45,107 matches
-
de sensibilitate artistică și una de diseminare a artei prin concesiile făcute gustului comun, care conduce la o kitschizare a ei, la ceea ce constituie arta de consum. În remarcabilul său studiu, Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin sesiza noul câmp de forțe în care arta este introdusă în contextul unei evoluții spectaculoase a societății industriale și a mutațiilor care survin în urma confruntării ei cu pierderea unui exclusivism aristocratic. Art Nouveau-ul se află în acest câmp de tensiuni sociale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
imolase figuri tulburătoare, contorsionate spasmodic în prada unei suferințe a cărei expresie este asociată chinurilor infernale sau ale unui marasm fantasmal. În această sculptură care nu ne-a parvenit, tiparul fiind distrus accidental după o expoziție la Milano, se poate sesiza afinitatea de expresie vizionară a sculptorului și poetului pe filiera unei sensibilități simboliste care se îndreaptă către modernismul brâncușian. În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă o fază de tranziție de la decadentism, simbolism în sculptură spre faza ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de bal, dar și cu colțuri pariziene celebre precum în Rue de Montmartre, cu momente nocturne care răspândesc acea fosforescență a atracțiilor inavuabile ale marelui oraș. Conceput ca titlu pentru o întreagă serie de eseuri, baudelairianul pictor al vieții moderne sesizează locurile comune ale modernității transmutată printr-o alchimie specific artistică în mondenitate, făcând din suprafață, din superificial, un subiect de meditație. Pictorii prezentați nu ating această anvergură, dar opera lor constituie un reflex relevant al faptului monden și încărcăturii sale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estetic al unei noi generații. Aparent, spațiul feeriilor este cel mai departe de categoriile negative ale simbolismului la confluență cu decadentismul, dar dacă acceptăm diluarea acestora într-un senzualism tipic secession-ului descoperim curând aceste figuri sub chipul zânelor așa cum sesizăm adesea alunecarea spre un decorativism al picturii care induce o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degaja din el o stare de spirit, printr-o serie de descifrări"9. Același lucru se poate spune și despre pictura simbolistă, care solicită o rafinare a percepției, o instrumentare hermenutică a intuiției, sau chiar o anume capacitate vizionară, care sesizează deschiderile inițiatice și explorează misterul. Ambiguitatea, indiscernabilul, constituie trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sensibilitate literară transcrisă plastic. Rodolphe Rapetti urmărește și derapajele "stilistice" care-i despart de naturalism pe o serie de pictori precum francezul Charles Maurin, elvețianul Félix Vallotton și olandezul Georges de Feure, ilustrativi pentru scenele de viață contemporană. Criticul sesizează la Maurin și Vallotton încercarea de a depăși faza "transcripției" naturaliste prin excesul de observație al unui "realism extrem" așa cum la de Feure înregistrează abaterea prin excedent al unei ornamentici vegetale, cât și prin tematica amorului safic și a descrierii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Consignațiuni din București, "Michel Simonidy, la tentation d'une carrière parisienne" un program iconografic care a împrumutat "elementele sale idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abordării böckliniene a temelor legate de antichitatea greacă cu mitologia aferentă. "Transpoziția böckliniană" își găsește echivalentul nu cu mult mai târziu în pictura lui Gustav Klimt, care merge mai departe cu arheologia estetică, în cultura preclasică, cultura miceniană. Dacă Rapetti sesizează la Böcklin un accent nietzschean "în această căutare a luminii mediteraneene care corespunde întoarcerii în leagănul civilizației"66, în Viena Fin-de-siècle. Politică și Cultură 67, Carl Schorske descifrează în cazul artei lui Gustav Klimt o prospectare similară celei freudiene a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ele iau parte la cadrul familiar al unei sensibilități tipice epocii, delimitându-și doar spațiul de rezonanță. Sunt decelabile aici și reziduurile unui pozitivism vulgarizator, recuperat ca degeneraționism în linia lui Max Nordau, însă fără radicalismul concluziilor acestuia. Ștefan Popescu sesizează nota "pesimistă", întunecată, a acestei picturi și-i opune nota romantic-idealistă cu reflexe tonfiante a tablourilor cu figuri mitologice ale lui Arnold Böcklin, însă opoziția rămâne doar în registrul estetic, fără reflexul clinic al patologiilor estetice. Într-un cadru mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în pictura și grafica engleză ale lui Burne-Jones, George Watts, Walter Crane. "De multe ori tabloul modern are un ton de gobelin: vechiu, șters; figurile parcă sunt într-o ceață, parcă le vedem într-un vis". În cazul lui Burne-Jones, sesizează o deformare a raporturilor fizice, tehnică menită să confere personajelor o anumită finețe și longilinitate, un efect de siluetă care devine o marcă a picturii simboliste. Oricum, nu mai există o dependență de model, acesta este adus în scenă ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
era la curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea și judecățile din pictură"77, moralismul său, cum sesizează Petică, originând în estetic. Afirmațiile elogioase ale lui Petică subliniază popularitatea de care se bucura pictura prerafaeliților la finele secolului: "În pictură, numai școala care a înflorit înainte de Rafael e bună. De aci prerafaelitismul care s-a răspândit atât de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sale, ilustrând episoade de basm, cu personajele specifice chiar și o notă japonizantă, iar pe unul dintre vase, emblematicul personaj de basm românesc, Făt-Frumos, apare scris cu litere chirilice, marcă identitară circumscrisă caligrafic și trecută în registrul decorativist. Ioana Vlasiu sesizează însă o diferență importantă între ideile acestuia privitoare la rolul asumat de artist referitor la proiectarea și execuția obiectului de artă decorativă și cele ale lui William Morris. "William Morris, cu idealul său de inspirație medievală, dorește ca acela care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi trecute în registrul stilistic al Art Nouveau-lui întru edificarea unei arte decorative moderne, păstrând în același timp specificul național. Apcar Baltazar se va distanța de această soluție plecând din același punct, arta populară, originea stilului românesc. Acolo unde Bachelin sesiza două tipuri de artă bizantină în funcție de influența exercitată asupra ei, Baltazar distinge două direcții, "caracteristici", una rustic- națională, alta religios-bizantină, una recuperabilă "prin cusăturile naționale, ouăle de Paști, crestăturile pe lemn din obiectele de industrie casnică", alta prin "decorațiunea monumentelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fost cu adevărat prima inițiativă majoră din Praga în aplicarea unui concept de Neo-baroc la o imagine decorativă, și a anunțat stilul Art Nouveau"168. Se deschidea o astfel de oportunitate și pentru artistul român? În orice caz, Apcar Baltazar sesizează importanța simbolică a unei astfel de cortine, care să inițieze o schimbare de perspectivă în spațiul public cu privire la arta decorativă. Pasajul descriptiv merită redat în întregime: "Pe un fond care simulează o primă draperie, am distribuit în tonuri foarte discrete
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care le circumscrie unei sensibilități simboliste unde religiosul este reinvestit estetic ca mistică difuză. În articolul "Din operile sculptorului Storck", publicat în martie 1908 în Viața Românească, Tzigara-Samurcaș remarca sarcofagul de bronz expus de Storck în rotonda Ateneului Român. Criticul sesiza influențe bizantine în câteva cazuri de monumente funerare concepute pentru familiile boierești. "În primul rând se impun capelele născocite într-un stil particular, cu reminiscențe bizantine de către d. Mincu, precum și acele ale talentatului arhitect Clavel"197. În ceea ce privește statuile celor patru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a picturii bizantine care topește orice relief în hieratismul sever al liniei, scoțând orice obiect sau personaj în afara timpului, a istoriei, într-o dimensiune transcedentală, liturgică. Pictura bizantină este antimimetică, nu urmărește identificări de ordin spațial sau fizic. Art Nouveau-ul sesizează tocmai efectul decorativ al liniei și spiritualizarea ei în pictura bizantină. Paciurea alege să urmărească virtuozitatea acestei linii, reducând rolul unei dimensiuni prin efectul de contiguitate. Ion Frunzetti insistă asupra faptului că această soluție ingenioasă nu constituie rezultatul unui program
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temele mitologice, tablou intitulat Bacanta și Faunul (1877-1878). O descriere elocventă a tabloului o fac doi istorici de artă, George Dragomirescu și Ion Frunzetti, în monografia consacrată pictorului. În abordarea acestei picturi cu subiect mitologic de către cei doi se poate sesiza o notă decadentă prin trimiterea la una din femeile fatale celebre, Messalina, și prin ea la decadența latină. "Ea (pânza) reprezintă o bachantă odihnindu-se după unul din acele tumulturi orgiastice caracteristice serbărilor lui Dionysos, într-un câmp smălțat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Karnabatt consideră exemplar acest panou decorativ pentru introducerea basmului în arta plastică, respectiv în pictură, într-o cheie modernă, simbolistă. În ciuda unui limbaj nefixat conceptual, caracteristic pentru maniera "impresionistă" a criticii de întâmpinare de la finele secolului al XIX-lea, criticul sesizează mutația simbolistă. Basmul ca ficțiune devine la rândul său generator de ficțiune prin sugestie, joc al imaginației în marginea reveriei, a dicteului oniric, toate, forme de translație simbolistă într-o lume chimerică sau feerică, de la caz la caz. O a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
impulsului de vitalitate care-i împinge în față pe copiii-iele. Virgil Vătășianu remarcă și structura compozițională, execuția impecabilă tehnic a desenelor, execuție care plasează simbolismul lui Smigelschi sub semnul acordului dintre "realism" și "subiectul ireal". Spre deosebire de Virgil Vătășianu, Gheorghe Vida sesizează portanța transfigurării malefice a ielelor în cultura populară, înclinând simbolismul lui Smigelschi din aces ciclu către versantul morbid pe care-l reclamă o altă operă sa, Îngerul morții. "Zânele rele sunt ființe-spirite ieșite din apă care înarmate cu puteri magice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sa o dimensiune idealistă care corespunde chemării simboliste, invocă o transcendență, un mister. De asemenea, este sesizabil un interes evident arătat dimensiunii sociale și mai ales lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În monografia dedicată pictorului, Ion Zurescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două figuri ca sintaxă monstruoasă, tipică unei sensibilități simboliste, sesizând și o deformare anatomică a craniului figurii masculine, fapt care vine în sprijinul sugestiei sale intepretative. Din capul înspăimântător combinat cu un corp armonios rezultă o figură hibridă, a cărei natură rămâne enigmatică. Inserându-se într-o binecunoscută tradiție simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care devenea sesizabilă individualizarea radicală a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza figurilor imaginarului la Bachelard și cu arhetipologia jungiană, Mircea Cărtărescu sesiza dualitatea ca pe un clivaj insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian printr-o narcisică resorbție într-o unitate primordială. În acest caz, putem interpreta cele două sculpturi ale lui Filip Marin prin prisma acestei dinamici dualiste de reflex
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fantomă, cu chip de babă. Pictorul este complet consumat, dar dorește să păstrăm acest ultim reflex al procesului dizolvării sale fizice complementar artei sale, sublimat prin aceasta. O pictură precum Zugravul se poate compara cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai lesne pătrunde în orice casă și a nu fi înșirată numai în recile coridoare sau sălile oficiale ale palatelor, într-un cuvânt ea s-a modernizat reînnoind tehnicele și genurile vechi (...)"305. În "Salonurile sculptorilor români" (1919), Francisc Șirato sesiza dimensiunea simbolistă a sculpturii din titlul lucrărilor, realizând o importantă disociere între limbajul plastic și cel literar. "Pictura și sculptura sînt arte, înainte de toate, reprezentative iar nu narative"306. Absența acestei disocieri, pe care criticul o vede ca pe un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
états d'âme, suferința, melancolia, disperarea, meditația, visarea, sau cu termenii Adrianei Șotropa, prin "Importanța acordată sugestiei, Ideii, sentimentelor, rolul activ al spectatorului (...)"312. Într-un alt registru, cel al disocierii de această dată dintre sculptură și pictură, S. Maur sesiza deopotrivă la Teodor Burcă și Horia Boambă, cu ocazia expoziției ținute în salonul Sindicatului Artelor Frumoase, raportul strâns al sculpturii simboliste cu pictura, precizând că Boambă, "unul dintre puținii noștri sculptori talentați, dizolvă linia și forma care ar trebui să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]