceramică (2), lumânări (14), săpun (1), vopsele (8) și ulei (3) . În fiecare dintre aceste ateliere lucrau doar 5-6 oameni. În anul 1853, la începutul războiului dintre Rusia și Turcia, s-a format la Bolgrad un regiment de voluntar sub comanda lui P. Gromadov. În urma Tratatului de la
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia și Franța, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate. Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
de către Jan Leegwater și inginerii danezi care i-au urmat. Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Europenii au dezvoltat mori de vânt cu rotoare care se învârteau în jurul unor axe orizontale, spre deosebire de perși care mergeau pe principiul unor axe verticale. Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci și ocazional mai
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
axe verticale. Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci și ocazional mai existau și cu șase. Treptat multe din aceste mori de vânt europene au ajuns să aibă două sau trei nivele interioare unde bunurile (grăunțele, vopseaua, tutunul) puteau fi stocate. La început morile de vânt europene erau capabile de a produce 25-30 kW de putere mecanică dar la momentul de vârf al evoluției lor, sfârșitul sec al 19-lea, ele au ajuns să producă aproximativ 1500
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
usor, rapid, si puternic. Henry a descoperit și folosit oțelul vanadiu în cadrul Modelului T, care a fost mult mai puternic decât orice alt oțel disponibil la momentul respectiv. De asemenea, toate model T au fost vopsite în negru, pentru că culoare vopselei se usca cel mai rapid. Deoarece Modelul T a devenit repede atât de popular încât a fost vandut mai repede decât a putut produce Ford, a început să caute modalități de a accelera procesul de fabricație. În 1913, Ford a
Henry Ford () [Corola-website/Science/298655_a_299984]
-
grăsimi în proporții variabile) este aplicată manual cu ajutorului unui instrument numit "canting" (pronunțat ), prevăzut cu un rezervor mic pentru ceară lichidă. Întâi este trasat conturul desenului cu ceară pe material, ceară protejând materialul de culoare atunci când este introdus în vopsea. Prima vopsea este deschisă la culoare urmând apoi colorarea materialului cu nuanțe din ce in ce mai închise. Ceară este aplicată din nou pe porțiunile care trebuie să își păstreze culoarea la o următoare imersie a materialului în vopsea, procedeul continuând până se obține
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
proporții variabile) este aplicată manual cu ajutorului unui instrument numit "canting" (pronunțat ), prevăzut cu un rezervor mic pentru ceară lichidă. Întâi este trasat conturul desenului cu ceară pe material, ceară protejând materialul de culoare atunci când este introdus în vopsea. Prima vopsea este deschisă la culoare urmând apoi colorarea materialului cu nuanțe din ce in ce mai închise. Ceară este aplicată din nou pe porțiunile care trebuie să își păstreze culoarea la o următoare imersie a materialului în vopsea, procedeul continuând până se obține desenul dorit
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
culoare atunci când este introdus în vopsea. Prima vopsea este deschisă la culoare urmând apoi colorarea materialului cu nuanțe din ce in ce mai închise. Ceară este aplicată din nou pe porțiunile care trebuie să își păstreze culoarea la o următoare imersie a materialului în vopsea, procedeul continuând până se obține desenul dorit. La final ceară este îndepărtată manual și apoi materialul este opărit pentru a îndepărta resturile rămase. Acest tip de batic se numește ""batik tulis "" (batic scris), pentru că desenele sunt facute manual. Vopseaua este
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
în vopsea, procedeul continuând până se obține desenul dorit. La final ceară este îndepărtată manual și apoi materialul este opărit pentru a îndepărta resturile rămase. Acest tip de batic se numește ""batik tulis "" (batic scris), pentru că desenele sunt facute manual. Vopseaua este naturală, obținută din plante. Din secolul al XIX-lea, procedeul realizării baticului indonezian s-a modernizat, "canting"-ul înlocuidu-se cu mulaje de metal numite "cap" (pronunțat ). Tehnică mulajelor se identifică prin repetiția modelului pe suprafața materialului. Unele "batik"-uri
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
lagărul de la Târgu Jiu.” În 22 iunie, prima zi de război, au fost postate în Iași afișe ce instigau la pogrom și care îi culpabilizau pe evrei pentru colaborare cu bolșevicii. La 25 iunie a început însemnarea cu var sau vopsea a caselor locuite de români, cu semnul crucii, operațiune care a continuat până în ajunul pogromului. Unul din fruntașii Comunității evreiești a descris astfel operațiunea crucilor: La 26 iunie s-a intensificat instigarea antisemită în presa locală, transformându-se în instigare
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
contribuit la formarea "Confreriei prerafaelite" ("The Pre-Raphaelite Brotherhood") și la notorietatea acesteia. Nu a înțeles însă mișcarea impresionistă în pictură, acuzându-l pe pictorul impresionist englez James Whistler într-un articol cu ocazia unei expoziții că "aruncă un vas de vopsele în fața publicului". Obstinația de a nu pierde legătura cu trecutul l-a determinat să exercite o critică radicală a procesului de industrializare, ca și a efectelor dezumanizante pe care acesta le implică. Spirit utopic, Ruskin nu a ezitat să preconizeze
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
un echilibru între consistențele "grase" și "apoase" prin reglarea cantității de gălbenuș sau apă. Pe măsură ce tempera se usucă artistul va adăuga mai multă apă pentru a păstra consistența și pentru a echilibra îngroșarea gălbenușului la contactul cu aerul. Odată preparată vopseaua nu poate fi depozitată. Tempera cu ou este rezistentă la apă dar nu impermeabilă. Alte amestecuri folosesc albușul de ou sau oul întreg pentru efecte diferite. Mediul poate fi modificat și cu ajutorul unor alți aditivi cum ar fi uleiul sau
Tempera () [Corola-website/Science/299242_a_300571]
-
la apă dar nu impermeabilă. Alte amestecuri folosesc albușul de ou sau oul întreg pentru efecte diferite. Mediul poate fi modificat și cu ajutorul unor alți aditivi cum ar fi uleiul sau emulsorii de ceară. Tempera cu ou nu este o vopsea flexibilă și necesită panouri rigide; pictura pe pânză va determina crăparea iar culoarea va cădea. O parte dintre pigmenții utilizați de pictorii medievali, cum ar fi cinabrul (conține mercur), auripigmentul (conține arsen) sau alb de plumb (conține plumb), sunt foarte
Tempera () [Corola-website/Science/299242_a_300571]
-
puțin toxici dar au aceleași proprietăți ca și pigmenții tradiționali. Totuși, mulți (dacă nu majoritatea) dintre pigmenții moderni sunt încă toxici dacă nu se iau măsuri speciale de siguranță. Acestea includ păstrarea umedă a pigmenților pentru a evita inhalarea prafului. Vopseaua tempera se usucă rapid. În general este aplicată în straturi subțiri, transparente sau semi-opace. Vopseaua tempera permite precizie ridicată când sunt utilizate tehnicile tradiționale. Când se usucă are un finisaj fin și mat. Deoarece nu poate fi aplicată în straturi
Tempera () [Corola-website/Science/299242_a_300571]
-
dintre pigmenții moderni sunt încă toxici dacă nu se iau măsuri speciale de siguranță. Acestea includ păstrarea umedă a pigmenților pentru a evita inhalarea prafului. Vopseaua tempera se usucă rapid. În general este aplicată în straturi subțiri, transparente sau semi-opace. Vopseaua tempera permite precizie ridicată când sunt utilizate tehnicile tradiționale. Când se usucă are un finisaj fin și mat. Deoarece nu poate fi aplicată în straturi groase ca și culorile de ulei, culorile tempera rareori au saturația adâncă de culoare pe
Tempera () [Corola-website/Science/299242_a_300571]
-
import: cuțite din lemn cu retușuri oblice, răzuitoare, 50 de greutăți pentru războiul de țesut, peste 100 de vase din ceramică, printre care oale bitronconice și sferoconice cu urechiușe, cratere, străchini conice. Vasele sunt decorate cu un ornament aplicat cu vopsea cafenie-închisă, uneori roșie. Pe partea superioară a vaselor este aplicat un brâu din cercuri cu tangente, sub bazele vaselor sunt pictate linii orizontale. Pe câmpurile libere sunt desenate siluetele unor arbori, scărițe, plante stilizate, linii ondulate sau piezișe, ovaluri, figuri
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
arta plastică în Osnabrück și creează o serie de tablouri, cel mai cunoscut fiind giganticul „Gladiator 2000” (1986), expus în exteriorul sălii de sport din același oraș. Având dimensiuni imense (45 × 6 metri) este realizată printr-o tehnică specială, cu vopsele care intră în pânză, ceea ce face ca pictura să reziste foarte mult timp. Printre altele, la cererea primăriei din Osnabrück, creează o statuie a zeiței fertilității („Fruchtbarkeitskönigin”), având forme rubiconde. După ce au văzut lucrarea, membrele unei organizații de femei au
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
provoacă mirare și sarcasmul publicului și criticii. În tabloul "Vedere de la fereastra mea..." dispare aproape total capacitatea artistului de observare intuitivă a naturii. Factura tabloului este dată de atingeri delicate și rotunde ale pensulei, care formează tușe în culori diferențiate. Vopselele sunt aplicate una alături de alta, juxtapuse, în conformitate cu legile de complementaritate și de contrast ale culorilor. La sfârșitul anilor optzeci, Pissarro se rupe totuși de pointillism. I se pare că această tehnică îl limitează prea mult și nu este în ton
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]