48,602 matches
-
un hol fiind construită prin contribuția cetățenilor și 10.000 lei alocați de județ. Cei mai deosebiți învățători ai acestei școli au fost : Gheorghe Căminescu, Spiridonescu, Panaite și Zenovia Anghel , Maria Comănescu, AurelComănescu,Paul Mareș, Ion Răducă și alții. Până la construirea localului școlii, copii învățau la școala din Cucuieți. După cel de al Doilea Război Mondial, Școala a funcționat cu 5 clase , uneori 6 clase , iar din anul 1937 se învăța 7 clase. În perioada anilor 1940-1949 , în satul Băhnășeni funcționau
Băhnășeni, Bacău () [Corola-website/Science/300655_a_301984]
-
a locuitorilor din cele trei sate; analizarea aspectului igienico-sanitar și funcțional al gospodăriilor din Stroești; renovarea și acoperirea Căminului Cultural din Stroești; acoperirea, restaurarea picturii, efectuarea lucrărilor de drenaj la Biserica Sf. Cuv. Paraschiva din Stroești, în perioada 1990 - 2007; construirea unui nou locaș de cult în Costești - Vâlsan; amenajarea pârâului Bercioaia ce inunda cimitirul satului Stroești (Leonăchescu, 1998; Olărescu, Cionca, Leonăchescu, 2008). 1. A.N.R. - D.A.I.C., Manuscrise, Condica Divanului Domnesc, nr. 43, p. 399 v (fostă 459 v
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
și Boșoteni care alcătuiau la vremea respectivă Parohia Enăchești, cu foarte mari sacrificii, așa cum mărturisesc bătrânii satului care spun că părinții sau bunicii lor vindeau câte două sau trei perechi de boi pentru a dona sume consistente de bani necesari construirii noului lăcaș de cult. Din păcate însă noua construcție nu a fost prevăzută cu o centură care să lege pereții în partea de sus și nici cu fundații potrivite astfel încât pe parcurs mereu a fost nevoie de mici reparații de
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
care la începutul sec. IX a fost ctitorită din piatră de la cariera din satul Straja cu ziduri groase de aproximativ 1 m. și cu clopotniță centrală. Pisania din pridvorul lăcașului, scrisă în limba română dar cu litere slavone, atestă data construirii în anul 1813. Începând cu anii 1980 și odată cu venirea preotului Avram Petrică, biserica a fost restaurată și tranformată, reabilitându-se acoperișul și fațadele (partea de nord fiind îngropată parțial în pământul cimitirului). Părintele Petrică s-a dovedit a fi
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
100 de moșneni devin liberi proprietari de pământ și pe teritoriul din afară de vatra satului și de fânețe. Numărul celor 100 de moșneni se completase în interval de 9 ani, până în 1832 și erau toți români. Aceștia au luat inițiativa construirii unei Biserici (1834-1835); în tinda acesteia preotul învăța carte pe copiii sătenilor. S-a ridicat apoi și o școală de lemn (1834), apropiată de Biserică, compusă dintr-o care servea și de cancelarie și o sală de învățământ iar după
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
privind existența lor încă din primele secole ale mileniului II. Dată fiind istoria cunoscută a Țării Hațegului, întâi ca teatru de desfășurare al operațiunilor militare ale legiunilor romane pentru cucerirea capitalei Daciei lui Decebal din Munții Orăștiei și apoi a construirii capitalei Daciei romane la Sarmizegetusa, aceste fapte ne îndrituiesc să credem că istoria satului Livadia, ca și a celor din zonă, se pierde în negura veacurilor a existenței populațiilor din această parte a țării. Cercetările arheologice indică prezența așezărilor omenești
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
satului erau preotul Emil Vladislav și directorul școlii Groza Ilie. Tot în perioada interbelică, unii săteni mai săraci, au început să lucreze la Fabrica de Teracotă Baru, iar două persoane Creciunescu Alexandru și Vladislau Cornel au devenit renumiți profesioniști în construirea sobelor de teracotă pentru satele din jur sau din Valea Jiului. Alți locuitori din Livadia au devenit C.F.R.-iști lucrând la întreținerea liniilor de cale ferată, cantonieri sau acari (vezi una din fotografii). Opiniile politice ale majorității sătenilor erau legate de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
unei mari cantități de fum. În stână pe lângă pereți se găseau “paturi” pentru dormit, din “bârne”pe care se puneau frunze, iar pentru acoperire se foloseau pături sau cojoace. Odată cu dezvoltarea industrială a Văii Jiului și a deschiderii șantierului pentru construirea căii ferate prin satul Livadia o parte dintre sătenii mai săraci au devenit prin angajare muncitori. La înfințarea ,colectivei” comuniste majoritatea locuitorilor din sat s-au angajat îndeosebi la C.F.R., devenind navetiști cu un regim de lucru de câte o
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
de arbori și, unde permit munții, crește doar iarbă. Deoarece pe Insulele Feroe nu există păduri, lemnul este un articol de import foarte căutat. Până nu demult, locuitorii se încălzeau cu turbă, din cauza că era puțină cherestea și toată era necesară construirii de case și bărci. Cultivarea plantelor se restrânge la grâu, fânețe, cartofi (de la începutul secolului XVIII), rubarbă și câteva legume în sere. Fructele trebuie importate și de aceea sunt de obicei scumpe. Din cauza izolării insulei (cea mai apropiată coastă este
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
pește, Insulele Feroe au revenit în ultimii ani, cu o rată a șomajului de până la 5% la mijlocul anului 1998. În orice caz, dependența aproape totală față de pescuit înseamnă că economia rămâne extrem de vulnerabilă. Feroezii speră să își lărgească baza economică prin construirea de noi uzine de procesare a peștelui. Petrolul găsit în apropierea suprafețelor maritime feroeze au dat speranțe găsirii de depozite în zonele deținute de Insulele Feroe, acestea putând fi baza unei economii prospere. Din anul 2000, tehnologie informațională și proiecte de
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
a depus mari eforturi, construind impunătorul baraj Kokaral în 2003-2006, ce a tăiat în jumătate marea. De asemenea, statul kazah a îmbunătățit sistemul de irigare de pe râul Syr Darya, iar în 2009, a primit un împrumut de la Banca Mondială pentru construirea unui alt baraj. Din 2006, adâncimea jumătății de nord a mării a crescut, revenind la normal, de la 30 m în 2003 la 42 m în 2008. În plus, suprafața jumatății de nord a Mării Aral a crescut și ea, de la
Marea Aral () [Corola-website/Science/300747_a_302076]
-
folcloristul I.C. Fundescu. Ulterior, în 1870 Ștefan Borănescu, moștenitor prin căsătorie al moșiei lui Sibiceanu, a construit un hotel lângă izvoarele minerale. Sătenii localnici s-au plâns la acea vreme că au fost obligați să presteze muncă forțată în folosul construirii hotelului. Stabilimentul avea 28 de camere (câte 14 pe fiecare parte, una cu fața spre grădină, alta cu fața spre râu) și o sală de mese cu o capacitate de 80 de locuri. Proprietarul Borănescu organiza frecvent serate dansante în
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
a interzis pășunatul. Acea zonă este astăzi o pădure deasă de brazi care a înlăturat pericolul viiturilor. În timpul Primului Război Mondial, zona a fost ocupată între 1916 și 1918 de armatele germane, care au găsit la Gura Teghii un loc propice pentru construirea unui sanatoriu cu 20 de camere, cu iluminat electric și apă caldă curentă pentru tratarea răniților; localnicii beneficiau și ei gratuit săptămânal, de băile sanatoriului. Acesta a intrat, însă, în paragină după terminarea războiului și retragerea militarilor germani. După război
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
rearondată județului Buzău și înființată în forma actuală, cu satele Furtunești, Gura Teghii, Nemertea, Păltiniș, Secuiu, Vadu Oii și Varlaam. Turismul a intrat în declin, iar în anii 1980 organizația turistică de stat ONT vorbea doar despre unele perspective de construire a unei cabane pe vârful Penteleu și a unei păstrăvării. După ce a aflat detalii despre zonă la un târg de produse agricole din București, dictatorul Nicolae Ceaușescu a cerut construirea unei cabane de vânătoare în acea zonă. Funcționarii comuniști locali
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
turistică de stat ONT vorbea doar despre unele perspective de construire a unei cabane pe vârful Penteleu și a unei păstrăvării. După ce a aflat detalii despre zonă la un târg de produse agricole din București, dictatorul Nicolae Ceaușescu a cerut construirea unei cabane de vânătoare în acea zonă. Funcționarii comuniști locali i-au construit o cabană luxoasă denumită „Gura Milii”. Dictatorul a folosit-o timp de câțiva ani, timp în care a efectuat mai multe vânători de urși, între care una
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
în zona comunei este cea a mai vechiului haiduc Gheorghelaș, din vremea lui Tudor Vladimirescu; o altă legendă, cea a Mușelor, explică originea munților din zonă. Conform unei alte legende de dată recentă, regele Carol I a luat în calcul construirea reședinței sale de vară într-o poiană din zona satului Varlaam, dar într-o vizită efectuată în zonă a căzut de pe cal. Conform legendei, el a considerat accidentul drept un semn rău și a ales în schimb Sinaia drept loc
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
de teutonici, un argument în plus constituindu-l însăși denumirea cetății. Cu toate acestea, nu s-a descoperit nicio mărturie arheologică sau documentară care să susțină această ipoteză. Într-o adăugire la letopisețul lui Grigore Ureche, Misail Călugărul vehiculează ipoteza construirii cetăților moldovenești de către genovezi: ""Aflatu-s-au într-această țara și cetăți făcute mai de demultŭ de ianovedzi: cetaatea în târgul Sucévii și cetaatea la Hotin și Cetatea Albă și Cetaatea Chilii și Cetaatea Neamțului și Cetatea Noaă, Romanul, ce
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
lui Alexandru cel Bun (1400-1432), cât mai ales în timpul lungii domnii a lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Dintre aceștia sunt de menționat Șandru, Stanislav Rotompan și Arbore cel Bătrân. Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Neamț nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Cetatea Neamț nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, în răgazul dintre Bătălia de la Podul Înalt (ianuarie 1475) și Bătălia de la Valea Albă (26 iulie 1476) el a poruncit supraînălțarea zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea de creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii. Pe latura de nord a fortului mușatin s-a construit un zid flancat de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase și rezistente, cu înălțimi
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
astfel că între zidurile cetății și Culmea Pleșului a fost săpat un șanț destul de adânc, care trecea prin imediata apropiere a zidului, după cum au dovedit săpăturile arheologice. Ștefan cel Mare a poruncit supraînălțarea zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea unui zid flancat de patru bastioane semicirculare pe latura de nord a fortului mușatin. Acest zid a încadrat o curte exterioară. Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății și amplasarea de bombarde în apropiere, Ștefan cel Mare a tăiat
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
a fost tăiat 1 din cei 2 brazi foarte mari care se aflau în dreapta și stânga troițelor din lemn, a fost tăiat pentru a nu distruge troițele în cazul ruperii acestora. Acești brazi (spun localnicii) au fost plantați încă de la construirea monumentului - 1948. Conform manualului nostru putem afirmă că este o compoziție închisă, având troița din ciment în centru și liniar simetric în stânga și dreapta se află troițele din lemn, până nu demult în lateral stânga și dreapta au fost amplasați
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
Românii de pe aceste meleaguri au fost în general iobagi și slugi pe cele 3 moșii grofești. Cu timpul au devenit proprietari. Între anii 1986-1992, sub păstorirea preotului I. Vasile Vultur și prin eforturile deosebite ale credincioșilor din parohie se reușește construirea unei frumoase biserici noi , care a fost sfințită la data de 30 august 1992 de către P.S.S. Dr. Irineu Pop Bistrițeanul - episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius și nici nu a mutat relicva înapoi în capitala statului. Dimpotrivă, în cinstea Sfântului Ștefan a inițiat o abație în proaspăta numită "Szent-Jobb falu" (în maghiară "falu" = sat) și a dat ordin pentru construirea unei mănăstiri mai mari din lemn. Aceasta mănăstire a fost sfințită în cinstea Sf. Marii. Enigma că a fost trecută sub hramul Sf. Marii și nu a Sf. Ștefan se explică prin faptul că aici era deja o biserica înălțată
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
unor prieteni) - 1975, se forează în Satescu, o fântână de mare adâncime - 1990-91 se demolează construcțiile CAP din satescu și se face “restitutio de facto” - 1999, martie - mai, săpături arheologice în zona la Piatră, Muzeul Țării Crisurilor. - 1995 se demarează construirea noii biserici - 2002, se montează rezervorul de înălțime, sferic, de apă, înspre “ Ciuceti”, si se introduce apă curentă, sursa: forajul de mare adâncime ( 120m) din “Satescu” La intrare în cimitir s-a ridicat de vreo 3 ani o cruce pentru
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
de absolvenți ce s-au afirmat pe plan național. Din anul 1955, peștera Vadu Crișului și cascada cu întreg defileul au fost declarate rezervație naturală, tot în acest an s-a încheiat și electrificarea localității. În 1962 s-a început construirea unui cămin cultural modern, care s-a remarcat apoi prin bogata sa activitate. Ideea de a valorifica creația olarilor locali, precum și dorința de a pune în evidență folclorul zonei a dus în anul 1969 la lansarea unei manifestări devenite apoi
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]