46,314 matches
-
Luceafărul" (1959). Debut editorial cu vol. "Ỉntâmplări din viață și sport", în 1958 (în colaborare). Volumul de reportaje "Cal bătrân cu chinga roșie" (1974) reprezintă o parabolă strecurată prin cenzura vremii: calul bătrân este poporul român și chinga roșie, sistemul comunist. În 2003, se întoarce în țară, stabilindu-se în localitatea Făget, jud. Timiș, alături de soția sa, unde își (re)editează câteva romane. Moare în iunie 2006, după o lungă suferință fizică și morală, detectabilă în cele mai importante romane ale
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
morală, detectabilă în cele mai importante romane ale sale. Romanul parabolă "Ademenirea", scris în 1956-1968, este predat editurilor în 1968. Cartea este un aspru rechizitoriu al anilor tulburi de după cel de-al doilea război mondial, caracterizați de excesele noii puteri comuniste și de tendințele revizioniste maghiare. Greva „șepcilor roșii” din Cluj, condusă de părintele Arcadie (Bartolomeu Anania), ocupă un loc important în economia romanului. Personajul amnezic Iozom, internat într-un ospiciu, ca urmare a diferitelor terapii impuse de medici, încearcă să
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
pantoful în mână. Nikita Hrușciov scria în memoriile sale despre un alt incident similar. El povestea că ținea un discurs în termeni duri împotriva regimului lui Franco. Un reprezentant al Spaniei a răspuns de la tribună, iar după discurs, delegații țărilor comuniste au protestat zgomotos. Hrușciov scrie: „amintindu-mi de relatări pe care le citisem despre ședințele Dumei de Stat din Rusia, m-am hotărât să pun mai multă presiune. Mi-am descălțat pantoful și am lovit cu el în masă pentru ca
Lovirea cu pantoful în masă de către Hrușciov () [Corola-website/Science/323816_a_325145]
-
27 noiembrie 1983, București) a fost un preot, deținut politic, cleric romano-catolic și Ordinarius Substitutus al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București (1959- 27 noiembrie 1983) Monsenior care a condus și Dieceza de Iași cât și Arhidieceza de București îndeplinind în fața autorităților comuniste funcția de conducător al Arhiepiscopiei de București. Monseniorul a condus din această demnitate Episcopia Romano-Catolică de București până la alegerea arhiepiscopului Ioan Robu și, chiar dacă din punct de vedere canonic, episcopul Petru Pleșca deținea o funcție mai mare, potrivit normelor canonice
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
Monseniorul a condus din această demnitate Episcopia Romano-Catolică de București până la alegerea arhiepiscopului Ioan Robu și, chiar dacă din punct de vedere canonic, episcopul Petru Pleșca deținea o funcție mai mare, potrivit normelor canonice, preotul Francisc Augustin fiind agreat de regimul comunist își subordona Dieceza de Iași acum desfiițată de regimul comunist, prin comasarea acesteia cu Arhidieceza de București. Astfel s-a ajuns la situația fără precedent în care un episcop să fie subordonat unui simplu preot, printr-un document al Marii
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
până la alegerea arhiepiscopului Ioan Robu și, chiar dacă din punct de vedere canonic, episcopul Petru Pleșca deținea o funcție mai mare, potrivit normelor canonice, preotul Francisc Augustin fiind agreat de regimul comunist își subordona Dieceza de Iași acum desfiițată de regimul comunist, prin comasarea acesteia cu Arhidieceza de București. Astfel s-a ajuns la situația fără precedent în care un episcop să fie subordonat unui simplu preot, printr-un document al Marii Adunări Naționale, care prevedea că toate diecezele catolice care nu
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
într-o comună rurală, reușind spre finele anilor 60 să plece definitiv din România. Deținut între anii 1951 și 1955, Augustin a preluat, ca vicar, în 1961-după moartea lui Jovanelli (excomunicat în 1952)-, conducerea Arhidiecezei de București. Agreat de autoritățile comuniste,Augustin a devenit deputat în 1965, participând apoi activ și la campaniile de propagandă înițiate de regim."" După moartea Preasfințitului episcop Petru Pleșca, ordinarius substitutus, care s-a întâmplat la 19 martie 1977, Sfântul Scaun a inițiat un proces de
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
nu avea la acea dată un episcop, ci un Monsenior cu titulatura de vicar general, care obișnuia să se intituleze și să fie recunoscut drept conducătorul Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București." Până la arestarea sa și învinuirea în cadrul unui proces penal, autoritățile comuniste au format o rețea informativă în care era amintit și numele preotului Francisc Augustin. Această rețea urmărea decapitarea Bisericii catolice din România, precum și arestarea unui număr de preoți care se împotriveau regimului comunist prin diverse mijloace ca de exemplu: predici
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
și învinuirea în cadrul unui proces penal, autoritățile comuniste au format o rețea informativă în care era amintit și numele preotului Francisc Augustin. Această rețea urmărea decapitarea Bisericii catolice din România, precum și arestarea unui număr de preoți care se împotriveau regimului comunist prin diverse mijloace ca de exemplu: predici critice la adresa regimului comunist, întreținerea de relații cu Sfântul Scaun după denunțarea unilaterală a Concordatului de către statul comunist, impresii despre starea lucrurilor din țară, starea de spirit în general și despre situația alimentară
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
rețea informativă în care era amintit și numele preotului Francisc Augustin. Această rețea urmărea decapitarea Bisericii catolice din România, precum și arestarea unui număr de preoți care se împotriveau regimului comunist prin diverse mijloace ca de exemplu: predici critice la adresa regimului comunist, întreținerea de relații cu Sfântul Scaun după denunțarea unilaterală a Concordatului de către statul comunist, impresii despre starea lucrurilor din țară, starea de spirit în general și despre situația alimentară. După ce a fost constituit dosarul informativ, s-a decis ca Monseniorul
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
decapitarea Bisericii catolice din România, precum și arestarea unui număr de preoți care se împotriveau regimului comunist prin diverse mijloace ca de exemplu: predici critice la adresa regimului comunist, întreținerea de relații cu Sfântul Scaun după denunțarea unilaterală a Concordatului de către statul comunist, impresii despre starea lucrurilor din țară, starea de spirit în general și despre situația alimentară. După ce a fost constituit dosarul informativ, s-a decis ca Monseniorul Vladimir Ghika, preotul Hieronymus Menges, preotul Francisc Augustin, preotul Gunciu Iosif, preotul Haider Xaveriu
Francisc Augustin () [Corola-website/Science/323872_a_325201]
-
care a fost amplasat în anul 1828 într-o nișă a zidului de incintă a Cetății Sibiului, la mijlocul promenadei ce se întindea de la fostul Bastion al Cisnădiei la Turnul Gros, pe Bulevardul Corneliu Coposu (fostul Bulevard 23 August în perioada comunistă). Monumentul a fost vandalizat în timpul Revoluției din decembrie 1989 și înlocuit cu o replică din piatră, amplasată pe soclu în 2006. Francisc I al Austriei a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman (1792-1806), rege al Ungariei și al Boemiei (1792-1835
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
o memorie deosebită și mare capacitate de muncă"”; iar colegii mai noi nu disputau această supremație, fie și din teama de a fi înlocuiți. Toți componenții poolului cereau expres intervenția statului, care nu a sosit. În 1982, după uciderea deputatului comunist Pio La Torre, ministrul de interne Virginio Rognoni l-a trimis la Palermo ca prefect pe generalul de Carabinieri Carlo Alberto Dalla Chiesa, care chiar împotriva mafiei din Sicilia își începuse cariera oficială. Când și acesta a fost ucis, după
Paolo Borsellino () [Corola-website/Science/322978_a_324307]
-
Rezistența anticomunistă românească este o mișcare populară de luptă împotriva dictaturii Partidului comunist român (6 martie 1945-22 decembrie 1989). A fost activă începând cu anul 1945 și a durat timp de mai mult de treizeci de ani, unele grupuri de luptători izolați subzistând efectiv până la mijlocul anilor ’70. În România, opoziția armată a
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
și a durat timp de mai mult de treizeci de ani, unele grupuri de luptători izolați subzistând efectiv până la mijlocul anilor ’70. În România, opoziția armată a fost prima și una dintre cele mai organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile unei asemenea mișcări au fost aduse la cunoștința publicului. Dacă românii cunoșteau deja existența bandelor armate, acest lucru era posibil numai via propaganda comunistă care le evoca în mod regulat
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
organizate forme de rezistență împotriva regimului comunist. Abia după căderea lui Nicolae Ceaușescu, în decembrie 1989, detaliile unei asemenea mișcări au fost aduse la cunoștința publicului. Dacă românii cunoșteau deja existența bandelor armate, acest lucru era posibil numai via propaganda comunistă care le evoca în mod regulat, faptele fiind deformate, puterea arătându-i pe luptătorii anticomuniști drept niște vulgari tâlhari la drumul mare, în solda puterilor imperialiste externe. Dispersați, dar numeroși, acești oameni constituiți în mici grupuri înarmate se auto-denumeau uneori
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
de interne în guvernul Constantin Sănătescu, este arestat și acuzat că ar fi reunit sub comanda sa mai multe grupuri subversive. În realitate, „Mișcarea Națională de Rezistență” pe care o coordona nu reprezenta decât o slabă amenințare la adresa înființării regimului comunist. Alegerile generale din România anului 1946, masiv viciate de fraude și de intimidări, într-o țară ocupată integral de trupele sovietice, au favorizat fuziunea forțelor anticomuniste. S-a constituit o structură reunind generali, ofițeri superiori și oameni politici pentru a
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
coordona sub un singur comandament grupurile armate. Structura centrală de coordonare în România raporta unui Consiliu Național Român instalat la Paris. Acesta din urmă informa, la rândul său, guvernele occidentale. Proiectul a fost în cele din urmă descoperit de către autoritățile comuniste, care au procedat la arestări masive în primăvara anului 1948. Autoritățile au reușit astfel să arunce o plasă peste mai mult de 80% dintre persoanele implicate în mișcare. Prin urmare, rezistența națională coordonată a fost decapitată. La începutul toamnei anului
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
pe români să se adapteze prin metode ce includ supunerea totală. Acest cadru inflexibil a produs, evident, o respingere a regimului și un refuz din partea multor cetățeni de a participa la distrugerea societății existente. Poziția constituțională de jure a Partidului comunist român ca "partid unic și organ conducător al statului" interzice de facto constituirea de asociații, sindicate sau alte structuri sociale independente de putere și impune o autoritate totală a partidului comunist, mergând de la vârf (Comitetul Central) și până la bază. La
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
distrugerea societății existente. Poziția constituțională de jure a Partidului comunist român ca "partid unic și organ conducător al statului" interzice de facto constituirea de asociații, sindicate sau alte structuri sociale independente de putere și impune o autoritate totală a partidului comunist, mergând de la vârf (Comitetul Central) și până la bază. La acest tablou sumbru trebuie să adăugăm prezența masivă în societate a organelor de securitate ale poliției politice, activă prin cenzură, dar și implementarea unei politici de supraveghere cu spectru larg, fără
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
în munți la sfârșitul lui 1948 și începutul lui 1949. În acest sens, responsabilul Consulatului Britanic la Cluj scrie la 1 mai 1949, referitor la subiectul situației partizanilor conduși de Generalul Corneliu Dragalina: Este elementul esențial al revoltei împotriva puterii comuniste. În 1945, România era o țară 80% rurală, prin urmare, desființarea proprietății private a fost un șoc pentru lumea de la sate. Respinsă de aceasta, colectivizarea a fost considerată drept un furt cu violență și a fost puternic combătută de țăranii
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
Rezistența țăranilor la colectivizarea forțată și brutală este un fenomen puțin cunoscut atât în Europa de Vest cât și în Europa Centrală. Într-o țară cunoscută pentru agresivitatea poliției politice, Securitatea mult temută, dar și pentru pasivitatea sau indiferența poporului în fața dominației comuniste, intensitatea opoziției țăranilor față de regimul stalinist este o realitate ieșită din comun. În 1937, rezultatele au arătat că peste 15,58% din voturi erau pentru Partidul « legionar » "Partidul Totul pentru Țară", echivalentul a 478 000 votes. În 1938, mișcarea legionară
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
la nivelul conducerii (o parte a fost întemnițată, la fel ca prelații care au protestat), precum și a unei monitorizări vaste a clerului. Niciun preot sau călugăr nu putea accede pe o înaltă poziție în ierarhia ecleziastică fără aprobarea poliției politice comuniste. Este interesant de citat o frază populară în epocă: « Dacă vrei să denunți pe cineva fără să te demaști ca informator, du-te la « spovedanie ». În contrapartidă, Bisericile catolice, indiferent că erau de rit latin sau de rit grec, precum și
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
uciși, iar proprietățile confiscate. O parte dintre acestea din urmă au fost atribuite Bisericii Ortodoxe. Astfel, la sfârșitul lui septembrie 1948, în încercarea de a rupe legătura cu occidentul și de a diminua influența Romei în rândul catolicilor români, regimul comunist a impus credincioșilor și preoților Greco-catolici să treacă la ortodoxie. Autoritățile au declarat ilegală, desființând practic Biserica greco-catolică la 1 decembrie 1948, confiscându-I acesteia toate bunurile. S-a instituit o represiune brutală și sistematică ce avea să dureze până în
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
catolici, cu precădere din Transilvania, s-au alăturat mișcărilor de rezistență anticomunistă. Estimați la 20-50.000 de către serviciile occidentale, dintre cei 70.000 de români aflați în taberele de refugiați din occident, români care își doreau să lupte contra regimului comunist reprezentau o mană cerească pentru serviciile de informații din lumea liberă. Printre aceștia se aflau și numeroși legionari gata de luptă. CIA a văzut în asta oportunitatea de a forma o rețea de agenți infiltrați în Blocul Estic și a
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]