45,013 matches
-
aerosolizarea picăturilor de sânge și nu prin clasicele picături Flügge, și nu joaca nici un rol în practică în transmisia interumană. Printre persoanele care lucrează în contact cu maimuțele sau porcii infectați cu ebolavirusul Reston, au existat mai multe cazuri de infecții umane asimptomatice clinic. Ebolavirusul Reston pare mai puțin patogen pentru om decât alte specii de virus Ebola. Totuși, datele disponibile se referă numai pentru persoane adulte sănătoase. Ar fi prematur să se tragă concluzii cu privire la efectele acestui virus asupra sănătății
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
patogenitatea și virulența acestuia pentru oameni. Personalul medical poate fi frecvent infectat ca urmare a utilizării acelor și seringilor contaminate sau neutilizării măsurilor de barieră, mănușilor, măștilor sau a dezinfectantelor. Epidemia din 1976 din Maridi a fost dramatic amplificată de infecțiile intraspitalicești (213 cazuri), ca urmare a internării unui pacient din Nazara. Nouăzeci și trei de cazuri (46%) au contractat boala în spital și 105 (52%) în comunitate. Din personalul medical de 230 oameni al spitalului din Maridi, 72 s-au
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
internării unui pacient din Nazara. Nouăzeci și trei de cazuri (46%) au contractat boala în spital și 105 (52%) în comunitate. Din personalul medical de 230 oameni al spitalului din Maridi, 72 s-au infectat, 41 decedând. Rata maximă a infecțiilor a fost asociată cu îngrijirea pacienților cu hemoragii, care, în vârful epidemiei, ocupau majoritatea saloanelor. În epidemia din septembrie și octombrie 1976 din nordul Zairului după ce 13 oameni din personalul medical din 17 au contractat boala și 11 pacienți au
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de mică anvergură (mai puțin de 100 de cazuri) și o letalitate ridicată (80%), care lasă puțini supraviețuitori după fiecare epidemie. Prin urmare, aceste valori ridicate exclud ipoteza după care aceste persoane IgG+ nu sunt decât niște supraviețuitori a unei infecții cu virusul Ebola și sugerează din contra o expunere regulată la virus și/sau contacte frecvente cu o sursă (surse) animală (animale), gazde naturale sau rezervoare potențiale, care probabil populează din abundență regiunile din Africa Centrală. Aceste rezultate au permis
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
fi protectoare. Într-adevăr, memoria imunitară indusă la maimuțele macac de vaccinurile candidate este susținută de IgG+ specifice și de limfocitele T CD8+ secretoare de IFN-γ (interferon γ) component al sistemului imunitar detectat la persoanele IgG+ recent identificate în Gabon. Infecția pe cale subcutanată a maimuțelor ("Cercopithecus aethiops") și babuinilor ("Papio hamadryas") a arătat că principala țintă a virusului Ebola după intrarea în organism sunt celulele prezentatoare de antigen, celulele dendritice, macrofagele și monocitele. Aceste celule, prezente în număr mare la nivelul
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în număr mare la nivelul pielii și mucoaselor, sunt infectate precoce și apoi diseminează virusul în interval de 3-4 zile în întregul organism prin circulația sanguină și limfatică, virusul fiind detectat în parenchimul și spațiile interstițiale ale viscerelor. Are loc infecția hepatocitelor, fibroblastelor și endoteliocitelor. Viremia se observă la maimuță la 24 h după inoculare, iar la bolnavi după 4-5 zile, replicarea virală fiind prezentă în toate organele într-un interval de 6-8 zile, cu producere masivă de virus infectant și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
biochimice relevă disfuncții hepatice și renale începând din a 3-a zi, datorită creșterii permeabilității vaselor. La pacienți și la animalele infectate experimental sau natural, cu o evoluție letală a bolii, se constată o viremie înaltă și răspunsuri imune absente. Infecția fatală provocată de filovirusuri este caracterizată printr-o disfuncție a imunității înnăscute și o prăbușire a imunității adaptive. În primul rând, infecția monocitelor duce la hiperactivarea imună cu eliberare excesivă de mediatori inflamatori și chemokine, ca IL-1β, TNFα, IL-6, IL-15
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
experimental sau natural, cu o evoluție letală a bolii, se constată o viremie înaltă și răspunsuri imune absente. Infecția fatală provocată de filovirusuri este caracterizată printr-o disfuncție a imunității înnăscute și o prăbușire a imunității adaptive. În primul rând, infecția monocitelor duce la hiperactivarea imună cu eliberare excesivă de mediatori inflamatori și chemokine, ca IL-1β, TNFα, IL-6, IL-15, IL-16, IL-1RA, sTNFR, IL-10, NO-, IL-8, GRO-α, CCL3, CCL4, CXCL10, MCP-1 și eotaxină. Această "furtună inflamatoare", deosebit de importantă în faza terminală a
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
au observat creșteri ale interferonului IFN γ de peste 100 pg/ml. Aceasta ar contribui la sindromul hemoragic al capilarelor, rash hemoragic și stare de șoc însoțită de febră, polipnee, insuficiență renală și alterări ale sistemului nervos central. Forma fatală a infecției cu filovirusuri este, de asemenea, caracterizată printr-o prăbușire a imunității adaptive care se manifestă printr-o depleție a celulelor limfoide din ganglionii limfatici, splină și timus, apoptoză intravasculară a limfocitelor T și B și celulelor NK și absența producției
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
alți compuși vasoactivi favorizează o exsudare vasculară prin creșterea permeabilității endoteliale, reducerea tonusului vascular și prin alterarea funcțiilor celulelor endoteliale. Infectarea macrofagelor favorizează, de asemenea, coagulopatii, inducând coagularea intravasculară diseminată prin intermediul unei expresii semnificative a factorului tisular (TF). Din contră, infecția neletală, ca și infecția asimptomatică, este asociată cu un răspuns inflamator precoce și moderat și implică răspunsuri adaptative care au drept consecință răspunsuri IgG și citotoxice specifice. Nu s-a observat nici un eveniment apoptogen al celulelor sistemului imunitar. Răspunsul umoral
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
o exsudare vasculară prin creșterea permeabilității endoteliale, reducerea tonusului vascular și prin alterarea funcțiilor celulelor endoteliale. Infectarea macrofagelor favorizează, de asemenea, coagulopatii, inducând coagularea intravasculară diseminată prin intermediul unei expresii semnificative a factorului tisular (TF). Din contră, infecția neletală, ca și infecția asimptomatică, este asociată cu un răspuns inflamator precoce și moderat și implică răspunsuri adaptative care au drept consecință răspunsuri IgG și citotoxice specifice. Nu s-a observat nici un eveniment apoptogen al celulelor sistemului imunitar. Răspunsul umoral a fost studiat la
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Nu s-a observat nici un eveniment apoptogen al celulelor sistemului imunitar. Răspunsul umoral a fost studiat la animale și pacienți care au supraviețuit bolii. Anticorpii IgM au fost detectați la maimuțe ("Macaca mulatta" și "Macaca fascicularis") la 6 zile după infecție, cu o persistență de până la 400 zile. Într-un studiu efectuat la 29 de convalescenți care au supraviețuit epidemiei din Kikwit-Congo din 1995 (315 cazuri cu 244 de decese) s-a constatat pe o perioadă de supraveghere de 21 de
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
1967 și s-au menținut peste 20 ani. Nu au fost evidențiați anticorpi de tip neutralizant, ci numai anticorpi fixatori de complement (titrurile fiind extrem de mici) sau anticorpi evidențiați prin tehnici imunoenzimatice sau prin imunofluorescență indirectă. La convalescenții umani după infecția cu virus Marburg sau Ebola, virusurile au fost izolate 3-4 luni mai târziu în lichidul seminal sau, la un pacient cu uveită, în fluidul camerei anterioare a ochiului. Nu au existat dovezi de persistență pe termen lung, latență sau afecțiuni
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
o atingere multiviscerală. Semnele precoce includ și tahicardia și conjunctivita. Apare o insuficiență renală și hepatică care se exprimă prin teste de laborator modificate (fără icter). La gravide se produce avort în 66% dintre cazuri, iar la nou-născuții mamelor bolnave infecția este letală. Mortalitatea la gravide este 95,5%. Manifestările hemoragice cu sângerări pronunțate interne și externe apar între zilele cinci și șapte (melena, hematemeza, hemoptizii, echimoze și peteșii, hemoragii conjunctivale cu congestie conjunctivală, epistaxis, hemoragii necontrolabile la locurile de puncție
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
simptomelor și semnelor înregistrate la 103 pacienți internați în timpul epidemiei de febra hemoragica Ebola din 1995 în Republica Democrată Congo: Analizele de laborator efectuate la animalele infectate experimental nu prezintă modificări specifice ale parametrilor sanguini. Examenele de laborator arată că infecția cu virusul Ebola sau virusul Marburg este adesea asociată cu o leucopenie precoce și ușoară, limfopenie precoce, urmată de o neutrofilie importantă și o trombocitopenie marcată (<100.000 plachete/mm). Anomaliile de agregare plachetară ca prelungirea timpului de protrombină și
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
sunt crescute și caracterizate de un raport AST/ALT crescut, caracteristic (10-3 : 1). Se constată o bilirubinemie peste normal, fosfataza alcalină poate fi crescută sau normală, ca și γ-glutamiltransferaza. În paralel există o hiperproteinemie, proteinurie și o hematurie. Diagnosticul de infecție cu virus Ebola trebuie luat în considerare la pacienții care prezintă o afecțiune acută febrilă și care au călătorit în regiuni rurale epidemice cunoscute sau regiuni endemice suspectate din Africa subsahariană, mai ales dacă sunt prezente manifestări hemoragice. Confirmarea suspiciunii
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
de febră hemoragică Ebola este posibilă prin identificarea rapidă a antigenelor virale sau prin izolarea virusului pe culturi de celule. Diagnosticul indirect, serologic, este posibil prin evidențierea anticorpilor IgM și ulterior a anticorpilor IgG. Depistarea precoce este primordială pentru controlul infecției. Personalul medical trebuie să fie atent și să evalueze toți pacienții suspectați de a fi contractat febra hemoragică Ebola (FHE). Nivelurile de expunere la risc sunt definite după cum urmează: Toate țesuturile, sângele și serul recoltate în fazele acute ale bolii
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
laboratoare cu nivel de siguranță microbiologică 4 (biohazard de nivel 4), ce dispun de dotare tehnică corespunzătoare. Toate acele și seringile trebuie aruncate în containere cu capac, rezistente la perforare, și incinerate. Testele de laborator utilizate în prezent în diagnosticul infecției cu virusul Ebola: Se vor recolta următoarele produse patologice: După recoltare, produsele patologice (sângele, serul etc.) se transferă în pungi de plastic impermeabile perfect închise cu inscripționări clare și se pun în containere rezistente, care nu permit scurgeri în afară
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și culturile diploide MRC5. Efectul citopatic apare de obicei la intervale de 2-7 zile, dar în majoritatea cazurilor sunt necesare pentru exprimarea acestuia pasaje oarbe. Izolarea primară prin utilizarea culturilor celulare produce rareori un efect citopatic specific, astfel încât dovezile de infecție se bazează pe apariția incluziilor citoplasmatice, evidențiate prin imunofluorescență la 2-5 zile după inoculare, utilizând antiser policlonal sau anticorpi monoclonali specifici pentru specia virală. Antigenele virale se identifică prin imunofluorescență directă în monostraturile celulare, iar în lichidele de cultură prin
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Cobaiul inoculat intraperitoneal răspunde printr-o reacție febrilă, iar după treceri repetate dezvoltă boala cu sfârșit letal. Virusul se evidențiază în sângele și organele cobaiului prin microscopie electronică și prezență de anticorpi. Șoarecele nou-născut inoculat intracerebral este susceptibil numai la infecția cu ebolavirusulul Zair. Inocularea animalelor în scop diagnostic se va face numai dacă izolarea în culturi nu este posibilă și dacă există condiții corespunzătoare de păstrare a animalelor infectate, fără riscuri ulterioare de contaminare. Pentru efectuarea testelor seroimunologice, serul poate
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
atunci când ei intră în acest centru, pot, din nefericire, s-o contractează în interiorul acestor centre. Mai mult, pacienții nediagnosticați și fără asistență medicală reprezintă un risc serios pentru familia lor și comunitate și contribuie la schema de transmitere ciclică a infecției observată în prezent, în care cazurile încep să scadă dacă măsurile de luptă au efect, pentru a crește din nou dacă apar noi lanțuri de transmitere a infecției. OMS a stabilit un profil detaliat al testului diagnostic "ideal", care trebuie
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
familia lor și comunitate și contribuie la schema de transmitere ciclică a infecției observată în prezent, în care cazurile încep să scadă dacă măsurile de luptă au efect, pentru a crește din nou dacă apar noi lanțuri de transmitere a infecției. OMS a stabilit un profil detaliat al testului diagnostic "ideal", care trebuie să fie rapid, sensibil, sigur și simplu. Testul ideal trebuie să fie potrivit pentru utilizarea în centrele de sănătate periferice, lipsite de o infrastructură de laborator. Procedurile testării
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
fost primite de către OMS la mijlocul lunii octombrie 2014 pentru evaluare. Ele includ kituri de diagnostic de tipul RT-PCR clasice, sisteme de PCR automatizate de un computer de birou cu procesarea integrată a eșantioanelor și teste noi capabile să detecteze o infecție cu virusul Ebola în timp de câteva minute pe un eșantion de sânge prelevat prin înțeparea degetului în locul unei eprubete pline cu sânge. Pe 20 februarie 2015 OMS a aprobat primul test pentru depistarea rapidă a infecției cu virusul Ebola
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
să detecteze o infecție cu virusul Ebola în timp de câteva minute pe un eșantion de sânge prelevat prin înțeparea degetului în locul unei eprubete pline cu sânge. Pe 20 februarie 2015 OMS a aprobat primul test pentru depistarea rapidă a infecției cu virusul Ebola - ReEBOV Antigen Rapid Test. Testul a fost realizat de către o companie americană, Corgenix Medical Corp. Acest test este mai puțin precis decât metodele clasice de depistare a virusului Ebola, însă este mult mai ușor de utilizat, nu
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
aur. Afecțiunile produse de virusurile Marburg (febra hemoragică Marburg) și Ebola (febra hemoragică Ebola) nu pot fi practic diferențiate clinic. Întrucât diagnosticul diferențial în faza acută inițială este dificil, trebuie luate în considerare alte cauze. Cele mai frecvente cauze de infecții evoluând ca o afecțiune febrilă acută, severă, sunt malaria și febra tifoidă. În consecință, diagnosticul diferențial și tratamentul precoce nu trebuie amânate. Cauzele alternative includ afecțiuni bacteriene, cum ar fi septicemia meningococică (meningita meningococică), infecția cu "Yersinia pestis" (pesta), holera
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]