51,037 matches
-
a rupt și a rămas în rană. A fost o intervenție dificilă să scoatem bucata de metal, pentru că se afla foarte aproape de inimă, chiar deasupra cârjei aortei. După locul unde a lovit, cel ce v-a atacat chiar a avut intenția să vă omoare. Noroc că a rămas fără armă, pentru că dacă acest lucru nu se întâmpla, probabil că ar fi continuat să vă aplice și alte lovituri. Dar liniștiți-vă, acum totul este în regulă, operația a reușit și sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iasă vorbe că nu sunt un coleg bun. Adică iar îi trăgeai clopotele lui Ildiko, comentă Loți, ea este astăzi de serviciu. Doar ți-am spus s-o lași în pace! Nu te mai lega de ea dacă n-ai intenții serioase. Fata e de măritat și tu te bagi peste dânsa să-i sucești capul. Ildiko, era nepoata lui Loți, fata surorii agentului. Abia terminase școala de poliție și își făcea stagiul de mai puțin de un an la secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să vă întoarceți chiar acum. Lasă, nu te mai scuza! spuse Toma care se ridicase în picioare, frecându-se la ochi. Zi mai degrabă la ce te-ai gândit! Îmi pare rău! Pe onoarea mea că n-o făcui cu intenție. Încetează, agent! spuse tăios Cristi, simțind că se ener vează. Deși încă nu putea să distingă mare lucru în fața ochilor, după inflexiunile din vocea lui Pohoață i se părea că acesta abia se abține să nu izbucnească în râs, distrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atunci. No, eu sper să nu dureze atât! adăugă bătrânul în timp ce-l conducea până la ușă. Odată ieșit din biroul comandantului, Cristi voia să părăsească sediul poliției. Deși îi spusese acestuia că va rămâne acolo să citească dosarele, nu avea nici o intenție s-o facă. Le citise zilele trecute și aproape că le știa pe de rost. De fapt nici nu era mare lucru de citit, dosarul fiecărui caz având doar câteva file. Apărea însă o altă întrebare acum, pe care, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l aducă viu! Acum, deja ajunsese acolo unde credea că se ascunde vărul său. Tabăra scăldată în lumină se vedea foarte bine de acolo. Se opri în loc cercetând cu atenție împrejurimile. Era foarte posibil ca Burcilă să fi renunțat la intențiile lui și să se fi întors la locul său de veghe. Însă lângă foc nu se vedea țipenie de om, flăcările mai scăzuseră puțin în intensitate dar continuau să lucească jucăușe în vatră. Aha, deci încă vrei să ne jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu scoată nici cel mai mic zgomot. Faptul că era în picioarele goale constituia un avantaj. Se gândi să memoreze locul acela, cu gândul ca a doua zi să se întoarcă ca să-și recupereze bocancii. Renunță repede la această intenție și se concentră la drum. Nu se deplasa prea repede, dar se grăbea pe cât era în stare. Mergea ca orbetele, întrucât nu vedea la mai mult de doi pași în față. Siluetele trunchiurilor copacilor îi apăreau din ceață dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu m-am înșelat, îl luă ea la rost. Mă predau, ridică Cristian mâinile. Ce am făcut? adăugă el zâmbind. Încă n-ai făcut nimic dar aveai de gând. Aha, își coborî el mâinile, sunt declarat vinovat numai pentru intenții. Lasă gluma! Vrei să pleci pe munte. De unde știi? Mă înșel cumva? N-am spus asta. Avem o înțelegere. Am căzut amândoi de acord aseară că nu te mai duci acolo de unul singur. De unde știi că voi fi singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
entități malefice prin esență și a unor zei, care priveau indiferenți. Unde mai pui că, pe nepusă masă, aceste ființe supreme, în măsura în care chiar existau cu adevărat, se hotărâseră subit să renunțe la contemplație și să intervină direct. Dacă acum, bunele intenții ale Ilenei nu le mai punea la îndoială, în privința paznicului Calistrat nu putea să bage mâna în foc, în el nu avea încredere deplină. Chiar cu gura lui recunoscuse că i-ar fi plăcut să rămână în continuare acolo, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se adresa. Știi ceva? se opri el pe loc, întorcându-se spre bătrân. Ia mai slăbește-mă! M-ai auzit plângându-mă? Nu mă mai dăscăli atâta! No, cătinel, băiete! îl domoli Calistrat zâmbind. N-am nici cea mai mică intenție să te cicălesc. Pur și simplu mă îngrijorează gândul că te-ai putea îmbolnăvi. Am nevoie de tine sănătos și în putere. În rest, n-ai decât să faci ce vrei. Bine, lasă! dădu Cristian a lehamite din mână. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
succesorul. Acolo sus, are loc doar o verificare iar zeii îi dezvăluie o ultimă taină. Ce taină? Mie nu mi s-a revelat nimic de genul acesta. Cu tine a fost altceva. Nu uita că Moș Calistrat nu avea nici o intenție să-și aleagă un succesor. El încerca să-i păcălească pe zei. Ești sigură? Dacă îți amintești, când ai venit tu la Baia de Sus, nu mă înțelegeam deloc cu Moș Calistrat. Motivul era tocmai acesta. Avea o vârstă înaintată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
psihice. Aflat pe patul de moarte și, cunoscând această stare de fapt, puternicul țar îi cere lui Godunov să îl sprijine pe fiul său, întărind această cerere și în fața consiliului aristocraților de la curte. Desigur că, Boris Godunov nu avea nici o intenție să rămână în umbră. El profită de conjunctura ivită devenind adevăratul conducător al Rusiei. Uneltirile se țin lanț, Boris nefiind străin nici de moartea lui Dimitri Ivanovici, fiul mai tânăr al fostului țar Ivan al VI-lea și succesor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cine era victima pe care Godunov hotărâse s-o sacrifice? Poate că Pop avea dreptate, îi trecu prin gând, ar fi trebuit să mai rămână puțin ca să afle mai în detaliu ce are de gând basarabeanul. Renunță repede la această intenție, era mult prea periculos. Odată terminate pregătirile, oamenii lui Mihailovici nu mai aveau mare lucru de făcut. Fără îndoială că s-ar fi împrăștiat pe platou, făcându-și de lucru pe acolo, așteptând să se lase seara. Șansele să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din copilărie. Spun asta fiindcă eu oricum n-aveam o țintă, plecasem de acasă într-o după-amiază cu vaga intenție de a ajunge la Mare. Vineri, când toată lumea fugea din orașul de care o leagă slujbele, mașinile și, după lăsarea serii, fazele lor ne-au urmărit ore în șir. Doar de la un moment dat păream să fi intrat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a nu se rușina unii de alții să-și arate goliciunile feselor și sexelor de băieței și fetițe, se tăvălesc în nisip și băltoace de-a valma cu niște câini. De unde pot să iau autobuzul spre oraș? grăiesc eu cu intenția să mă fac auzit, dar a trebuit să repet de vreo trei ori până să iasă din casă o femeie măruntă, coaptă înainte de vreme, cinșpe-șaișpe ani după trăsăturile feței, dar sânii explodând de sub rochia destul de murdară arată deja femeia. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe care Îl cunoșteam și eu ca fiind un băiat frumușel, atrăgător și de treabă, cunoscându-i și părinții. Victorița chiar se mutase la el și Îmi spusese la telefon În convorbirile noastre rare pe care le aveam, că au intenții de căsătorie. În toamnă așteptam să joc la nunta ei. Mă mutasem de curând Într-o garsonieră, repartizată de la serviciu, când primesc de la ea un telefon: - Știi, am fost „măritată” și m- am „dezmăritat”! Avea o voce la telefon de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
târziu, acasă. Era o prietenie frumoasă, nevinovată: ne sărutam, ne strângeam În brațe. Am continuat legătura noastră În București. În primăvară mi-a spus să mă mut la el, să ne cunoaștem și mai bine, dacă ne potrivim, fiindcă are intenții serioase, să ne căsătorim În toamnă.Totul a decurs bine și ne Înțelegeam de minune. A venit mama lui după câteva luni În vizită. Când am venit de la serviciu, aveam bagajele făcute la ușă. Eram pusă Într-o situație delicată
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
am putut merge la serviciu, nu am avut putere. Colegii m-au căutat la telefon, Îngrijorați; nu știau nimic despre mine. Cu ultimile puteri, a treia zi am ajuns la serviciu și le-am povestit totul, fără opreliști, știau de intenția mea de a mă căsători cu Nelu. Am fost Înconjurată cu dragoste și căldură de toți colegii. Din mijlocul lor a venit spre mine un băiat, coleg de secție care mă plăcea foarte mult dar nu Îndrăznise să mă invite
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
principii de viață pe care le respect, nu le pot trăda. Din partea mea Îți doresc numai bine! - Și tu ești o ființă minunată, ai tot respectul meu! spuse Lucas, sărutându-i mânile. Să nu te gândești că aș fi avut intenții rele! M-am simțit foarte bine În compania ta și mi-a făcut plăcere să petrec clipe frumoase alături de tine. Diana Îi ură călătorie plăcută și se despărți de Lucas, imediat. Nici nu știe cum a ajuns În cameră. Era
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
jefuiască, să te Înșele. Păcat, mare păcat! În loc sa avansăm, regresăm. Îmi plac oamenii frumoși la suflet. Pentru că ei nu știu să urască, să invidieze, să facă rău cuiva. Frumusețea și bunătatea li se oglindesc pe chipurile lor luminoase, cu intenții bune, fără riduri și rictusuri. Ei sunt răbdători, blânzi, calzi, sinceri, tandri, romantici, știu să discearnă, să fie exigenți când trebuie, decenți, onești și buni prieteni. Îmi plac acești oameni pentru că ei sunt alături de tine când Îți este greu, măcar
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
apă beau din obișnuință, whisky, hă, hă, hă! Primarii se uitară unii la altii și se Îndemnară cu privirea. Până la urmă luară câte un pahar cu whisky și băură. Acum, parcă prinseseră un pic de curaj. - Domnule președinte, noi avuseserăm intenția să vă aducem o damigeană cu zaibăr, dar ne-a fost rușine, spuse Stănică. - Hă, hă, hă, stricați orzul pe gâște! Eu nu beau decât whisky și șampanie! Haideți, că am făcut Încălzirea! Să semnăm documentele și apoi ne mutăm
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
moment dat că alerg pe un ponton. Picioarele-mi săreau de parcă urmau să se desfacă de la locul lor, gata, gata să ma lase să cad în apă, podul îngust se balansa cu mine și nu știu de ce nu aveam deloc intenția de a mă opri. În acele momente era mai important pentru mine să fiu departe de lume și de gândurile care mă copleșeau. M-am oprit pe malul celălalt al apei privind un zid de cărămidă unde se afla o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bine. ― Nu știi asta, Damian. ― Poate că nu. Dar am ales să cred asta și știu că e alegerea corectă. În următoarele minute se lăsă o liniște stranie. Damian se uita la urmele lacrimilor mele, cald și tăcut, fără nicio intenție previzibilă de a vorbi. ― Mulțumesc, am spus Într-un sfârșit. Deși situația nu s-a Îmbunătățit, mă simt mai bine. ― Mulțumesc că ai avut Încredere În mine. ― E foarte frumos ceea ce ai făcut. El zâmbi și puse o Întrebare la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-mă pe mine. I-am pasat sticla ușurată. Îi luă mai puțin de o secundă. ― Într-adevăr necesita o forță covârșitoare, zise el În timp ce Îmi turna În pahar. ― Știi, aveam de gând să-ți mulțumesc, dar tocmai m-am răzgândit. ― Intenția e suficientă pentru mine. Am râs, ceea ce, În circumstanțele actuale, era ceva notabil. ― Unde e Maria? am Întrebat. Adi Își dădu rapid ochii peste cap. ― E sus, vorbește la telefon cu nu știu ce tipă de douăzeci și unu de minute. Oh, uite, adăugă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
decât orice altceva. Dar n-a fost lucru ușor, căci Strickland nu era un mare vorbitor. Părea să se exprime cu oarecare greutate, de parcă nu cuvintele ar fi fost mijlocul cu care opera mintea lui; și trebuia să-i ghicesc intențiile sufletești după niște clișee, expresii argotice și frânturi de gesturi nedefinite. Însă cu toate că nu spunea nimic important era totuși ceva în personalitatea lui care-l împiedica să fie plicticos. Poate sinceritatea. Nu părea să-i placă atât de mult Parisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sau hoinărind pe străzi. Petreceam ceasuri îndelungate la Luvru, cea mai prietenoasă dintre toate galeriile de pictură și cea mai potrivită pentru meditație; sau pierdeam vremea pe cheiurile Senei răsfoind cărți vechi pe care n-aveam nici cea mai mică intenție să le cumpăr. Citeam ici-colo câte un pasaj și luam contact cu mulți autori pe care mă mulțumeam să-i cunosc doar așa, superficial și la întâmplare. Seara îmi vizitam prietenii. Treceam des pe la familia Stroeve și uneori împărțeam cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]