51,037 matches
-
am reîntâlnit mi-am exprimat uimirea că-l găsesc acolo. Avea o slujbă foarte modestă și înfățișarea lui îți spunea că e tare strâmtorat. Mi-a relatat povestea lui. Când a pornit în vacanța aceea pe Mediterana avea firește toate intențiile de a reveni la Londra și la postul în care fusese numit la spitalul Sf. Toma. Într-o dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stând de vorbă cu băștinașii. Era un om drăguț și liniștit. Și în fiecare seară după cină se ducea în camera Atei. Am văzut însă că tânjește să plece în zona tufișurilor, și la sfârșitul lunii l-am întrebat ce intenții are. Mi-a spus că dacă Ata e dispusă să vină cu el, e gata s-o ia. Așa că le-am dat un ospăț de nuntă. L-am pregătit cu mâinile mele. Le-am făcut o supă de mazăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
această sumă fusese suficientă pentru a-i oferi văduvei Strickland un confort modest. Când m-a poftit în salon am constatat că dna Strickland are un musafir și, după ce am descoperit cine e, am ghicit că nu fără o anumită intenție mă invitase exact la ora aceea. Vizitatorul era un american, dl Van Busche Taylor, iar dna Strickland îmi oferi amănunte cerându-i scuze cu un zâmbet fermecător: — Știți, noi englezii suntem înspăimântători de ignoranți. Trebuie să mă iertați dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plecase. ― Mergi în oraș? mă întrebă, dând cu ochii de mine. Ce era să spun? ― Merg! Am coborât împreună. Na! Asta-mi lipsea, gândeam înciudat. Iată-mă silit să-l duc până la poartă. Acolo i-am pus o întrebare cu intenția de a mă cotorosi de el: ― Încotro o iei? ― Mă duc la Colțea. Dar tu? ― Eu fac lectură la Șosea (adică în direcția opusă). ― La revedere. Ne-am despărțit. După ce s-a depărtat puțin m-am întors aproape fugind. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dar Mihaela, fricoasă, mă opri: ― Nu te mișca, Dor, că zboară pe fereastră. Am rămas locului, statuie. Ea a fărâmițat din nou miez de pâine și cu mișcări moi l-a așternut pe marginea mesei. Cinteza tot n-a sesizat intenția gazdei și a zburat iarăși oprindu-se de astă-dată pe pervazul ferestrei. ― Vai, pleacă... ne părăsește, strigă Mihaela, cu sufletul la gură. Trebuia să închidem geamul. Dar cinteza nu se gândea să, fugă, ci, spre marea noastră mirare, ateriză de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i tulburasem bunătate de somn, dădu drumul glasului: ― Mansardiștii noștri sânt plecați toți în păr. Numai eu am rămas să mă prăjesc aici toată vara. ― Dar, încolo, ce noutăți? Am văzut că aveți un chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică (era vorba de Mihaela), nu-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură. I-am mai pus câteva întrebări
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Alexa surâse mușcător, ca adineauri (un surâs care îmi provoca durere fizică). ― Mi se pare ciudat că nu ți-a răspuns la scrisori, dar ți-a jertfit totul. Care lucru cântărește mai mult? Eu nu vreau discuție multă. Nu cunosc intențiile dumitale de viitor. Poate visezi o partidă bogată, poate urmărești o situație. N-ai însă dreptul să zdrobești o viață pentru aceste ambiții. ― Mă rog, cum vedeți ieșirea din impas? ― Nu-i decât o singură soluție: să te căsătorești cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai ascultam. Dezlănțuit, cu zăgazurile rupte, lacrimile îmi curgeau potop pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și m-a împiedicat la timp, baricadând ușa cu spatele. ― Nu se poate! Ești nebun? Cum ai să pleci în halul ăsta? ― Lasă-mă să trec! Ce-ți pasă? O clipă nu mai rămân aici. Voiam s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aveam nevoie de cineva oare să pătrundă în intimitatea ei pentru a-mi da în vileag însăși stările sufletești prin care trecea. Alexa era foarte indicată pentru aceste investigații, dar nu puteam s-o descos mereu fără să-mi bănuiască intențiile și pe urmă n-o aveam oricând la îndemină. După îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o soluție mai acceptabilă care părea că rezolvă problema: să mă pun în legătură cu slujnica. Șoferul meu, un oltean isteț, făcu ce făcu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
O gravă eroare am comis părăsind fără motiv pe Mihaela; altă eroare, tot atât de gravă, a fost divorțul, fără să știu sigur dacă m-a înșelat sau nu. Acum știam sigur că nu mă înșelase cu omul acela, ci avusese doar intenția s-o facă. Așa fiind, era probabil să fie pedepsită pentru un gând nepus în mișcare, pentru o faptă încă nefăptuită? Dacă da, care om dintre noi oamenii n-a gândit să înșele, să fure ori să ucidă pe semenul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deja existau, ar fi fost păcat să le arunce. Cu unele mici modificări, una dintre ele ar putea fi de folos. Autorul a fost nevoit să schimbe bancnotele în monede mici de metal și așa portretul meu a ajuns, contrar intențiilor autorului, în tovărășia icoanelor. Caricatura mea a fost prinsă cu pioneze pe ușa bisericii, alături de anunțurile matrimoniale și ale familiilor de mai multe ori binecuvântate. Mai întâi eu bulversam sufletele vizitatorilor și doar apoi pășeau ei în fața Domnului, ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oră de muzică? am întrebat eu și, în chip de răspuns, Adél aproape că m-a pălmuit. Dar până la urmă n-a mai făcut-o. Nimeni nu se poate schimba într-atât. Gestul i-a înlemnit, mâna și-a schimbat intenția și m-a strâns la pieptul ei. Ne era teamă. Eram puțini. Afară se însera, iar Mulțimea a devenit tot mai compactă. Unii vorbeau la megafon, dar nu-i cunoșteam. Apoi a vorbit profesorul Angelo. — Eu am îmbătrânit, voi pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că nu discut. Liniște. Deasupra lacului, un nor. Peste noi, umbra lui. Știu cu ochii închiși că e toamnă. — Iar sacramentul eutanasiei nu înseamnă decât că - îmi spune el - nu vrem să vegetăm cu forța într-un trup cu alte intenții. Adică nu încuiem ușa cu cheia, ci îl lăsăm pe medic să intre, iar noi ieșim din cameră. Dar nu-ți face griji, mai nou n-am nici un chef să mă culc în patul de moarte. Prefer să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
că acesta nu-i om, este fiară. Adela se înclină la urechea Veronei să-i zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă înspre ele, cu puterile sleite. Verona nu-l scăpa din priviri și când i-a observat intenția, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnalul și în picior. Când Zedon a înclinat ușor capul pentru a-și privi piciorul în care Verona îi înfipse pumnalul, Adela l-a lovit cu paloșul peste gât și lama foarte ascuțită
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de înecăciune crescândă. Ochii i se bulbucară, o sudoare rece îi acoperi numaidecât tot trupul, iar lacrimile începură a i se prelinge șiroaie pe obrajii descărnați, țepoși și palizi. Nu putea să-și ducă planul până la capăt, era limpede asta. Intențiile sale se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la adresa indicată de proprietar. Intrând în hambar, am simțit îndată mirosul puternic și grosolan, ce vădea limpede și solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai abile, scapă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o astfel de impietate, ce o dovedea îndârjit tânărul în legătură cu speranțele ei. Ei bine, aceste speranțe, odată dezarmonizate de cele ale lui Osvald, acum deveniseră doar o umbră diformă în amintirea unei inimi de mamă rănite. O inimă arsă cu intenție de văpaia împotrivirii cuiva poate rezista ea, oare, îndelungă vreme, dovedind doar bravură și indiferență neclintite? Niciodată! Să-ți plăsmuiești fiul direct în seraiul oamenilor de vază ai lumii întregi, ca apoi să-l vezi dintr-odată cum se îndreaptă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
el. Tot astfel, se întâmplă și cu Adriana. Ea o simți pe Luiza și întoarse brusc privirea înspre ea, rămânând pe loc, câteva clipe, încremenită cu totul în poziția ei. Ea înțelese numaidecât că Luiza își dăduse deja seama de intenția ei sinucigașă și, lăsând neașteptat totul baltă, biruită de situație, își plecă capul în piept, își acoperi fața cu mâinile și începu să suspine adânc. Se purta de parcă ar fi trădat un mare secret, unul neprețuit și intim, pe care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la momentul respectiv, nici nu-și putea închipui cam cât de nepotrivit a ales dânsul să procedeze și cam cât de greșit și-a făcut calculele, dorind puternic, cu tot dinadinsul, săși țină lăcătuite în suflet toate acele gânduri și intenții bolnăvicioase și păcătoase, ce-l tot bântuiau neîncetat. Lucru care are să se vadă foarte bine, de altfel, în urmarea povestirii. În popor, preacinstitele guri înțelepte zic că este necesar să consumi un întreg sac cu sare, ca să poți să spui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
punând totul în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă până afară! Nu mă duc decât să răsuflu un dram și să-mi răcoresc și eu pieptul! Nu mă aștepta! Și plecă grăbit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere. Acesta fu cel care intră primul în vorbă cu Șerban. După ce băiatul își făcu toate intențiile cunoscute, cei trei bărbați schimbară, cu glas scăzut, câteva vorbe scurte între ei. În timp cât făcură asta, ei se adresară unii celorlalți cu apelativul „frate”, lucru din care tânărul deduse numaidecât că cei cu care avea de-a face
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
program "timp pentru cumpărături". Sfânta Sofia? Moscheea albastră? Desigur, desigur. Dar se poate să nu mergem și la bazar? Trebuie neapărat să "vizităm" și bazarul. Bineînțeles, interesul nu e de natură strict exotică. La mijloc, mai sunt și niște banale intenții comerciale. Ne aflăm în vechiul Constantinopol, unde se îngînă Europa și Asia, unde moscheile au temelii de biserici creștine și s-ar cuveni, poate, să nu ne dea pace niscaiva melancolii legate de Bizanț ori să ne gândim numai la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi acolo. La etaj sunt cabine și în cală s-ar afla arme pentru Geddafi. Ne strângem greu, ca de obicei, deși avem puțin timp la dispoziție. Ni s-a cerut să ne reîmbarcăm la ora 11,30, deoarece există intenția de a pleca la 12. E soare, frumos. Trecem prin mai multe localități al căror nume nu-l rețin. Multe plantații de măslini. Pe alocuri, se văd și culegători. La Pergam, urcăm pe o Acropole mai înaltă decât cea ateniană
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se șterse de pe ecran. Gosseyn ordonă roboperatorului să treacă toate apelurile stelare viitoare la Institutul de semantică al celui mai apropiat oraș și debranșă. Era cât se poate de satisfăcut. Pusese în mișcare un alt dispozitiv și, deși nu avea intenția să aștepte, tot era ceva. Și acum, Janasen - chiar dacă aceasta însemna o întoarcere pe Pământ... 3 Non-axiome Pentru a fi întreg la minte și adaptat, este necesar ca un individ să-și dea seama că nu poate cunoaște tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu avu posibilitatea. Corpul lui Ashargin păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea groazei. Impactul avionului la aterizare îl scutură, aducându-l într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]