44,871 matches
-
Mintea lui o ia razna. Râseră cu toții. Nopțile ultimei ierni Era iarnă; întunericul se lăsa repede, dintr-un cer mohorât, deasupra acoperișurilor orașului cuprins de neliniște. Împăratului i se părea că toți ochii Romei erau ațintiți asupra ferestrelor și galeriilor îndrăgitei sale domus, devenită acum cu neputință de suportat, și spionau luminile, întrebându-se ce se întâmplă acolo. Clivus Palatinus devenise un punct de referință și ținta urii multora. Întunericul durează prea mult iarna, murmura Helikon, tânjind după cerul Aegyptus-ului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Agrippina, cei doi frați, Nero și Drusus. Apoi zeița Pietas, simbolul iubirii de familie și de patrie; apoi, pe o mică monedă din bronz, femeile din familia sa: pe față, mama, șezând, cu capul acoperit; pe dos, cele trei surori: îndrăgita Drusilla în mijloc, iar profilurile celorlalte două de o parte și de alta, în chip de cortine. Monede cu părinții săi împreună și altele, cu cei doi frați uciși, sunt amintite de Dessau. Cohen enumeră nu mai puțin de paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iar azi îmi faci doar zile negre. Confesiune Sunt soțul fericit, la o adică, Am fost deștept, de tânăr să mă-nsor, Și, iată, îmi mărit a treia fiică... De-aș mărita-o și pe mama lor! Matrimoniale Citind ziarul îndrăgit, Oftează doamna ca-n povești: Ce necrolog desăvârșit!... Cu-așa bărbat să tot trăiești! Tanda și Manda Vine lumea să-i asculte Ce-și urează la pahare. Soțul zice: La mai multe! Soața zice: La mai tare! Încornorat fidel Lovit
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
schiat, și o porneau,în forță, cu chiote de veselie, spre joasele margini ale pârtiei. Revenind, după un scurt popas, repetau coborârea. După a doua reurcare - popasul necesar, scurta relaxare, pregătirea pentru obișnuitul concert; apoi, concertul mult așteptat, de către iubitorii îndrăgitei VIOLE, al cărui zvon se răspândea, peste munți, ca un imn eroic, închinat naturii, vieții, oamenilor de pe aici și de pe aiurea. Concertul dura cam două ore. Apoi - la masă. Echilibrat - și timpul afectat acesteia; echilibrate - și cantitățile de hrană, cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
omorâm, ne putem întoarce la normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona, nu-i place ideea dumneavoastră de normalitate. Instituția în flăcări este Hambarul cu cărți. Helen și Stridie au dispărut din spatele lui. — Știți de ce ne dorim într-o poveste polițistă ca detectivul să învingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ea, de mama, care prin tot ce face pare o zână bună, zâna din basmele pe care mi le citea odinioară, iar eu adormeam, visându-mă deja pe tărâmuri ce basmele prevesteau. Mama este ființa cea mai iubită, cea mai îndrăgită. Nu cred că voi putea să îi mulțumesc îndeajuns pentru grija purtată. Te iubesc - e prea puțin pentru o mamă, pentru purtarea de grijă, dragostea și sacrificiile ei. Ție îți datorez totul, scumpă mamă: faptul că exist, că sunt ceea ce
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
emoție, cum se arăta și cel pe care Îl trăia la vederea parabolicelor care Împodobeau destule case din oraș, și chiar din cartierul lor, mai puțin avut, mai proletar, dacă se lăsa deoparte vila doamnei Ster, dar tocmai de aceea Îndrăgit. Ar fi putut să-și facă oriunde casă În oraș. El Însă a preferat să rămână În „Bosnia”, În casa Martei, lăsată moștenire de domnul Andrei Morar, spre mirarea tovarășilor de la Municipiu care nu mai trăiau demult În umbra Îndemnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
precauție și cu respirația oprită. Se abținea cu mare greutate să nu Își preseze directorii să stabilească date și să ia hotărâri, pentru ca aceasta să nu aibă efectul, oricât de ilogic, de a-i Întoarce Împotriva proiectelor sale atât de Îndrăgite. Mai mult ca niciodată, spera În recompensele financiare care aveau să vină din aceste surse, căci veniturile pe care i le aducea scrisul scăzuseră până la un nivel alarmant. În anul acesta, publicase până acum o singură carte, Vârsta de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sufăr pentru că nu sunt pictor. Iar înainte de zori cântă cocoșul. Dimineața, între zori și acea parte a ei mai binevoitoare și mai plină de viață, bat clopotele iar și iar, de la mai multe biserici din zonă. Apoi se aude plăcutul, îndrăgitul zgomot uniform al autoturismelor, claxoanelor, vieții orașului de zi. Noaptea e o plăcere să visezi luminile mașinilor, care nu încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să zicem, se urca două soprane în același tramvai, respectivul mijloc fix era casat, nu-l mai urneai. Creștea peste tot, peste el, de-o palmă, fierul vechi... ...Doi ani a zăcut meșterul Calistrat anturat cu cele mai vestite și îndrăgite cântărețe ale Operei. Dar își pocnea degetele... Și astea (care are în gâtlej cîte-un megafon) urla de sus, de la etajul zece, peste opt străzi, la responsabilul de la Alimentara... care înțepenea și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cămin. În habitaturile următorilor patru, ale căror adrese le-am caligrafiat firesc, cu exactitate științifică, într-un carnețel, mi-am desfoliat, pe rând, secvența de tablouri, bruma de argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drumul la apă caldă la oameni, Dorule! Nu i-am mai ascultat... Mi-am vârât picioarele în instrucțiunile lor. Și de două zile, nu numai jumatea aia reglementată, pe care-o poruncesc ei. Furnizez la agent termic în prostie! glăsui îndrăgitul Varodin, instalator la punctul termic al cartierului, bărbat de nădejde, bine legat, castaniu, tăcut, cu trăsături armonioase. Niciodată nu mai rostise în public atâta amar de cuvinte. Acum se trezise, dîndu-și drumul la fălci, mai dihai pentru a risipi stinghereala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el răbdător, o lua de la capăt. Acum numărătoarea era doar o scuză. Scopul său adevărat era continua reînnoire a prieteniei cu fiecare piatră. Le da binețe ca unor vechi prieteni și se bucura când întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo vreo alta rotunjită și plăcută. Unora le dădea nume. Altele erau scena marilor aventuri din visele lui. Strada era microcosmosul lui și acolo își găsea el toate plăcerile și suferințele. Mic și pricăjit, era o parte a drumului, întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i virginală de la scopu-i o abate. Nu, nu! Ca din întîmplare, ca dincolo rătăcită, "Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță". Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare gardul și timidă lin pășește îndrăgită... Rămâneți cu bine toate a copilăriei soațe, Căci instincte tăinuite au învins în ea fecioara. "Ce-am să pierd? - gândește dânsa - tot îmi spun de o comoară "De păzit grea, ce odată trebue s-o pierzi în viață". {EminescuOpIV 226
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ionel cum Îl alinta bunica Ileana, mezinul familiei lui Ghirghi a dascălu’, un flăcăiaș de vreo ani, frumos și harnic pe care Va Îl diviniza pentru că știa să facă „minuni”, cânta frumos din gură și imita excelent „clanetul”, cel mai Îndrăgit instrument muzical din „bantă” sau „bandă” (așa cum spunea bunica Ileana ori de câte ori una din vestitele formații de fanfară din Valea Mare era „Împăcată” să cânte În sat) I-auzi, vine banta!). Și totuși, În zilele acele de mare supărare, Va observă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
O s-o luăm de unde am rămas și aș vrea să ții minte, doamnă Jahed, că orice îți amintești poate fi important și ne poate da o soluție. Între timp, veneau știri îngrijorătoare de peste tot: pe Marzieh Vafamehr, o actriță foarte îndrăgită, tocmai o biciuiseră de optzeci de ori pentru rolul din „Teheranul meu, de vânzare“, o producție persano-australiană, vehement criticată în cercurile conservatoare. Filmul fusese interzis în Iran, dar în campus studenții îl proiectau peste tot, iar copiile circulau repede, din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
umoristul englez În portretul ce se află la Începutul operelor sale. Iată impresia pe care mi-a făcut-o la prima Întrevedere Înfățișarea viitorului autor al Florilor răului. În Noi camee pariziene de Théodore de Banville, unul dintre cei mai Îndrăgiți și mai statornici prieteni ai poetului, a cărui pierdere o deplângem, găsim portretul de tinerețe al poetului, scris, ca să spunem așa, avant la lettre. Să-mi fie Îngăduit să transcriu aceste rânduri În proză, egale ca perfecțiune cu cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
surorii tale. Însă atunci, eu nu-mi voi mai aminti. Tremuram amândoi, el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada lui de glorie, eram într-un fel proprietatea lui, la fel de îndrăgit, disprețuit și detestat cum fusese pentru mine vechea-mi manta albă cârpită în ziua în care dăduse norocul peste mine. De aceea am decis că era timpul s-o iau din loc, îndepărtându-mă de omul ăsta, deoarece n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o splendidă pregătire pentru capacitatea mea de a Îndura pierderile de mai târziu. Simbolurile și Însemnele ei speciale mi-au devenit la fel de dragi și de sfinte precum erau pentru ea. Printre acestea era Încăperea care fusese rezervată În trecut pasiunii Îndrăgite de mama, un laborator de chimie; mai era teiul care marca locul de pe marginea drumului ce urca spre satul Griazno (accentul pe ultima silabă), pe panta cea mai abruptă unde preferai să „iei bicicleta de coarne“ (bïka za roga), după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți să identifice stafia, În ideea că o referire concretă ar fi putut introduce prezența Răului În acea expresie vagă și fermecătoare care desemna o plimbare pitorească Într-un loc Îndrăgit, la țară. Mi se pare și acum ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat niciodată, din câte mi-aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ultimul timp tata fusese antrenat de Thernant, un maître d’armes și mai bun decât Loustalot. Ce armă va alege adversarul lui, mă tot Întrebam - sabia sau glontele? Sau alegerea fusese deja făcută? Am Încercat să transfer cu grijă imaginea Îndrăgită, familiară, extrem de vie a tatei la scrimă, minus masca și costumul vătuit, pe terenul de duelare, În vreun hambar sau vreo școală de călărie. I-am vizualizat pe el și pe adversarul lui, amândoi cu piepturile goale, cu pantaloni negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Petersburg-ului. „De ce eram atât de bucuroși când ploua?“ a Întrebat ea Într-una din ultimele ei scrisori, Întorcându-se parcă la izvorul pur al retoricii. „Boje moi“ (mon Dieu - mai degrabă decât Dumnezeule) unde a dispărut această Îndepărtată, luminoasă, strălucitoare, Îndrăgită: Vsio eto daliokoe, svetloe, miloe? (În rusă nu este nevoie de subiect aici, pentru că toate sunt adjective neutre care joacă rolul unor substantive abstracte, pe o scenă goală, Într-o lumină discretă.) Tamara, Rusia, păduri sălbatice avansate la demnitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai mult idealism social și la mai puțin snobism intelectual, decât termenul de „intelectuali“, așa cum este el folosit În America) nu aveau nici timp și nici motive să-și facă legături În afara cercului lor. Astăzi, Într-o lume nouă și Îndrăgită, În care am Învățat să mă simt ca acasă, cu aceeași ușurință cu care am Încetat să pun bara la cifra 7, extrovertiții și cosmopoliții În fața cărora se Întâmplă să menționez aceste chestiuni din trecut, Își Închipuie că glumesc sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete, Ce te trage, plin de jale Colo-n rariștea din vale. Și un glas aude, pare, Ce-o chema în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împăratul - binele ce mi L-ai făcut mie, nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricât de scumpă mi-ar fi, și cu toate astea vin să-ți cer și mai mult. - Ce împărate? - Vezi tu lebăda ceea îndrăgită de unde? - tânăr fiind, aș trebui să fiu îndrăgit de viață, și cu toate astea de câte ori am vrut să-mi fac samă. Iubesc o fată frumoasă, cu ochii gânditori, dulce ca visele mării - fata Genarului, om mândru și sălbatic ce își
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]