5,438 matches
-
nu se fereau, nu alunecau când mă uitam printr-o mască pe care n-o puteam lepăda, fiindcă și restul trăsăturilor erau la fel, nasul și bărbia prea voluntare, gura bine desenată, dar lipsită de cea mai vagă senzualitate (care zăcea totuși în mine), obrazul tras, laminat, ascetic, deși numai ascet nu eram. Cine să vrea să cunoască un astfel de om, când Vauvenargues spune că sîntem prea neatenți sau prea preocupați de noi înșine ca să ne cunoaștem mai profund unii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din epocă etc, ca și când aceste personalități erau mai presus de Rabelais, de Boileau, La Fontaine... De ce vorbea el în șoaptă? mă întrebam. Ce sentimente îl stăpâneau pe Petrică, de arăta ca și când un devotament straniu pentru cineva scump și drag care zăcea bolnav în camera vecină îl împiedica să fie firesc, să dea curs ca altădată gândirii lui libere, să vorbească cu un timbru normal?... Deodată lăsă cartea și se întoarse: intrase ea. Chipul lui Petrică înflori brusc și de astă dată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
curul unei muieri să creezi! Balzac nu s-a însurat până n-a dus la apogeu Comedia umană. Toată forța spiritului trebuie concentrată în creație, dacă vrei să nu rămâi veșnic la marginea marilor culturi. Întrucât burta unei muieri, unde zac toate forțele turbulente și distructive, poate stimula un artist?" "Bine, exclamai eu, dar despre idolul tău, Ion Barbu, se zice că..." .. Da, mă întrerupse el imediat, știu, poți să alergi după curul unei muieri, dar să nu te îndrăgostești de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un fel din istoria asta. Suferința, după Dostoievski, e singurul remediu, după mine suferința e o criză din care trebuie să ieși cât mai rapid, adâncimile ei ne rătăcesc spiritul. Ce e de fapt suferința? O depresiune. Ce rost are să zaci în ea și, mai rău, să te acomodezi cu ea? Dostoievski se sperie la gândul că omul, redevenit liber, n-o să știe ce să facă cu libertatea. E un gând pur rusesc. Ia vezi!..." Dar Petrică nu văzu nimic și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
priveau, încît toate cuvintele nu mai însemnau nimic, intrau aceste pupile în tine ca niște emisari care raportau atât de rapid ce-au văzut, încît știai și tu ce gîndește: cine e individul de lângă mine, ce viață duce, ce idioțenii zac în capul lui, și ce deosebire e între el și alți nerozi care populează acest pămînt? Gândii, ca să-i răspund: "Pot să pun mâna pe tine chiar aici și să-ți mușc fatala, vulgara și ispititoarea ta gură fără să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
muncească dacă nu vrea să piară, în cel al grămezii umane în care această amenințare ar dispărea; rezultatul: sărăcie generalizată, demoralizarea pentru cei vrednici, care în cele din urmă vor părăsi gospodăria colectivă căutîndu-și alte rosturi, și bunurile pământului vor zăcea neculese pe câmp... Nu pot să prevăd mai mult consecințele care ar decurge: economie în dezordine, măsuri menite să cârpească ici, în timp ce ar plesni dincoace, fiindcă unica măsură, aceea de a se recunoaște un eșec și a se reda oamenilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care le știu și eu, chiar că n-are nici un rost..." Matilda ieși totuși...în rochie de oraș (o schimbase pe cea violetă, încheiată la gât, cu care își primise musafirii), își luă la revedere și rămaserăm singuri. În hol zăceau pe jos paharele sparte peste care ce căzuse pe masă, cești de cafea cu mucuri de țigări înfipte în zaț (ăsta era nesimțitul de Ion Micu, care nu văzuse sau nu-i păsase că scrumiere se aflau peste tot), sticle
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era bătaia propriei mele inimi și nu venea din umăr, ci din ureche. Mă înspăimîntai. Inima mă trăda. "Ce-o să fac? mă întrebai. Dacă mă condamnă, n-o să rezist." Una e forța gândului și alta a viscerelor. Acolo, în mațe, zăcea teama și inima o prelua. Niciodată nu-mi bătuse cu o astfel de putere. Bătaia însă nu era nici precipitată, nici desordonată, și curând pulsația ei înaltă se mai potoli. Înțelesei că, fără să fi știut vreodată (o surpriză greu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trăgea să moară, un așa-zis medic dădu din umeri, nu avea paturi de spital să-l scoată din celulă, îl părăsi acolo, să moară sau să trăiască, - un legionar mai puțin întrucît putea asta să intereseze pe cineva? Bolnavul zăcea cu ochii închiși și cu fălcile încleștate de inaniție, fiindcă nu mai putea mânca singur, nu mai putea să țină lingura în mână, nu mai putea vorbi. Și atunci se așeză lângă el pe pat un comunist, implicat în grupul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trăiesc ca vitele în pășune și pasc și li se pare că sânt liberi și fericiți... totul se plătește și vina colectivă nu va face mai ușoară suferința individului, care va urma. Iată deci semnificația amorțirii sufletului meu, în care zăcuse speranța că ea, Matilda, va fi alături de mine. Cum să fie dacă eu însumi descoperisem abia acum înțelesul acestei stranii amorțiri? Mă ridicai și pornii spre casă. Simțeam pentru întîia oară suflul rece al singurătății iremediabile și aveam revelația că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părinții mei erau departe și mai departe era Matilda, cu care trăiam în aceeași casă. Dar repede mă familiarizasem cu salonul de muribunzi în care fusesem internat. În stânga mea era un individ palid și mai lung decât patul în care zăcea și care mereu se plângea că nu poate să-și întindă și el picioarele măcar acum când... Cînd o să mor ce-o să-mi faci, o să-mi atârne labele peste pat... Mai bine stăteam acasă..." Sora îi răspundea surâzând că n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
brațe... Când m-am uitat la copil, senzația de realitate, atât de puternică în noi chiar când privim un mort și ne cutremurăm, dar nu ne pierdem firea gândind că acel mort e un om și deci și noi o să zăcem astfel într-o zi fără viață, această divină senzație că sîntem vii și că restul nu se privește s-a turburat în mine atât de tare, încît înspăimîntat am ieșit imediat afară și am plecat: copilul Sibilei era acel monstru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o cuvertură dintr-un material simplu de in, cu mari dungi de culoare verde care dădea încăperii un aer tineresc, foarte aerisit, parcă sportiv. De-a lungul lui, în loc de noptieră avea un fel de bancă din stejar lustruit pe care zăceau cărți și alături de pernă o veioză și un aparat de radio vechi, marca Phillips, care însă avea o sonoritate mai bună decât a unuia nou. Un fotoliu la picioarele patului. Un șifonier tot din stejar, mare, încăpător, plasat la peretele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea. Până și tac-tău băga de seamă și mă întreba de ce n-o lasă el pe cotoroanța-aia? Te apăram: o fi ținând la ea! Bine, zicea, dar atunci de ce nu-i trage o bătaie s-o facă să zacă pe-o vangă o lună de zile? Și la ce-ar ajunge? îi spuneam. Ce deosebire ar mai fi între el și ăștia din spate? E profesor universitar, nu gunoier! Ca să-mi dau seama, acuma, pe patul morții, că ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care mă zgudui cu o violență nimicitoare. Mama... Mamaaa... Și atunci mâini decise și puternice mă smulseră de-acolo și șoapte care protestau energic mă înconjurară. "Ce e asta?... Ține-ți firea... Bine că nu s-a chinuit mult... Alții zac ani de zile și nu se îndură Dumnezeu de ei... A ținut la tine, dar acuma tu trebuie să trăiești și să-ți vezi de viață... Tac-tău e mai liniștit, cu toată că și ce-o fi în sufletul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fără acea tentă de asprime virilă a celor care, pe drumuri, se călesc sub ploi și vânturi reci... Bunica spunea că pe vremuri, când era și el mai tânăr, fusese odată "bicarbonizat" pe un stâlp cu secerile acelea la picioare... Zăcuse prin spital... "Trăim încă bine, noi ăștia de la marginea orașului, zise dom' Chiriță așezîndu-se voios pe pământ, ca un țăran, în timp ce eu ofeream taburetul meu doamnei. Până or să ajungă la noi blocurile (că așa am auzit, că or să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cere să îngenunchez, să mă târăsc... Nu mă puteau însă face decât să leșin și nu pot spune că ași fi fost atât de tare încît să rezist să nu fiu împinsă până la marginea disperării... și că n-ași fi zăcut după aia zile în șir... Am imaginație... Am simțit cât e de cumplit să-ți facă oamenii astfel de lucruri. Ești amenințat să se rupă ceva în tine să nu mai poți după aceea să mai crezi în ei, să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi se păru așteptarea. Fetele, deși nu se cunoșteau între ele, aveau o expresie comună: știau ce se petrece înăuntru (vor intra și ele), și nu se temeau nicidecum. "Te adoarme?", zise una. Da' de unde!", i se răspunse. "Și nu zaci pe urmă?" Da' ce, crezi că doctorul e babă, să-ți bage fusul? Îți face o injecție și nu simți nimic..." În sfârșit ușa sa deschise. Suzy ieși. Era, nu palidă, ci albă ca creta. "Cine e la rînd?", întrebă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțeles?" zise. "Am înțeles!" Se lăsă tăcerea. Mă așezai la birou cu o mare poftă de lucru și după o vreme, timp în care mă oprii îndelung la un pasaj din caietele mele, începui să scriu. Neprețuite caiete în care zăceau ca niște iceberguri reflexiile mele din mirifica perioadă a cursurilor universitare! Numai eu știam ce ascund dedesubt, inspirația înaripată a unei stări de spirit în expansiune, inspirație bogată, fertilă, în timp ce, paralel, Matilda dărâma ceea ce credeam eu că este împlinire în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
colorează violent cu luminile infernului. Îndoiala ne trezește cugetul, producând în spiritul nostru certitudinea că existăm, gândire suverană și divină care ne supraveghează urâtul, ne alungă ranchiuna, lasă altora izbânzile și acceptă pentru sine înfrîngerea. Frumoasă noapte! Frumos oraș curat zăcând liniștit între uriașele troiene și păduri verzi care îl înconjurau... Frumoasă fetiță! dulce Silvia! Ce-ai făcut? Ai turburat cumva pe mama ta? Desigur, tu ești cauza, enigma ignorată, inocența neglijată, dar mai puternică decât pasiunile mature și neînfrînate. Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-mi mai lăsă nici o îndoială: nu eu eram soțul. Individul se apropie de Suzy și o lovi năprasnic; ea căzu cu un astfel de strigăt încît înlemnii. Nu era un strigăt chiar proaspăt, ci de groază veche și disperare, sfâșietor, zăceau în el nenumărate altele și fără speranță, nimeni n-o putea salva. O viclenie liniștită stăpâni în clipa aceea instinctele mele alarmate încă din timpul mersului. Mă repezii cu o lipsă de vlagă simulată, să-i aflu individului forța reală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâinile lipite de gură pentru a se apăra de atmosfera viciată. Îndărătul ei, filtrele tractorului gemeau încercând în zadar să purifice aerul saturat de praf. Era în fața sasului și nu reușea să-și ia ochii de pe corpul tatălui ei care zăcea pe solul acestei planete. Mama lor izbutise să-l târască înăuntru. Și Newt vedea ceva pe fața lui. Creatura era turtită și avea niște coaste proeminente, un mare număr de picioare chitinoase aidoma celor de artropode și o coadă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
aștepte și, asistată de targa automotrice, îl întinse deasupra pe Hicks. Bărbatul dormea încă, și-l transportă până la infirmerie. Expresia infanteristului era liniștită, era destinsă. Nu asistase la deznodământ, bucurându-se de efectele binefăcătoare ale injecției practicate de către Bishop. Sintetul zăcea pe punte, cu mâinile încrucișate pe piept și cu ochii închiși. Ripley n-ar fi putut spune dacă era mort sau dormea. Alte persoane mai calificate vor stabili acest lucru când vor ajunge pe Pământ. Somnul ștergea de pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zadar împinse în pereții de la picioare și de la cap. Gosseyn se lămuri. Fără să se alarmeze încă, se întinse pe spate. Totuși. Începu iar să gândească: ce altceva se putea face într-un loc ca acesta? Era o rușine să zaci așa fără să știi. Dar informațiile pe care le avea la îndemână erau așa de puține încât, de fapt, nu mai avea de cercetat decât un singur lucru. ...Și tuburile acelea la care e conectat trupul meu: ce primesc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sau ce, avusese această putere incredibilă. Pentru că, dacă putea s-o facă acum, a doua oară, ființa sau lucrul acela s-ar putea să nu mai riște să mă scape." Un timp, Gosseyn se relaxă și-și lăsă corpul să zacă pur și simplu, fără nici o încordare, hotărât să aștepte. Dar îi veni altceva în gând. În mod evident trebuie să fie pe acolo un mecanism care să deschidă cutia în care se afla. Părea închis într-un fel de sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]