47,905 matches
-
interior nou. Aceasta s-a inspirat din restilizarea făcută de Renault pentru modelul lor, R12 in 1975. Dacia s-a vândut și în Anglia sub numele Dacia Denem. Varianta de vârf includea geamuri electrice, jante de aliaj și cutie de viteze cu 5 trepte. ARO 10 s-a vândut sub numele de Dacia Duster. În aceeași perioadă de timp s-a produs și Dacia 1310 Sport. La salonul din 1980, mulțimea a admirat "Brașovia", un coupé bazat pe modelul 1310 și
Automobile Dacia S.A. () [Corola-website/Science/313914_a_315243]
-
mult mai mare fiind stabil și la adâncimi de 1400 m. Industrial, hidrogenul se obține prin electroliza apei. În amestec cu oxigenul, hidrogenul arde cu o flacără de nuanță albăstruie, aproape invizibilă în lumină, fără a distinge zonele flacării. Datorită vitezei mari de ardere în oxigen și a flăcării lungi, metoda se întrebuințează la tăierea oxi-gaz a grosimilor mari (<300 mm). Hidrogenul este îmbuteliat în stare gazoasă în butelii din oțel la presiunea maximă de 150 bar (sc.man.), vopsite în
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
marin, ale construcțiilor subacvatice și a conductelor, fiind executate manual cu scafandri sau mecanic, montate pe ROV. Tăierea cu jet de apă și abraziv constă în dirijarea unui jet de apă de înaltă presiune (3000...6000 bar) și de mare viteză (500...900 m/s) către locul de tăiere. Componentele principale ale unei instalații de tăiere cu jet de apă și abraziv sunt: Tăierea cu explozivi este utilizată în lucrările subacvatice de ranfluare a navelor scufundate. Încărcătura explozibilă se fixează direct
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
de apă și abraziv sunt: Tăierea cu explozivi este utilizată în lucrările subacvatice de ranfluare a navelor scufundate. Încărcătura explozibilă se fixează direct pe structura metalică care trebuie tăiată. În momentul producerii exploziei, particulele de material sunt proiectate cu o viteză foarte mare pe suprafața elementului de structură sau piesei de tăiat, impactul concentrându-se pe o porțiune mică situată de-a lungul liniei de tăiere. Cele mai cunoscute procedee de tăiere subacvatică cu explozivi sunt: Pentru tăierea sau ruperea sub
Tăiere subacvatică () [Corola-website/Science/313939_a_315268]
-
unui autovehicul este un microsistem de calcul (calculator) care are atașate câteva periferice. Sarcinile sale sunt afișarea unor date ale călătoriei, supravegherea subsistemelor autovehiculului, emiterea unei alarme în caz de necesitate și eventual chiar și influențarea activă a direcției și vitezei deplasării, de ex. pentru a corecta eventuale greșeli ale șoferului. Perifericele pot fi: senzori pentru citirea anumitor parametri, un afișaj ("display") pentru afișarea parametrilor prelucrați, o tastatură pentru introducerea de date sau comutarea între funcțiile afișate. Calculatoarele de bord au
Computer de bord () [Corola-website/Science/313947_a_315276]
-
sau comutarea între funcțiile afișate. Calculatoarele de bord au evoluat in decurs de câțiva ani de la sisteme simple, care estimau numai distanța care mai poate fi parcursă, până la sisteme mult mai complicate care oferă mai multe informații cum ar fi: viteză medie, viteză instantanee, cantitate de combustibil rămasă , cantitate de combustibil consumată, consumul mediu și instantaneu, ora și data, timpul de la începutul deplasării, timpul până la destinație, temperatură interioară și exterioară, diferite capacități de diagnosticare. Conducătorul auto poate introduce informații în calculator
Computer de bord () [Corola-website/Science/313947_a_315276]
-
între funcțiile afișate. Calculatoarele de bord au evoluat in decurs de câțiva ani de la sisteme simple, care estimau numai distanța care mai poate fi parcursă, până la sisteme mult mai complicate care oferă mai multe informații cum ar fi: viteză medie, viteză instantanee, cantitate de combustibil rămasă , cantitate de combustibil consumată, consumul mediu și instantaneu, ora și data, timpul de la începutul deplasării, timpul până la destinație, temperatură interioară și exterioară, diferite capacități de diagnosticare. Conducătorul auto poate introduce informații în calculator la începutul
Computer de bord () [Corola-website/Science/313947_a_315276]
-
timp. De obicei se folosesc afișaje cu una sau două linii pe care prin selecție se pot urmări toate mărimile. Din privința unui utilizator de automobil un computer de bord este ceva simplu care afișează mărimea de interes (ceasul, temperatură, viteză etc.). Dacă nu este mărimea dorită se selectează prin apăsarea unui buton eventual de mai mute ori. Prin apăsarea consecutiva se face de fapt o baleere a mărimilor care pot fi afișate. Din privința unui proiectant de calculator de bord
Computer de bord () [Corola-website/Science/313947_a_315276]
-
construire: Timp construire: 00:30 sec. Costuri construire: Caracteristici: Clădirea principala coordonează toate activitățile majore ce au loc la nivel de planeta și furnizează roboți pentru a ajuta la extragerea de minerale și rafinarea de gaz. Nivelele superioare permit o viteză sporită în activitățile locale. Cerințe construire: Timp construire: 03:20 sec. Costuri construire: Nivelul maxim la care poate ajunge clădire este: 25 Clădire ce rafinează puțurile de gaze existente pe planetă. Cu cat nivelul clădirii este mai mare cu atat
Swargame () [Corola-website/Science/313973_a_315302]
-
1837, o locomotivă de 5 tone, cu două osii, ambele motoare, acționate de motoare electrice. Modelul este expus la o expoziție de mașini electrice din Edinburgh. Această locomotivă reușește, în 1842, să tracteze un tonaj de 6 t, cu o viteză de 6,5 km/h. Experimente asemănătoare au fost efectuate de americanii Mose Farmer, în 1847 și Charles Grafton Page (1812 - 1868), in 1851. Aceștia au realizat, independent, mai multe vehicule feroviare acționate prin motoare electrice de curent continuu, alimentate
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
mică linie electrificată realizată de inginerul german Werner von Siemens. Din acel moment începe aplicarea în practică, mai ales la transportul de călători, a locomotivei electrice. Locomotiva realizată de Siemens avea numai 3 CP (2,2 kW) și atingea o viteză maximă de 7 km/h reușind să transporte 18 călători pe o linie expozițională, având un traseu circular de 300 m lungime. Locomotiva era alimentată cu curent continuu de 150 V prin intermediul uneia din șine și a unei a treia
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
linia "Saratoga & Mount Mac Gregor Railroad" a fost introdusă o locomotivă electrică de 12 CP (8,8 kW), realizată după planurile lui Leo Daft. Aceasta putea remorca un vagon de călători de 68 de locuri și 10 tone, cu o viteză maximă de 13 km/h. Pe 26 august 1885 și linia supraînalțată de metropolitan din New York a fost înzestrată cu o locomotivă electrică, denumită "Ben Franklin", al cărui autor a fost același Leo Daft. În perioada 1890 - 1892, are loc
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
rețeaua CFR. Primele încercări de utilizare a acestei soluții datează încă din 1892, fiind efectuate de firma "Siemens & Halske" la Charlottenburg. Aceeași firmă realizează și prima locomotivă electrică cu o astfel de alimentare, în 1898. Această locomotivă avea 16 tone, viteza maximă de 60 km/h și puterea 176 kW. Alte firme care au contribuit la dezvoltarea tracțiunii feroviare în curent alternativ trifazat sunt: "Brown Boveri & C. SA Baden" și "Ganz" din Budapesta. Unul dintre cele mai celebre tronsoane feroviare cu
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
440 kW si atingeau 35 km/h. Automotoarele aveau aceeași putere, în schimb puteau atinge 60 km/h. În 1904, firma "Ganz" a realizat un nou model de locomotivă electrică pentru "Valtellina". Aceasta avea 600 kW și putea atinge o viteza mai mare: 70 km/h. Sistemul trifazat a fost extins și pe alte linii din nordul Italiei, astfel că, în 1918, 84 % din liniile ferate italiene erau electrificate. Una din firmele italiene care a adus o contribuție semnificativă în domeniul
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
la cele cu ecartament îngust. Printre cele mai celebre locomotive de curent continuu figureaza cele franceze din seriile SNCF-C.C.-7100 si SNCF-B.B.-9000. La 12 februarie 1954, locomotiva C.C.-7121 a atins 243 km/h, record mondial de viteză al acelei epoci, pentru tracțiunea feroviară clasică. Recordul a fost modificat la 331 km/h, la 28 martie și 29 martie 1955 de locomotivele C.C.-7107 si B.B.-9004. Acest ultim record mondial s-a menținut până la 26 februarie 1981
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
ale altor țări ca: Austria, Elveția, Suedia și Norvegia, în urma cărora se adoptă ca sistem de alimentare curentul monofazat de 15 kV și 16,67 Hz. Curentul altenativ monofazat de 16,66 Hz este utilizat și de trenurile de mare viteză "Intercity". Se utilizeaza rame electrice cu un profil aerodinamic. În epoca actuala, un astfel de tren depășeste 300 km/h. Principalele rute pe care se utilizeaza tracțiunea de mare viteză sunt: Prima electrificare în curent monofazat s-a efectuat în
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
16,66 Hz este utilizat și de trenurile de mare viteză "Intercity". Se utilizeaza rame electrice cu un profil aerodinamic. În epoca actuala, un astfel de tren depășeste 300 km/h. Principalele rute pe care se utilizeaza tracțiunea de mare viteză sunt: Prima electrificare în curent monofazat s-a efectuat în Tirol pe linia Innsbruck - Fulpmes (1904) - prima linie ferată europeană alimentată cu curent alternativ monofazat. La început s-a utilizat 2,5 kV și 42 Hz, ulterior s-a trecut
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
linia "Lötschberg - Bahn" s-a introdus o locomotivă de tip 1-E-1, de 1.838 kW, cea mai puternică locomotivă electrică din acea perioadă. Aceasta avea o greutate în serviciu de 105 tf, lungimea între tampoane de 16 m și o viteză maximă de 75 km/h. Cele cinci osii motoare erau cuplate prin biele orizontale. O atenție deosebită s-a acordat liniilor din zona Saint Gothard, fiind vorba de trasee dificile: declivități mari, curbe numeroase, tuneluri elicoidale etc. Aici fusese introdusă
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
din 1882. În perioada 1919 - 1920, pe linia Saint Gothard s-a introdus tracțiunea electrică. Printre cele mai celebre locomotive introduse aici se numără cele denumite "Krokodillokomotiven". Acestea aveau o lungime totală de 19,2 m (între tampoane), 107 tf, viteza maximă de 65 km/h și puterea de 1.650 kW. Tot pentru aceasta linie dificilă s-au construit, în perioada 1931 - 1940, locomotive electrice de mare putere care să inlocuiască dubla sau tripla tracțiune electrică folosita până atunci. S-
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
pentru traseul Saint Gothard în perioada 1940 - 1971. Avea dimensiuni enorme, lungimea între tampoane de 34 m și o greutate de serviciu de 235,7 tf. Era înzestrată cu 16 motoare electrice, care, în regim de durată (adică la o viteză de 77 km/h) dezvoltau o putere totală de 7649 kW (10.400 CP). Viteza maximă era de 110 km/h. Printre alte modele deosebite de locomotive electrice elvețiene se remarcă cele din seria Re-6/6, considerate printre cele mai
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
34 m și o greutate de serviciu de 235,7 tf. Era înzestrată cu 16 motoare electrice, care, în regim de durată (adică la o viteză de 77 km/h) dezvoltau o putere totală de 7649 kW (10.400 CP). Viteza maximă era de 110 km/h. Printre alte modele deosebite de locomotive electrice elvețiene se remarcă cele din seria Re-6/6, considerate printre cele mai puternice și mai moderne locomotive din lume. Acestea erau utilizate la remorcarea trenurilor de marfă
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
elvețiene se remarcă cele din seria Re-6/6, considerate printre cele mai puternice și mai moderne locomotive din lume. Acestea erau utilizate la remorcarea trenurilor de marfă pe trasee dificile. Printre caracteristici, menționăm: putere 7.796 kW (10.600 CP), viteza maximă 140 km/h, tonaj maxim remorcat de 800 tf. Sistemul monofazat de joasă frecvență (12 kV și 16,66 Hz) a fost utilizat în Franța în perioada premergătoare Primului Război Mondial, în zona sudică pe liniile companiei "Midi", linii electrificate în
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
important este Stockholm - Göteborg (458 km), dat în exploatare în 1925 și unde s-a utilizat același tip de alimentare (15 kV, 16,66 Hz). În ultimele decenii ale secolului al XX-lea au intrat în exploatare traseele de mare viteză: Toate aceste trasee vor fi parcurse cu peste 200 km/h. Primele experiențe privind utilizarea curentului alternativ monofazat au fost efectuate de George Westinghouse (1846 - 1914) Prima linie ferată americană, exploatată în sistem monofazat, a fost Baltimore - Washington - Annapolis, dată
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
companiei "Great Northern R.R.", primele locomotive moniofazate americane cu aderență totală. Aveau formula osiilor Bo-Do-Bo-Do și proporții impresionante: greutate totală de 320 tf și putere 3677 kW (5.000 CP). O altă realizare importantă o constituie trenurile automotoare de mare viteză, "Metroliners", exploatate pe linia New York - Washington. Acest traseu este parcurs cu o viteză medie de peste 100 km/h (maxima depășind 170 km/h) iar, mai recent, viteza de exploatare a depășit 200 km/h. Acest sisteme are astăzi cea mai
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
osiilor Bo-Do-Bo-Do și proporții impresionante: greutate totală de 320 tf și putere 3677 kW (5.000 CP). O altă realizare importantă o constituie trenurile automotoare de mare viteză, "Metroliners", exploatate pe linia New York - Washington. Acest traseu este parcurs cu o viteză medie de peste 100 km/h (maxima depășind 170 km/h) iar, mai recent, viteza de exploatare a depășit 200 km/h. Acest sisteme are astăzi cea mai largă utilizare. Tensiunea se afla în gama 16 - 25 kV, iar frecvența 50
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]